6,119 matches
-
fiică de medic, bine- crescută, cu o educație aleasă, te putea surprinde în orice discuție sau dezbatere, mai ales despre artă, despre muzică, teatru sau literatură. Avea darul de a ști exact când și cum să vorbească, cucerind imediat orice interlocutor, fascinat de abilitatea ei de a reuși să glumească despre orice, de râsul ei care colora orice încăpere. Cristi era absorbit de toată ființa ei, prețuind-o ca pe o zeiță. Dovadă că nu i-a păsat câtuși de puțin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fără să-l Întrebe pe cel din urmă dacă se simte onorat de companie; probabil că nu s-ar fi simțit). Mai târziu, Ceaușescu a revenit la regi — Însă la regii daci! —, ca și la voievozii români din Evul Mediu, „interlocutorii“ lui preferați fiind Burebista și Mihai Viteazul; din nou, așadar, o deplasare, de la mitologia luptei de clasă și a revoluției, la mitologia „Conducătorului“ și a unității Întregului popor În jurul lui. După 1989, s-au petrecut o serie de „Întoarceri“: regii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Lisabona. Apoi, atacăm teme mai serioase. Mă întreabă despre posibilitatea unirii Republicii Moldova cu România. Îmi dă astfel dovada că stăpânește suficient de bine situația de la noi și totodată atinge o coardă sensibilă, care îl ajută să „decupeze” orientarea politică a interlocutorului. Nu-mi dau seama dacă răspunsul meu a fost chiar ceea ce a așteptat să audă, dar faptul că am fost cât se poate de direct nu i-a displăcut. Thomas Wohlfahrt nu neagă și nu aprobă, își cântărește bine cuvintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și Londra. Totuși, dacă îl întreb, ar alege Dublinul ca loc de trai, pentru că Republica Irlandeză este în plină efervescență, are un ritm de dezvoltare impresionant, e mult mai interesant acolo. Londra e înțepenită în cutumele și tradițiile ei. Totuși, interlocutorul meu crede că separarea Irlandei va fi conservată. Altfel, conflictul s-ar putea extinde în întreaga insulă. Singura soluție, în viziunea lui, este Europa Unită, care va atenua conflictele și resentimentele istorice dintre națiuni, rivalitățile transmise, din generație în generație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai conciliant, mai diplomatic în relațiile cu Rusia, pentru că noi avem ce pierde, noi avem o cultură și o civilizație în spatele nostru, în timp ce cecenii nu au decât tradiția răzbunării prin sânge“. Simt că este o zonă a discuției în care interlocutorul meu se simte stăpân (cum aș fi fost și eu dacă discutam despre Transnistria, de pildă), și e foarte motivat să vorbească așa, mai ales că, dacă am înțeles bine, un prieten al său a fost ucis de ceceni în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de unde provine) îl îmbrățișează pe șeful orchestrei, în rubașcă și el, cu efuziune slavă. Celălalt ceh, Pavel Verner, care ne reproșase, la Paris, că nu am convins masele din Moldova asupra beneficiilor libertății, vorbește la mobil cu Praga. Îi relatează interlocutorului său nevăzut, dar auzit de el, secvența pe care tocmai o trăiește - o simultaneitate care îți dă fiori dacă stai să te gândești. Se apropie de orchestră cu mâna întinsă, folosind telefonul ca pe un microfon, pentru ca persoana „de la capătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu Uniunea Scriitorilor Sovietici... Pornografia și literatura de „capă și spadă” (gen Abdullayev) sufocă piața de carte, ca și în România. Au apărut mulți scriitori tineri foarte talentați, dar o duc extrem de greu cu banii. Sistemul e corupt și putred. Interlocutorii mei, băieții blonzi de la tarabă (probabil studenți) - cultivați și politicoși - sunt plăcut surprinși de cunoștințele noastre de literatură rusă contemporană, nepricepând prea bine cum e cu statutul de „basarabean” înainte și după dispariția URSS-ului. Aproape de hotel, ne întâlnim cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în camera de hotel. Ne invită pentru poimâine la o întâlnire „de suflet” cu membrii Asociației la Ambasada Moldovei de la Moscova. Acceptăm. Va veni să ne ia cu mașina de la hotel. O reuniune căreia, înțeleg, nu i te poți sustrage - interlocutorul meu e foarte insistent și nici nu-mi vine bine să-l refuz, ca să nu-l jignesc. Al doilea român pe care îl întâlnesc la Muzeul Pușkin este un angajat de la Ambasada Română de la Moscova. Abia ne salutăm, că tipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
parfumează abundent, că este lăudăros, bogat, că vorbește tare și mult, că s-a certat la cuțite cu attendent-ul turc, Sezer Duru, că o simpatizează pe însoțitoarea ucrainenilor, iar aceasta, spre ghinionul lui Chingiz, este cu soțul ei, Andriy Bondar. Interlocutorul nostru nu e deranjat de vorbele care circulă pe seama lui, mai ales că multe dintre aceste caracteristici ce i se atribuie le-a indus chiar el scriitorilor din tren, prin subtile manevre de manipulare... Un adevărat Sherlock Holmes colegul Chingiz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în țară. Ei sar de la o ceremonie, de la un hotel de lux, de la un mare oraș la altul, fără a se duce niciodată la țară (chiar dacă lucrurile se decid de obicei în locuri mai retrase), nu au întrevederi decât cu interlocutori abilitați, clienți fără surprize, și pleacă înapoi ca niște misionari care și-au făcut datoria. În Israel, turneul de autopromovare exclude teritoriile ocupate și tot ce ține de Gaza (din rațiuni de securitate). În Liban, după războiul din 2006, era
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
văzut, e mai bine să stai cu preopinentul față în față și să faci pereche cu el pentru a evita greșeala neperechii. De fapt, potrivit unui cunoscut principiu, e nevoie de un terț exclus, pentru a pune de acord doi interlocutori, pentru a putea da vina pe absent. În Liban, unde schimburile de opinii islamo-creștine proliferează, se celebrează în surdină alianța arabilor contra israelienilor evrei și regruparea necesară în fața dușmanului sionist. La Paris, dialogul iudeo-creștin este la loc de cinste, dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un popor palestinian și nu e rău, atunci când ai în vedere Veșnicia, să te ții la distanță de politic și de circumstanțial. Desigur, asta nu înseamnă că nu se pune și o problemă: dar, cel puțin aparent, nu și pentru interlocutorul meu. Vine o delegație de ruși, preoți și credincioși dimpreună, grăbiți să se fotografieze lângă patriarhul Ierusalimului. Theophilos ne prezintă. Pare în largul său în limba lui Tolstoi. Un unison, aproape: alianță reînnoită sau regăsire? Rușii se întorc în Țara
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din jur. Leagănul nostru se dovedește a fi bine făcut: grație multiplelor sale reprezentări, fiecare își are partea lui și toți au întregul. Trecerea pe aici, în urmă cu două mii de ani, a lui Isus nu-i impresionează deloc pe interlocutorii mei, care mă asigură totuși că el va învia la sfârșitul timpului, odată cu alții și că Miriam (Maria) se bucură de întreaga lor considerație. Ea nu este câtuși de puțin mama unui prunc divin, a avut totuși meritul, fecioară fiind
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vorbește o engleză mai bună ca a mea. În fiecare din întâlnirile mele cu vreun membru al Partidului lui Dumnezeu sunt luat prin surprindere nu atât prin tonul rațional și grav cât prin înfățișarea modestă, ștearsă, cât mai discretă a interlocutorului. O influență iraniană, din câte se pare. Grangurii nu mai vin cu limuzina: mda, s-au schimbat lucrurile. În sudul țării, un farmacist mi-a spus: Cred că fiul meu (are foarte mulți) este comandantul militar al sectorului, dar el
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
căldare în care ne găsim. Ia te uită, zic, nu-mi amintesc de blocul de alături, îi zic. Când am venit, acum un an, fortăreața asta nu era. Cresc mai repede ca ciupercile. N-ar fi trebuit să evoc subiectul. Interlocutorul meu rămâne mut câteva clipe întorcându-se la biroul lui, încurcat. Israelul vrea să dețină cele mai bune cărți pentru negocieri când se va pune problema. Și atunci îi dau zor... Până când cărțile din mâna lui vor fi atât de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prin urmare, și al fraților Cordelieri între care mai vechea noastră cunoștință Paul-Emile Notta, avortonul lui Flaubert. Urmează o intervenție la Sublima Poartă, efectuată de tatăl vitreg al lui Baudelaire, generalul Aupick, ministrul plenipotențiar al Franței la Constantinopol, care-și somează interlocutorii să respecte Capitulațiile. Demers din care a rezultat și fie spus în treacăt, ai putea să-i fii recunoscător, domnule Baudelaire! statu-quo-ul din 1852, în vigoare încă și acum, fundament al păcii și principal rezultat al acestui război. Firmanul fixează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Violare de teritoriu. Încălcarea regulilor. Expulzatul a observat că am urmărit scena și mă apostrofează: Are you Christian? I hope so. A Father? Unfortunately no. Acest defect iremediabil (too late) nu-l împiedică să-și descarce sufletul luându-mă ca interlocutor. De fapt, e indian. A venit cu avionul de la Kerala, via Londra, conducându-și aici enoriașii care stau cuminți la coadă în stradă. Este episcop în inima Keralei, îmi explică într-o engleză perfectă, doar cu r-ul cam sonor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
între țările noastre, în presa finlandeză se publică un articol incriminant cum că autoritățile române nu permit ieșirea legală din țară a unui grup de romi. Pentru orice eventualitate, făcusem o fotocopie a articolului, pe care i-am dat-o interlocutorului. După ce acesta a citit în diagonală textul, mi-a adresat câteva întrebări despre regimul romilor din România. Răspunsurile mele l-au determinat pe director să schimbe tactica: Știți, domnule consilier, la noi presa este complet independentă. Ziariștii pot să scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
reacționa, nu ați fi deranjat, nu ați considera articolul drept un semn neprietenos? Da, vă înțeleg și vă promit să-mi folosesc relațiile personale pentru a preîntâmpina repetarea unor astfel de întâmplări nefericite pentru bunele noastre raporturi. Am mulțumit politicos interlocutorului, oficialului din M.A.E. finlandez. Ajuns la ambasadă, am raportat conducerii ministerului despre îndeplinirea misiunii. Cred că am inclus în informare și o parte din convorbirea calmă, reverențioasă, așa cum se obișnuiește între doi diplomați. După o săptămână de la încheierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Moscova urma să sosească la București o echipă de 10 persoane pentru pregătirea în detaliu a vizitei oficiale în România. Fusesem nominalizat ca membru al echipei române de negociere a programului vizitei primului lider tânăr din istoria statului sovietic, primul interlocutor, oaspete de la Kremlin, care era mai tânăr decât gazda lui, care se apropia vertiginos de 70 de ani. Criteriul vârstei ne fusese subliniat de către Vasile Nicolcioiu, șeful Protocolului de stat, de la prima ședință de lucru a echipei române, aceea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mă simt prea bine. Du-te dumneata, pe mine mă găsești aici. Dar nu pot să vă las singur, nu e politicos din partea mea. Mergi, nu-ți face griji, nu este nici o problemă, mă descurc eu. Am plecat să caut interlocutori bine informați, așa cum o făcusem de nenumărate ori. Norocul îmi surâdea, după un tur de orizont l-am zărit pe ambasadorul Franței, domnul Michel Rougagnou, care fusese ambasador în România în anii 19831987 și cu care avusesem nenumărate convorbiri contradictorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
încăpățânarea șefului misiunii de a nu citi textul de pe hârtie, mai ales că avusesem grija să îi exemplific cu momente trăite, când ambasadori, șefi de delegații citeau, pentru a da maximum de greutate, instrucțiunile date de forurile lor superioare. Reacția interlocutorilor fusese mereu aceeași de a înțelege că frazele citite reprezentau o poziție dificil de schimbat. Mi-am analizat și relațiile cu ambasadorul, fără să găsesc un motiv care să reclame o asemenea atitudine față de primul lui colaborator. Nu trecuseră nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
din unele ziare și reviste, cumpărate de la chioșcurile din oraș, încercam să mă pun la zi cu cât mai multe noutăți din viața politică a Europei, din U.R.S.S. și din celelalte state socialiste. Mă străduiam, astfel, să fiu un interlocutor avizat în cercurile diplomatice. Reușisem să am convorbiri interesante cu toți ambasadorii socialiști privind acceptarea sau cel puțin opinii legate de reformele Moscovei. Îmi amintesc o convorbire deosebită cu ambasadorul R.S.F. Iugoslavia, la recepția de la Ambasada Finlandei. După ce îi mărturisisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
să-și crească și educe copiii în credința strămoșească, într-o viață reală, cu respect pentru tradițiile și onestitatea comunității căreia aparțineau și față de etniile din orașul Bolgrad. Le-a sădit în suflete de mici să fie cinstite, respectuoase față de interlocutori, să-și clădească viitorul prin muncă, ravnă și colaborare la locurile de muncă. școala primară a urmat-o în orașul natal, remarcându-se prin inteligență, dragoste pentru învățătură, colegialitate. A fost mereu fruntașă la învățătură, iubită de colege și învățători
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
în anii 1969, 1970 și 1972, conferindu- i-se pentru contribuția adusă titlul de Cetățean de Onoare al Orașului Scopje. În domeniul proiectării a fost cunoscut drept un „proiectant cinstit” prin modul deschis prin care stabilea soluțiile și deschiderea față de interlocutorii săi. Multe lucrări le-a proiectat fără a pretinde partenerilor remunerație. b) Ca profesor Un rol important în activitatea prof. Alexandru Cișmigiu îl ocupă activitatea didactică, care s-a desfășurat pe câteva planuri: la Institutul de Construcții București, la Institutul
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]