7,075 matches
-
ei cartea-n hârtie de salam de vară și să scrie pă pachet că-ț trimite rețete de cum să faci bulionu. Adicătelea țeapă că așa ie bine. Că alfel ț-o fură poștașu și nu ț-o mai aduce. Jurnal imaginar Belșug Paznicul ridică bariera. Îl întreb dacă aici e petrecerea, iar el aprobă din cap, plictisit. Intru pe o alee strâmtă și văd câteva mașini parcate. Parchez și eu. Mă uit la ceasul de la bord. Unșpe și cinci. Coborâm. Clădirea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
frigorifică plină cu multe feluri de înghețată. O întreb dacă vrea o înghețată. Se uită spre vitrină. De pe locul pe care stă n-are cum să-i vadă interiorul. Ezită, apoi își întoarce privirea și îndepărtează de pe masă o scamă imaginară. Nu, lasă, n-avem timp. Mă uit spre recipientele metalice. Fără s-o privesc, trec în revistă, cu voce tare, sortimentele de înghețată. Îmi termin discursul, apoi mă întorc spre ea. Se gândește. Da, vreau una de căpșuni. Mă uit
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
schițate, că de mult timp căuta o anumită carte, de negăsit în biblioteci și librării. Femeia îl invită înăuntru prin mișcarea discretă a brațului, se apropie cu pași siguri de un raft mare și cu mâna întinsă parcurse o linie imaginară peste titlurile cărților așezate în deplină ordine. Se opri o secundă la mijlocul unui rând de unde scoase cu îndemânare un volum frumos legat în coperți groase de culoare maro. Cu cartea în mână, reveni lângă tânărul nerăbdător, cu ochi iscoditori, plini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
relata desfașurarea acțiunii. Elevii vor asculta cu atenție prezentarea naratorului, după care vor fi împărțiți în două grupe: cei cu rol de ghid și cei cu rol de vizitatori. La rândul lor aceștia vor reface traseul, însă de această dată, imaginar. în jocul lor, elevii vor utiliza materialele adunate de către ei în excursie pe traseul stabilit dinainte: fotografii, hărți turistice, vederi, notițe culese de ei în urma discuțiilor cu preoții călugări, cu muzeografii sau cu ghidul din fiecare mănăstire vizitată.. Tema excursiei
Religia în lumina interdisciplinarităţii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
amfiteatrului, între lume (spectatori) și scenă (actori), dominând spectacolul lumii și spectacolul sacru, dedicat zeilor, de pe scenă. Asumându-și „rolul” demiurgic al zeului, autorul nu este decât un alter de rang inferior, un practicant al misterelor sacre, pe un altar imaginar, un revelator al cuvântului divin, prin euritmia operei sale. De aceea, probabil, la Blaga, locul divinității este atât de pregnant reprezentat în dramele sale, cu sentimentul tragic al zădărniciei și al anonimatului; zeul este printre oameni, dar prezența lui nu
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
citate (secvențe sonore lexicale, articulate într-un anumit mod), ce aparțin formei expresiei semnului literar desemnează o primă clasa de semnificații (elemente ale formei conținutului aceluiași semn), obiectele vizuale/iconice pe care cititorul pe parcursul lecturii și le reprezintă în plan imaginar. Imprimarea fotodinamica le impune că forme de expresii ale semnului cinematografic. Se impune precizarea că obiectele iconice desemnate de semnul literar devin din elemente ale conținutului, elemente ale expresiei. b. Obiectele sonore ca elemente ale formei conținutului și expresiei limbajului
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
care presupune absența interlocutorului scenic, receptorul fiind doar publicul; în general presupune un dublu locutor în interior singurei voci a personajului (conflict între vocile ce reflectă două sisteme de valori sau stări sufletești ireconciliabile); uneori monologul se adresează unui interlocutor imaginar (de exemplu : divinitatea sau ființa iubită), dar spectatorul este destinatarul secund al enunțului; Oralitatea - calitate a stilului unor opere literare de a părea vorbit, prin folosirea unor elemente de limbă vorbită, care dau expunerii un caracter spontan și viu, atât
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
de "curte”, "ogradă” sau "bătătură”, considerată ca un "val” de protecție în calea "iscoditorilor” de tot felul, este văzută și ca un refugiu pentru a putea fi tu cu tine însuți, pentru a-ți crea un spațiu reprezentativ, fizic sau imaginar. "Curtea” este granița între "înauntru” și "înafară”,dintre închis și deschis, dintre intimitate și indiscreție, dintre individualitate și totalitate: . "Curtea” devine reprezentativă pentru familia care o locuiește. Astfel, ea este ascunsă, tăcută, indiferentă la frământările celorlalți, așa cum este cea a
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
Giurgiova și Ticvaniul Mare, care trebuiau prelucrate. Astfel visul din copilărie, acela de a ajunge marinar, cârmaci (timonier) pe vapor, era tot mai departe. Prioritatea sau țelul meu principal, era găsirea unui loc de muncă, punctul unu pe lista mea imaginară de priorități. Mă gândeam, că o să găsesc un serviciu echivalent cunoștințelor mele, mă refer la motoare Diesel, deși habar n-aveam cum voi proceda. Așa că, ghidat după proverbul potrivit căruia „Încercarea moarte n-are”, m-am hotărât, ca prima încercare
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
măști grotești. Refugierea în imaginarul zoomorf și inventarea propriului adevăr este dovada unei vanități extreme a geniului, care privește de la înălțimi insurmontabile lumea liliputană care-l înconjoară. Orgolios și egocentric, Cantemir se așează pe sine, ca model suprem, în centrul imaginar al lumii; el este “o zeitate”, un erou fantastic, la a cărui altitudine ar aspira “în zadar”, “bieții” oameni “de nimic”. Exemplar excepțional, ființă prinsă dramatic între două lumi - cea mitologic-fantastică, în care totul este posibil sau în orice caz
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
o anticipează pe cea romantică a omului de geniu, care “n-are moarte, dar n-ar nici noroc”. Situându-se însă în contextul fabulei, Cantemir se sustrage condiției sale și oferă o rezolvare, cam forțată, dar perfect credibilă în contextul imaginar, fabulos al basmului pe care și-l inventează ca să poată supraviețui. Persoanele reale, deformate de agresivitatea și intransigența autorului, reprezintă idei antinomice: pe de o parte Puritatea, Adevărul, Dreptatea, pe de altă parte Viclenia, Minciuna, Tirania. Aduse pe terenul de
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
a Hameleonului. Cu cât eforturile în această direcție sunt mai mari iar rezultatele se lasă mai mult așteptate, cu atât locul râsului, triumfător în superioritatea lui, este luat de râsul sarcastic, vehement. Numai astfel Cantemir se poate erija, la modul imaginar, în învingătorul puterii pe care în planul realității nu o poate înfrânge. Numai în vis Hameleonul este lipsit de replică și de putere (în vis puterile sunt diminuate sau chiar anulate). Numai în acest spațiu al fantasticului, loc securizant pentru
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
sa animă ceea ce Victor Hugo numea, în prefața la Marion Delorme, „acel teatru ideal pe care fiecare om îl are în suflet”. Astfel, „Vizualizăm secvențele, dăm un trup și o figură personajelor, le acordăm chiar o voce, pe scena noastră imaginară” . Autori ca Alfred de Musset au verificat această posibilitate scriind texte teatrale pentru lectură. La rândul său, Schiller declară, în prefața la Hoții, că este indiferent la legile compoziției teatrale și la avantajele scenei. Există însă, din perspectiva semiologiei moderne
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
eu - alții, subiectivitate - obiectivitate reprezintă, de altfel, o permanentă sursă a dezbaterilor în teatru: „le problème litteraire de l′écriture de théâtre étant d′ailleurs ce recouvrement de la parole du moi par la parole de l′autre”. Fixând condițiile enunțării imaginare, didascaliile sunt în mod necesar ambigui: ele desemnează condițiile enunțării (mai ales coordonatele spațio - temporale), ale evenimentului ficțional, dar în același timp condițiile scenice. Rolul didascaliei este prin urmare dublu: ea este un text de regie cuprinzând toate indicațiile date
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
condițiile scenice. Rolul didascaliei este prin urmare dublu: ea este un text de regie cuprinzând toate indicațiile date de autor ansamblului de practicieni însărcinați să asigure existența scenică a textului său și, deopotrivă, un suport care permite lectorului să construiască imaginar fie un loc în lume, fie o scenă de teatru, fie amândouă în același timp. Materia de expresie a textului este lingvistică, pe când cea a reprezentării este multiplă, lingvistică și nonlingvistică. Ea se ordonează diacronic, după o lectură lineară, în
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
un dublu locutor în interiorul singurei voci a personajului, un conflict între vocile care vorbesc conform celor două sisteme de valori, cum se întâmplă în monologul lui Rodrigue din Le Cid de Corneille. De asemenea, monologul se poate adresa unui alocutor imaginar, un sine promovat la demnitatea de interlocutor imaginar, ființa iubită fantasmatic, o dreptate visată sau, în rugăciune, Dumnezeu. Totodată, prin dubla enunțare specifică limbajului teatral, spectatorul este destinatarul secund al oricărui enunț de pe scenă, deci al oricărui monolog. în sfârșit
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
un conflict între vocile care vorbesc conform celor două sisteme de valori, cum se întâmplă în monologul lui Rodrigue din Le Cid de Corneille. De asemenea, monologul se poate adresa unui alocutor imaginar, un sine promovat la demnitatea de interlocutor imaginar, ființa iubită fantasmatic, o dreptate visată sau, în rugăciune, Dumnezeu. Totodată, prin dubla enunțare specifică limbajului teatral, spectatorul este destinatarul secund al oricărui enunț de pe scenă, deci al oricărui monolog. în sfârșit, „vorbim de soliloc atunci când discursul solitar pare să
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
enunț de pe scenă, deci al oricărui monolog. în sfârșit, „vorbim de soliloc atunci când discursul solitar pare să fie pură expansiune a eului în stare de nestăpânire sau de slabă stăpânire de sine (angoasă, speranță, vis, beție, nebunie), fără destinatar, chiar imaginar”, este „monologul modern, care închide personajul în subiectivitatea unui trăit fără transcendență, nici comunicare.” . Monologul propriu-zis (scenic) este destinat unui personaj sau unui grup de personaje, cu intenția clară de a fi receptat. El se poate realiza ca discurs, declarație
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Cum tot Jung observă, „anima are relații oculte cu «secretele», cu lumea beznelor în genere și, din acest motiv, are adesea o nuanță religioasă“. Faptul se verifică în Straja dragonilor și e încă o dovadă că silueta galactică este una imaginară; tot în debutul Autobiografiei, el pomenește de o bunică a sa, Filofteia, care imediat capătă un contur ideal de Philothée, adică de femeie fictivă și reprezentare sacrală; procesul de irealizare simbolică pe care îl declanșează e mărturisit fără echivoc: „Că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
închipuiam în tot felul de situații lubrice, în pat (câteodată, când tocmai plecase de acasă și lăsase ușa deschisă ca să i se facă curățenie în odaie, intram să-i contemplu așternutul răscolit și mirosind încă a trup de bărbat), luând imaginar locul uneia dintre partenerele plăsmuite de fantezia mea deșănțată. Mătușă-mea Virginia îl ținea în pensiune („cost“, „vipt“), împreună cu alte două-trei persoane ce veneau din oraș, cărora în bunătatea-i nesocotită le servea mese atât de copioase, parcă ar fi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
competențe rezultante ale aflării justei măsuri între: cunoaștere acțiune, urgență termen mediu și lung, cartier oraș, stat colectivitate locală, ales local locuitor, proximitatea acțiunii globalitatea proiectului etc. Acestor profesioniști ai dezvoltării durabile a orașelor li se cere: rigoare, capacitate de imaginare, de convingere, capacitate de a elabora strategii, de a negocia, abilități de relaționare, de punere în act a metodologiei proiectului, de animare a echipelor etc. Lucrătorii care aplică politicile orașului nu pot fi doar militanți, doar simpli aplicanți ("profesionalizare fără
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
printr-un index aditiv. Normele de reciprocitate sunt însă esențiale pentru a înțelege importanța capitalului social, consideră Whitely (1999). Capitalul social ar fi creat de caracteristicile personale, de credințele normative și de codurile morale ale indivizilor ce trăiesc în comunități imaginare, cum ar fi națiunile (Benedict Anderson, 1983). Vom adopta această perspectivă psihologică a capitalului social prin măsurarea propensiunii indivizilor către urmărirea interesului strict privat în dauna celui colectiv. Indexul aditiv calculat pe baza itemilor privind free-riding-ul indică gradul de egoism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de toată lumea, pe care i-o relatasem de dimineață. Nu-i place deloc să se observe că ignoră vreun lucru. Ultimul lui gând este să-și manifeste mirarea pentru vreun lucru. Mania aceasta derivă dintr-un anumit ideal, elevat însă imaginar, pe care și l-a făcut despre sine; nu vrea să fie mai prejos de nimeni și de nimic, și afectează până și darurile pe care le are, precum și sentimentele sale cele mai adevărate. Este fanfaronul calităților sale. Nevoia aceasta
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ea oricăror altor pasiuni; totuși, în mijlocul acestor neliniști, incertitudini, deznădejdi, niciodată religia nu i s-a înfățișat spiritului decât ca o idee inoportună și, ca atare, dușmană; se temea ca nu cumva băiatul ei să nu fie chinuit cu spaime imaginare; și, într-o situație care ar fi trebuit, din cât se pare, s-o facă să adopte aproape orbește consolările cele mai improbabile și speranțele cele mai vagi, direcția pe care ideile ei o luaseră, mai puternică decât nevoile inimii
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
marchizul participă la viața literară mai mult ca un aristocratic mecena. La masa lui se întâlneau Hugo și Lamartine, Balzac și Stendhal, George Sand și Baudelaire. Succesul îi vine odată cu publicarea însemnărilor sale de călătorie redactate sub forma unor scrisori imaginare. Spania sub Ferdinand al VII-lea ă1838), care l-a impresionat pe Balzac, și mai ales Rusia în 1839 ă1843), carte vizionară despre despotismul rus, bucurându-se la apariție de un mare succes de librărie; a fost uitată și redescoperită
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]