8,051 matches
-
blestemat, Îndrăznești să te numești cavaler, după toate fărădelegile pe care le-ai săvârșit? Tu, care ai necinstit-o pe fiica stăpânului tău, după ce ai adus nefericire În atâtea case? Nici de la uciderea mârșavă a domnului tău, căruia i-ai jurat credință, nu te-ai dat Înapoi. și acum ai necinstit-o și pe această făptură nevinovată! Satană ticăloasă, viperă vicleană care trebuiești zdrobită cu călcâiul. Nu Eglord, nu mă voi murdări cu sângele tău, cu mâinile goale te voi sugruma
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spunea cerșetorul. — Mai Întrebi, fiară spurcată? Iată ultimul rod al fărădelegilor tale! Simeon, care-o ținea pe fata leșinată În brațe, păși Înainte. Nu sunt războinic și nu-mi place să vărs sânge. Dar, dacă scapi de tovarășul meu, Îți jur pe mântuirea sufletului că te voi strivi eu! — Adelheid? Eglord se Îngălbeni recunoscând-o pe nefe ricita care pă rea moartă. Zâmbetul batjocoritor Îi pierise de pe buze. — O, nu, jur pe numele strămoșilor mei că nu sunt eu făptașul! Prieten
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să vărs sânge. Dar, dacă scapi de tovarășul meu, Îți jur pe mântuirea sufletului că te voi strivi eu! — Adelheid? Eglord se Îngălbeni recunoscând-o pe nefe ricita care pă rea moartă. Zâmbetul batjocoritor Îi pierise de pe buze. — O, nu, jur pe numele strămoșilor mei că nu sunt eu făptașul! Prieten ticălos și sperjur, știu de ce țineai cu orice preț să rămân sus pe ziduri! Se Întoarse fulgerător pe călcâie și ieși din odaie, blestemând Îngrozitor: — Am să te ucid, trădător
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În flă cările lui... Cei doi se priviră lung: — Deci era Adalbrecht? Tot ce se poate! Să-i lăsăm pe cei doi să se răfuiască Între ei. Unul tot ne rămâne și nouă... suspină Johannes. Dacă nu i-aș fi jurat ducelui Conrad s-o scot pe prințesă de-aici... Se strecurară cu multă băgare de seamă prin cotloanele Întunecoase: — Acum nu mai putem ieși, spuse cerșetorul. E prea târziu. Peste tot mișună soldați. Nu putem ajunge la poartă. Simeon Își
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de ființe umane în timp ce astrul solar încerca să străpungă frunzișul des al coronamentului, trimițând, ici-colo, câte un laser auriu. Cei de vârsta a treia erau imobili și gravi, păstrând o tăcere de mormânt. Fețele lor erau înghețate și galbene, încât jurai că sunt personaje din Muzeul Figurilor de Ceară al lui Madame Tussauds. În ochii lor citeai teama existențială și apropierea momentului transcendental. Pentru ei, numărătoarea inversă începuse de mult, iar acum întreaga arhitectură divină se afla în fața dezintegrării: atomi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ostilitate nu obligatoriu din considerentul că sunt basarabean, ci pentru că, uneori, se întâmplă, prin scris, să ies în evidență. Uite, ieșitul în evidență nu-i place și pace! românului, prieten și frate, exact ca și basarabeanului "tău" ce ți se jură că te prețuiește mult, până la iubire iproci. În ce privește fericirea... Propun să nu le oferim zeilor un prilej în plus de a zâmbi... malițios... Ceea ce nu înseamnă că supremii nu pot zâmbi, cu subînțeles, și în absența unui răspuns tranșant. (Când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Shri Mataji, se simțea mândru că se poate număra printre discipolii Săi și își dorea să devină, la rându-i, un bun și demn instrument în munca pentru răspândirea Sahaja Yogăi. ... ACASĂ... ÎN INDIA... Studiindu-mă în oglindă, aș putea jura că sunt cel mai obișnuit om din lume, nimic special nu m-ar face remarcat și, totuși... Sărbătoarea Crăciunului m-a aflat în India, în interiorul celei mai înalte spiritualități, pe pământul lui SHRI GANESHA, în căutarea certificării tuturor celor știute
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
era în ’97. N-au mai ajuns ei la București. S-au revoltat, s-au strâns la Petroșani. Eu i-am dat la televizor. Guvernul s-a rățoit la mine că de ce am inflamat întreaga țară. În realitate, în raționamentul jur‑ nalistic, dar și de psiholog social, cum eram, am consi‑ derat că, în primul rând, nu e dreptul tău să ascunzi ceva care, în mod evident, e o știre de presă. În al doilea rând, oamenii revoltați vor să se
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o rezolvare pentru noi. Noi nu o să scăpĂm de Iliescu cu Punctul 8, cel mult o să facem Punctul 8 impopular. La fel era și această idee cu regele. Era o iluzie absolută că noi putem cumva, printr-un act de jure dat de un fel de Curte Supremă, care nu exista, să spunem : „Monarhia e legală. S-a între‑ rupt în 1948 cu abdicarea forțată a regelui. S-a întrerupt și reluăm de-acolo și tot ce s-a întâmplat între
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
soț de soție. Blestemată ești răchie, Tu pe cel mai de-omenie Îl poți trage-n ... nerozie!... Blestemată ești răchie, Tu bagi lumea-n pușcărie Și pui Țării grea porție. Blestemată ești răchie Că Irod tot în beție S-a jurat cu nebunie... Căutate trebuie să fi fost paginile literare și vesele, apărute cu regularitate, conținând proză, poezie, anecdote, ghicitori, strigături, fotografii de tot felul. Întruna din ele, pe lângă Legenda mănăstirii Putna, snoave, poezii populare, proverbe, este publicat un medalion despre
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și toți pălimarii situațiilor înalte. Țară în care pensionarii sunt tratați ca și câinii, iar funcționarul e fleandură pentru ticăloșia din automobile. ... Poporul e dobitoc; se poate lua și cămașa de pe el. Funcționarul e sclav, poate fi umilit. Militarul a jurat credință și ordine, deci poate să rabde de foame... Guvernul vinde covata la mezat în care se leagănă plodul țăranului și menține saloanele în care fiecare fotoliu, fiecare statuetă, fiecare sărut al amantei, înseamnă furtul și înșelăciunea din truda dezmoșteniților
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
am văzut în fine-n „Fracul” Și mi-am zis pe loc: „Săracu, Fosta-ai când ai fost actor, Astăzi ești chiar croitor!” Echo revine și lui X... om bătrân, care face curte unei fetițe, îi spune: Văd că-i juri și-i spui în șoapte, C-ai da luna pentru-o noapte! Ești naiv de crezi că fata Mulțumită a fi cu plata! ... iar lui B...bătrân bogat, care s-a însurat cu o fată tânără: Tu bătrân, ea tinerică
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu banii să-nțeleg, schimbă Mihail repede subiectul. — Mă descurc, mai predau la studenți. Mai iau de-acasă ce-mi trebuie, dar știi tu... Știu, știu, nici mie nu îmi merge așa bine... Anul ăsta parcă a fost blestemat, îți jur, Cristiane. Parcă nu s-a legat nimic, pe nicio parte. — Că bine zici ! Așa-i și la mine. Așa-i la toți de fapt ! — Auzi, hai să lăsăm văicărelile, că nimeni nu duce lipsă de probleme pe criza asta. De
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întâl- nise niciodată. — Dacă nici acum nu-i spui ceva, Cristi... — E, îi spun... Ne-a auzit șușotind întruna, d-aia s-a-ntors. — Da’ putea să nu-ți zâmbească, nu ? întreabă Mamutu’. — Cui, lui Cristi ? ! întreabă Pribeagu. — Păi, cui ? — Pot să jur că mie mi-a zâmbit. Da, da, știu, tocmai mie, arătarea ciufulită și aparent castrată. Toți izbucnesc într-un hohot de râs. — Nu, nu, că o-ntrebăm, insistă Pribeagu. Asta-i curată nedreptate ! Dar când să se apropie, doi țigani
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nesex, zice Mamutu’, cu ceva bani poți să te gândești la ce vrei tu cu ea. Între timp, Sachi se chinuia din răsputeri să-l convingă pe Iosif Răcaru să accepte ca un amator să-și încerce noro- cul. — Vă jur, domnule Răcaru, are o voce de înger. Urmează cursurile chiar cu domnul Vrăbiescu însuși, care vede în dânsul un mare talent. Cu ce-ar putea strica această seară magnifică un simplu cântec în plus ? Ion Vasilescu, solistul orchestrei care-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nici golul ăsta până ne mai tragem și noi sufletul puțin. Ba chiar mai încălzește oamenii, cum o cânta și el, sau îi amuză, dup-aia revenim noi în forță. — O bucată, atât ? întreabă patronul. — Două minuțele, domnule Răcaru, vă jur. Pauză câteva secunde. — Adu-l să-l văd și eu atunci. Repede, c-altfel mai cântă el pe stradă, la ieșire, când închidem, râde cu o voce groasă Răcaru. Pribeagu se întoarce într-un suflet la masa lui Cristi și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de-a binelea. Și poliția ajunsese în grabă și punea întrebări în toate direcțiile, atât bătăușilor, cât și martorilor din împrejurimi, care auziseră bubuielile și țipetele. Sunt clienți fideli ? îl iau la rost pe barman. Nu m-am uitat atent, jur... Dar nu i-am recunoscut, i-aș fi știut dacă veneau des pe la noi, nici nu i-am băgat în seamă, stăteau acolo în spate cuminți și râdeau la bere. Și noi ce să facem cu atât de puține informații
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să vadă dacă are febră. — Lasă-mă cu glumele, monsieur Ionel, lasă-mă... Am văzut ieri-dimineață ce scria pe peretele de la Grand... — Și ce scria ? — Nu te face că nu știi, atâta te rog, nu mă minți chiar în față ! Jur pe ce-am mai sfânt că nu știu ce Dumnezeu era ieri scris pe pereții de la Grand... — Ce putea să scrie, nu e greu de ghicit oricum, ia folosește-ți mintea. — Zi- mi, omule, ce scria, facem ghicitori ? Și calmează-te, lasă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cută pe-atunci ca Mary Atanasiu, pentru că nu era loc de doi Tănase pe aceeași scenă -, lansează la Columbia memo- rabilă piesă Cine iubește și lasă, culeasă de folcloristul Harry Brauner, completată pe cealaltă parte a discului de M-am jurat de mii de ori. Tânăra venită din mahalaua Cărămidarilor era deosebit de frumoasă, inteligentă, curajoasă și rebelă, cu o voce impunătoare, gravă, toate calitățile ce mai târziu aveau să o transforme într-o adevărată divă. Însă atunci, la începu turi, succesul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
priviri. Era târziu, era mult fum la Capșa, atât de tutun, cât și de canabis, mirosea a băuturi care mai de care și multe râsete printre ele la masa mare a celor aproape douăzeci de artiști în total. — Mă, vă jur, era Pribeagu, încă vreo doi amici ai lui de teatru, beau și râdeau la o bere, și moșul se ridică nervos de la masă și-i strigă : Ieșiți afară de-aici, jidani împuțiți ! povestește Fernic, care se îmbătase bine de tot
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să te relaxezi ? l-a întrebat Virginia. Să mai iei și tu o gură de aer, când ai luat ultima dată o pauză și nu ai cântat ? Să stai liniștit, să mai pui și tu câteva kilograme pe tine, iubitule ! Jur, parcă ai fi o stafie ! Mă confunzi cu Pițu, mamă ? Eu nu am concediu, eu nu lucrez la program, a râs Cristi, în timp ce-și îndesa bine câteva cămăși în valiza sa de piele neagră. — Păi, și artiștii ăștia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
confirmată și recunoscută ca atare, este o formă a prostituției, chiar dacă formele ei sunt Înșelătoare. O trădare nu numai față de tine, de tinerețea ta curată și Îndrăzneață, dar și față de cei, puțini sau mulți, care ți-au acordat Încrederea lor, jurând pe viitorul tău. Nu vreau să par bombastic sau excesiv romantic, dar, printr-o ratare de acest gen, se cheltuiesc deplorabil și forțele native și potențiale ale unei comunități, ale unei națiuni. Noi, Românii - pentru a eșua Încă o dată Într-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o viață În Nordul Înghețat al Canadei sau pustnicii adeseori confundați cu sfinții, preferând un fel de abrutizare a contactului zilnic, „grețos și Înspăimântător”, cu ceilalți, cu cei „asemănători”. Acum, la sfârșitul carierei, poate la sfârșitul vieții, nu pot să jur că am, că „am avut dreptate”. E adevărat că am „supraviețuit” și, mai ales, am avut rarul privilegiu de a supraviețui „În brațe cu o carte” - mă gândesc la originalul basm românesc Făt Frumos cu o carte În brațe născut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a devenit romanul Drumul la zid, un roman atipic românesc; și nu numai prin problematică, dar și prin stilul oarecum arid și prin focalizarea, pe tot parcursul imens al textului, asupra unui singur personaj principal - eu, care din tinerețe Îmi jurasem că am să mut și am să schimb mereu planurile și accentele asupra unor personaje, pentru a „nu mă plictisi” și pentru a nu-l „plictisi pe lector”. Psihiatria ne Învață, după cum știm, că În formă virtuală avem de-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o Împrumutăm din splendida și melancolica bijuterie lirică a lui Blagaă. 3 Repet: mie mi se pare și pentru mine bătrânețea este un dar. Chiar dacă ar fi doar pentru apreciabila prolificitate pe care „mi-a dăruit-o”! Sau - și vă jur că nu sunt ipocrit sau demagog când afirm aceasta - pentru bucuria copleșitoare pe care mi-a adus-o istoria: căderea imperiului moscovit-bolșevic, eliberarea celor vreo zece state europene aflate sub influența și brutala sa presiune o jumătate de secol. Și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]