5,411 matches
-
și se găsesc în natură mai ales în cavitațile rocilor vulcanice unde s-au format prin contactul lavei cu apa mării. Ei pot fi translucizi, incolori, albi, colorați în nuanțe deschise, culoare datorată impurităților fin dispersate, în special oxizi și hidroxizi de fier și mangan. Au o duritate și densitate mică. Există aproximativ 45 de zeoliți naturali ce formează la temperaturi joase medii geologice. Din punct de vedere economic, mai importante sunt boabele fine de zeolit, cum ar fi clinoptiolitul format
Zeolit () [Corola-website/Science/317312_a_318641]
-
Laserul cu impulsuri cu coloranți este rapid și eficient, dar costul său îl face mai puțin accesibil decât alte opțiuni. Substanțele chimice astringente aplicate pe suprafața leziunilor molluscum pentru a distruge straturi succesive ale pielii includ: acidul tricloracetic, rășină Podophyllin, hidroxid de potasiu, și cantarida. Un studiu din 2004 a demonstrat reduceri de peste 90% ale numărului de leziuni la 9 din 16 copii tratați o dată pe zi timp de 21 de zile cu ulei esențial de mirt australian (Backhousia citriodora) dizolvat
Molluscum contagiosum () [Corola-website/Science/321901_a_323230]
-
periculoase, aplicațiile limitate ale azotatului de plumb sunt sub control constant. Încă din Evul Mediu, azotatul de plumb a fost produs ca materie primă pentru producerea pigmenților colorați din plumb ca: galbenul de crom (cromat de plumb), portocaliul de crom (hidroxid cromat de plumb) și alți compuși anorganici similari. Acești pigmenți au fost folosiți pentru vopsire și pentru colorare stambei și a altor textile. În 1597, alchimistul german Andreas Libavius a descris pentru prima dată compusul, dându-i numele medievale de
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
compus ionic, disoluția azotatului de plumb implică disociația sa în ionii componenți: Azotatul de plumb formează o soluție ușor acidă, cu un pH de 3,0 spre 4,0 într-o soluție de concentrație 20% Când o soluție concentrată de hidroxid de sodiu este adăugată unei soluții de azotat de sodiu se formează azotați bazici, chiar și când este trecut punctul de echivalență. Până la jumătate din punctul de echivalență, predomină cristalohidratul Pb(NO)·Pb(OH), apoi după acest punct este format
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
din topirea slăninii, a osânzii, a seului sau a oricărui tip de carne (sau materie grasă animală) ce conține grăsime. Uleiul lichid rezultat din realizarea jumărilor este o excelentă materie primă (întrucât este un amestec de acizi organici grași), alături de hidroxidul de sodiu (cu care se combină chimic prin fierbere), pentru realizarea săpunului brut. De obicei, jumările se fac din carne de porc, întrucât carnea de porc conține multă grăsime. Totuși, se pot face din orice fel de carne ce conține
Jumară () [Corola-website/Science/327555_a_328884]
-
ul este o polizaharidă care se realizează din chitină - substanță rezultată în urma procesului de tratare a carapacelor de creveți, precum și a altor crustacee, cu hidroxid de sodiu. Spre exemplu o carapace de crab conține 25 procente chitină și 75 procente carbonat de calciu. A fost folosit la reducerea nivelului de colesterol. ul a beneficiat de un număr mare de utilizări comerciale și, în egală măsură
Chitosan () [Corola-website/Science/328667_a_329996]
-
între micologi referitor la corectul nume binomial pentru acest burete, care se pare încă neterminată, acest soi este enumerat aici mai departe sub numele său vechi și cunoscut. Buretele se decolorează cu acid sulfuric ocru-gălbui, cu anilină încet brun-roșiatic, cu Hidroxid de amoniu galben-verzui, cu Hidroxid de potasiu pal roșiatic și cu sulfat de fier gri. O componentă toxică a fost descoperită deja de mult (1867): muscarina. Dar cantitățile au fost considerate a fi mult prea mici pentru mulțimea efectelor toxice
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
nume binomial pentru acest burete, care se pare încă neterminată, acest soi este enumerat aici mai departe sub numele său vechi și cunoscut. Buretele se decolorează cu acid sulfuric ocru-gălbui, cu anilină încet brun-roșiatic, cu Hidroxid de amoniu galben-verzui, cu Hidroxid de potasiu pal roșiatic și cu sulfat de fier gri. O componentă toxică a fost descoperită deja de mult (1867): muscarina. Dar cantitățile au fost considerate a fi mult prea mici pentru mulțimea efectelor toxice ale ciupercii. Între timp (1990
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
cu pierdere de oxigen. Se poate obține prin sinteză, prin încălzirea cuprului în aer: deși în acest caz se formează și oxid de cupru (I). Oxidul de cupru (II) de puritate ridicată se poate obține prin încălzirea azotatului de cupru, hidroxidului de cupru sau carbonatului de cupru: Oxidul de cupru (II) este un oxid amfoter, și se dizolvă în acizi minerali, printre care se numără acidul clorhidric, acidul sulfuric sau acidul azotic pentru a forma sărurile de cupru (II) respective: Cu
Oxid de cupru (II) () [Corola-website/Science/331979_a_333308]
-
ca de exemplu acea a lui Pierre Bulliard (1791) în "Boletus rubeolarius" sau a lui Samuel Frederick Gray în "Leccinum luridum" (1821). dar ele pot fi neglijate. Buretele se decolorează cu acid sulfuric ocru-portocaliu și locurile albastre dispar imediat, cu Hidroxid de potasiu roșu deschis până ocru, cu sulfat de fier verde până la albastru-verzui, cu în galben și cu tinctură de Guaiacum după câteva minute, slab albastru, arătând cu turnesol un caracter acid. Mitarca grasă poate fi confundată cu mai multe
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
la munte, solitar sau în grupuri mici în păduri de conifere sub molizi și în cele de foioase pe lângă fagi, din mai până în octombrie (noiembrie). Buretele se decolorează cu acid sulfuric, cuticula devenind brun-roșiatică, carnea galben-portocalie și porii ruginii. Cu Hidroxid de potasiu cuticula adaptă un colorit negricios, mai departe, toate tonurile roșii sau albastre dispar imediat. Mânătarca țigănească poate fi confundată cu mai multe alte specii din familia "Boletaceae", cum ar fi: "Boletus calopus" (necomestibil, foarte amar, pori gălbui), "(Rubro
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
telefonie, radio, televiziune. Una din cele mai recente secții, „Mineralogie-Cristalografie”, adăpostește o inedită colecție de flori de mină, donata de dl. Constantin Gruescu, din Ocna de Fier (jud. Caraș-Severin) și care cuprinde 126 de eșantioane reprezentând minereuri polimetalice, oxizi și hidroxizi de fier (hematit, magnetit, lemonit), precum și varietăți de cuarț (de la cuarțul de stâncă la macla japoneză). Cea mai recentă secție este intitulată „Computere” și ilustrează, în principal, evoluția acestora pe parcursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea
Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” () [Corola-website/Science/331352_a_332681]
-
Agaricus". Ciuperca poartă mai multe taxonomie în plus care pot fi neglijate: "Pratella augusta" (Claude Casimir Gillet, 1878), "Agaricus peronatus" (Massee, 1892), "Fungus augustus" și "Fungus peronatus" (Otto Kuntze, 1898). Ciuperca reacționează chimic, colorându-se în gălbui în urma reacției cu hidroxid de potasiu pe suprafața pălăriei. De asemenea are o reacție roșiatică la "Testul Schaeffer". Acesta a fost dezvoltat de micologul german Julius Schäffer (1882-1944) pentru a ajuta la identificarea speciilor "Agaricus", folosind reacția anilinei și acidului azotic pe suprafața bureților
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
vechia însemnare a lui Léon Gaston Genevier. Acest burete este otrăvitor că și variațiile sale de colorit mai închis că de exemplu "Agaricus xanthodermus văr. meleagris". Ciupercă reacționează chimic, colorându-se pe suprafața pălăriei în galben-portocaliu în urmă reacției cu hidroxid de potasiu și la "Testul Schaeffer" . Acest test a fost dezvoltat de micologul german Julius Schäffer (1882-1944) pentru a ajuta la identificarea speciilor "Agaricus", folosind reacția anilinei și acidului azotic pe suprafața bureților. Mai departe, ciupercă arată o reacție roșiatica
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]
-
simplu epoxid: un inel cu 3 membre constituind din un atom de oxigen și 2 de carbon. Oxidul de etilenă a fost descoperit în anul 1859 de către chimistul francez Charles Adolphe Wurtz, care l-a preparat prin tratarea 2-cloroetanolului cu hidroxid de potasiu.
Oxid de etilenă () [Corola-website/Science/332545_a_333874]
-
a început să fie utilizat ca un agent mult mai eficient, la fel și varul până la mijlocul secolului dar descoperirea înălbitorului de către Charles Tennant a condus la construirea primei uzine chimice importante. Pudra sa era obținută din reacția clorului cu hidroxidul de calciu pentru a obține un produs ieftin și eficient. A inaugurat o uzină chimică situată la nord de Glasgow iar producția a crescut de la doar 52 de tone în 1799 la aproape 10.000 de tone cinci ani mai
Industrie chimică () [Corola-website/Science/332117_a_333446]
-
Este un solid cristalin de culoare roșie-portocalie foarte deschisă. În general, bicromatul de potasiu se obține în urma reacției clorurii de potasiu cu bicromatul de sodiu. Alternativ, mai poate fi obținut din cromatul de potasiu prin prăjirea minereului de crom cu hidroxid de potasiu. Este solubil în apă și se ionizează în procesul de disoluție: Bicromatul de potasiu este un agent oxidant. Ecuația de reducere parțială este următoarea: În chimia organică bicromatul de potasiu este un oxidant ușor comparativ cu permanganatul de
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
Buretele se decolorează cu anilină mai întâi auriu, apoi brun-roșcat, cu fenol roșu-portocaliu apoi roșu-cărămiziu, cu Hidroxid de potasiu imediat brun-gălbui și cu sulfat de fier galben. Văzut de sus, buretele seamănă tare cu gălbiorul și specii înrudite, dar se deosebește clar prin aculeii săi (Himenoforul genului "Cantharellus" constă din pseudo-lamele), dar de asemenea cu "Albatrellus cristatus
Flocoșel () [Corola-website/Science/336049_a_337378]
-
reacției chimice. Cei mai mulți micologi precum și "Index Fungorum" sau "Mycobank" descriu două specii, vezi acolo: Buretele se decolorează, altfel ca "Clitocybe rivulosa", cu acid sulfuric brun-roșiatic, cu anilină repede roșu, cu tinctură de Guaiacum repede albăstrui, apoi albastru închis și cu hidroxid de potasiu imediat maro deschis. Ciuperca este extrem de periculoasă pentru că conține muscarină în mare cantități care pricinuește adesea oară decesul, această formă de intoxicație numindu-se Sindromul colinergic (sudoral). Simptomele, în termen de 30 de minute la două ore de la
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" din 1871. Celelalte sinonime pot fi neglijate. Această specie poate, chiar după ce s-a uscat, să se resuscite permanent la contact cu umezeală. Buretele se decolorează cu anilină roșu, apoi maro-negricios, cu fenol maro, cu hidroxid de potasiu maro murdar și cu efemer roșu-violet. Buretele poate fi confundat în primul rând cu "Clitocybe dealbata" (mortală, cu același habitat, dar albicioasă, cu lamele dense și cu miros de faină) și "Clitocybe rivulosa" (mortală, cu același habitat, dar
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
micorize pe rădăcinile arborilor). "Scleroderma citrinum" este adesea oară atacat de un burete parazitar din familia "Boletaceae" numit "Pseudoboletus parasiticus" care este neotrăvitor și comestibil (dezvoltă o pălărie cu un diametru de până la 8 cm). Cuticula buretelui se colorează cu Hidroxid de potasiu în roșu închis, sporii devenind reticulari. Buretele cerbului nu este tare otrăvitoare, dar mâncat în doze mai mari, arată deja 30-45 minute după ingerare prime simptome, presiune și durere ușoară în stomac, mai târziu urmate de vărsături, transpirații
Buretele cerbilor () [Corola-website/Science/336338_a_337667]
-
nu apare nici în cărți reprezentative micologice de descriere, pe pagina aceasta specia este denumită în momentul de față sub numele dat de Persoon. Buretele se decolorează cu acid lactic galben, cu anilină roz-violet apoi maro, cu fenol maro, cu Hidroxid de potasiu ușor ocru în pălărie și brun-galbui în picior, cu metol aproape negru și cu tinctură de Guaiacum după câteva minute albastru. Hribul frumos poate fi confundat nu numai cu variația sa "Boletus pachypus", ci, de asemenea, cu mai
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
în regiunile din România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în păduri foioase mai ales sub fagi și stejari, dar de asemenea în cele de conifere sub pini, brazi și molizi, din august până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu maro și cu sulfat de fier verde. În primul moment, gălbenița poate fi confundată cu "Hypholoma capnoides" (comestibil, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, lamele albicioase până gri-violete, picior albicios, miros și gust plăcut), "Hypholoma fasciculare" (otrăvitor, saprofit
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
de Nord, se dezvoltă pe teren nisipos preferat în păduri (și montane) de conifere mai ales sub pini printre afini, dar de asemenea în acele foioase, acolo în primul rând sub mesteceni, din iunie până în noiembrie. Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu galben-auriu până ruginiu și cu tinctură de Guaiacum albastru. Ciuperca poate numai fi confundată cu alte soiuri comestibile, în primul rând cu "Gyroporus castaneus", dar de asemenea cu "Boletus pulverulentus", "Boletus subtomentosus", "Suillus bovinus","Suillus collinitus", "Suillus mediterraneensis
Hrib albastru () [Corola-website/Science/336558_a_337887]
-
acid și relativ uscat numai sub mesteceni, dezvoltându-se ubicuitar, în precum la marginea pădurilor de foioase, prin grădini și parcuri, mereu acolo, unde se află și gazda lui, din iulie până în octombrie. Buretele se decolorează cu fenol maro, cu Hidroxid de potasiu după 20 de minute deschis gri-verzui, cu sulfat de fier ușor roz-gălbui, cu tinctură de Guaiacum imediat gri-verzui și cistoidele cu albastru. Fapt este, că în diverse regiuni ciuperca se folosește în consum (de exemplu Rusia, Norvegia). Pentru
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]