5,902 matches
-
în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1761-1762 și 1829-1831, precum și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). Lăcașul înfățișează o planimetrie arhaică, anume cea a unui dreptunghi cu absida pentagonală decroșată, prevăzut, în partea opusă, cu o terminație poligonală în trei laturi; tradiția potrivit căreia biserica ar fi fost înălțată în jurul anului 1600 își găsește astfel confirmarea. Pisania care cuprindea datarea începuturilor acestui edificiu a dispărut însă în cursul unui vechi șantier de supraînălțare a pereților bisericii. Acoperișul cu pante repezi, precum și
Biserica de lemn din Ciungani () [Corola-website/Science/316800_a_318129]
-
a dispărut însă în cursul unui vechi șantier de supraînălțare a pereților bisericii. Acoperișul cu pante repezi, precum și fleșa înaltă a turnului-clopotniță impunător (14 m), sunt învelite în șiță. Accesul în sfântul lăcaș se face prin două uși, amplasate pe laturile de sud și de vest. La interior se constată existența a două etape distincte de pictură. Peste cea realizată în anul 1782 de Iosif Zugravul, realizatorul ansamblurilor murale arădene de la Șoimuș-Buceava și Mădrigești, s-a suprapus în 1810, aproape în
Biserica de lemn din Ciungani () [Corola-website/Science/316800_a_318129]
-
mai mari, ca și la gura lor de vărsare în Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Caspică. Peștele preferă locurile adânci cu mâl și ape tulburi. Somnul are un corp lung, cu un cap turtit dorso-ventral; are o gură largă, care are pe laturi două mustăți lungi, sub gură fiind mustăți scurte. Corpul se termină fără o înotătoare codală propriu-zisă. În medie somnul are o lungime de 2 m, putând însă atinge o lungime de 3 m și o greutate de 150 kg. Culoarea
Somn (pește) () [Corola-website/Science/315077_a_316406]
-
apărut la Jocurile Olimpice chiar la Atlanta 1996, Laura Flessel fiind prima campioană olimpică la acestă armă. Spre deosebire de floretă și spadă, sabia este o armă de împungere, de tăiș și de contratăiș: tușele se pot executa cu vârful și cu ambele laturi ale lamei. Ca și la floretă, sabrerul poartă un "lamé" (vestă electrică). Acestă armă este derivată din sabia ușoară (în ), creată în Italia la mijlocul secolului al XIX-lea pentru dueluri Suprafața valabilă de lovit cuprinde partea superioară a corpului, din
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
scop, fiecare trăgător este legat de aparatul de semnalizare printr-un sistem complex. Arma este prevăzută în interiorul cochiliei cu o priză la care este conectat "firul de corp". Acest fir trece sub bluza trăgătorului, de-a lungul brațului înarmat și laturi. Firul de corp este conectat, în rândul său, la o rolă situată la extremitatea planșei, care este legată la aparatul de semnalizare. La floretă și la spadă, un fir trece de-a lungul lamei, vârful servind ca întrerupător: presiunea exercitată
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
greco-catolică nu s-a refăcut, iar biserica uniților construită la 1910 a rămas pustie. Construită din lemn de stejar, biserica este alcătuită, sub aspectul planimetriei, dintr-un naos și pronaos dreptunghilar la care se adaugă absida altarului, decroșată cu cinci laturi. În partea de vest, biserica are un pridvor. Interiorul este acoperit cu o boltă semicilindrică în naos, iar pronaosul este tăvănit. Biserica a suferit mai multe renovări, fiind acoperită inițial cu șindrilă, apoi cu țiglă, iar din 1960 a fost
Biserica de lemn din Cacova Ierii () [Corola-website/Science/315254_a_316583]
-
alta a pronaosului și naosului și una în absida altarului). Deasupra naosului s-a aflat o turlă hexagonală care se sprijinea pe două baze: prima pătrată și a doua hexagonală și avea patru ferestre dispuse în cele patru puncte cardinale. Laturile turlei erau separate prin brâuri dispuse vertical. Turla a fost înlăturată ulterior pentru a aduce construcția la forma originală. Catapeteasma bisericii datează din secolul al XIX-lea, fiind renovată în 1854 de către zugravul Fialcondri din Suceava și în 1897 de
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
prin mutarea în complexul monahal Sfanțul Ioan Botezătorul din Albă Iulia. Pereții edificiului, alcătuiți din câte șase bârne de stejar, îmbinate la colțuri, aidoma celor din 1624, de la Almașul Mic, înscriu un plan dreptunghiular, cu absida decroșata, poligonala cu cinci laturi. Foișorul turnului de pe pronaos, cu galerie de arcade, atinge cu marginile balustradei, tăiate în formă bulbului de floare, coama învelitorii de sita, acoperișul său fiind întrerupt printr-un mini foișor, supraînălțat de coiful piramidal. Este structura de clopotnița, creația meșterilor
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
este din calcar și sculpturile decorative pentru care marmura mai scumpă,Paross a fost aleasă. Dimensiunile din templu sunt de 13.708 m de la nord la sud și de 31.776 m de la est la vest, cu șase coloane pe laturile de scurt est și vest și treisprezece coloane de-a lungul laturi mai lungi de nord și de sud (cu patru coloane colțul fiind numărat de două ori). Cladirea are un pronaos (πρόναος), o carcasă principală din camera cultului imaginilor
Templul lui Hefaistos () [Corola-website/Science/318735_a_320064]
-
a fost aleasă. Dimensiunile din templu sunt de 13.708 m de la nord la sud și de 31.776 m de la est la vest, cu șase coloane pe laturile de scurt est și vest și treisprezece coloane de-a lungul laturi mai lungi de nord și de sud (cu patru coloane colțul fiind numărat de două ori). Cladirea are un pronaos (πρόναος), o carcasă principală din camera cultului imaginilor de divinități, și anume o Cella (σηκός), și un opisthodomos. Alinierea antae
Templul lui Hefaistos () [Corola-website/Science/318735_a_320064]
-
sau de la aceea din Păniceni (Cluj), dar și pe ale caselor și șurilor bătrâne din care, exemplare izolate, mai dăinuie în Munții Apuseni. Tipul de plan, în care se înscrie edificiul, este cel dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi. Încăperile interioare sunt unite, în elevație, printr-o boltă unică, semicilindrică, cu timpan pe vest și fâșii curbe spre est, nealterată cu prilejul alungirii pereților, mutându-se doar capătul originar spre vest și intercalându-se o porțiune de boltă. În
Biserica de lemn din Petea () [Corola-website/Science/318753_a_320082]
-
multe sute de metri, iar altele se întind pe câțiva kilometri. Cercetătorul William H. Isbell le-a grupat în următoarele categorii: linii lungi și drepte, figuri largi, geometrice, desene de plante și animale, grămezi de roci și figuri care decorează laturile colinelor din jur. Printre reprezentări se numără maimuțe, tarantule, condori, iguane și multe forme geometrice cum ar fi cercuri, linii perfect paralele sau trapezoide - unele întinzându-se pe 14 km. Oamenii de știință au constatat că geoglifele au fost realizate
Liniile Nazca () [Corola-website/Science/318877_a_320206]
-
listă a monumentelor istorice sub codul LMI: AB-II-m-B-00207. Biserica din Cojocani a fost înălțată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în locul unui alt lăcaș de lemn incendiat. Are un plan simplu, dreptunghiular, cu absida poligonală, cu cinci laturi. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, nava a fost mărită spre vest.În secolul al XIX-lea, pe latura de sud a fost adăugată o prispă, cu stâlpi ciopliți, iar în 1939 un pridvor.Învelitoarea de șiță a fost înlocuită
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
originală care a împodobit pereții lăcașului, realizată între 1769-1771 de Gheorghe Zugravul din Rășinari și de Crăciun Zugravul, se mai păstrează în naos și în absidă. Tipul de plan al bisericii este cel dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală cu cinci laturi. Prispa, de pe latura sud, cu stâlpii ușor ciopliți, a fost adăugată în secolul al XIX-lea, iar prodvorul în 1939. Învelitoarea de șiță a fost înlocuită cu țiglă, modificându-se și șarpanta. Pereții absidei, ca și cel de nord al
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
atunci au fost modificate ferestrele naosului și au fost repictate plafonul pronaosului și bolta naosului. Biserica are un tip de plan mai rar întâlnit: pronaos poligonal, cu acces pe sud, naos dreptunghiular și absida altarului în retragere, poligonală, cu șapte laturi. La interior, meșter-grinda bolții naosului și consolele sunt decorate cu motivul frânghiei. Exteriorul bisericii este bogat decorat: fațada sudică are în zona mediană motivul profilat al frânghiei, ușa de intrare în biserică are deschidere în acoladă și ancadrament decorat cu
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]
-
calului; deasupra scutului este așezat un coif militar închis, pe care îl acoperă o coroană regală împodobită plăcut cu pietre prețioase și mărgăritare; din vârful coifului betele și panglici de culori variate care atârnă jos, înconjoară și împodobesc foarte frumos laturile sau marginile scutului, după cum toate acestea se văd mai bine în capul sau la începutul acestei scrisori de nobilitate, fiind pictate mai clar de o mână iscusită în arta picturii, cu milostivire îl dăm și conferim susnumitului LADISLAU LADO și
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
voi pleca'. Și el o fi tânjit să plece, dar trebuia să mă aștepte”". După această întâlnire, Neville a studiat împreună cu Abdullah, învățând ebraică, cabala și înțelesurile ascunse din Sfânta Scriptură. După ce a călătorit de-a lungul și de-a latul Statelor Unite, Neville s-a stabilit în cele din urmă în Los Angeles unde, începând cu anii '50, a susținut o serie de prelegeri la radio și televiziune, precum și conferințe publice regulate. Descriind „Legea”, Neville evocă episoade personale, povestind cum a
Neville Goddard () [Corola-website/Science/316180_a_317509]
-
lemn au fost furate de localnici și puse pe foc, iar sobele de teracotă au dispărut. Conacul se află astăzi într-o stare avansată de degradare. Zidul de incintă s-a ruinat și el, păstrându-se doar câteva fragmente pe laturile de nord și vest. De asemenea, copacii din parcul conacului, unii cu valoare istorică, au fost tăiați de localnici. Parcul conacului este astfel parțial distrus. Clădirea conacului a fost construită din cărămidă, pe fundație de piatră, în stilul arhitecturii moldovenești
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
datări vine însăși tipologia edificiului, de dimensiuni modeste, ai cărui pereți confecționați din bârne de stejar, încheiați în sistemul specific românesc ,coadă de rândunică”, înscriu planul străvechi: o navă dreptunghiulară, terminată spre est cu absida altarului, nedecroșată, poligonală, în trei laturi. Interiorul bisericii cuprinde o boltă semicilindrică, ce acoperă spațiul navei, înălțată în anul 1876, prin intermediul unei suprafețe înclinate, și care, împreună cu bârna de naștere, se sprijină pe o grindă transversală, ale cărei capete se termină în console. Bolta este compusă
Biserica de lemn din Bobohalma () [Corola-website/Science/316258_a_317587]
-
interioare, precum și pânza de la încheieturile bârnelor. Într-o perioadă anterioară, biserica a fost acoperită cu o învelitoare de țiglă, înlocuind-o pe aceea din șindrilă, originară, lucrare care a îngreunat structura edificiului, necesitând montarea unor stâlpi de susținere pe ambele laturi de sud și de nord ale bisericii. În partea de vest a bisericii a fost amplasat turnul-clopotniță, care are un plan de formă pătrată, cu o înălțime de 10 m. Este dispus pe două nivele, cu dimensiuni identice și este
Biserica de lemn din Bobohalma () [Corola-website/Science/316258_a_317587]
-
ale bisericii. În partea de vest a bisericii a fost amplasat turnul-clopotniță, care are un plan de formă pătrată, cu o înălțime de 10 m. Este dispus pe două nivele, cu dimensiuni identice și este învelit cu scândură pe toate laturile până aproape de acoperișul în formă de piramidă, lăsând liberă o anumită distanță sub streașină, cu rol de galerie. Pe partea de vest a turnului se află intrarea, care comunică cu pridvorul de sub turn și în continuare cu nava bisericii. Această
Biserica de lemn din Bobohalma () [Corola-website/Science/316258_a_317587]
-
județul Hunedoara a fost ctitorită în sec.XVIII.. Are hramul „Sf.Nicolae”. Figurează pe lista monumentelor istorice, . Biserica ,Sfântul Ierarh Nicolae’’ din satul Târnava, un edificiu dreptunghiular de mici dimensiuni, cu terminațiile altarului și ale pronosului nedecroșate, poligonale cu trei laturi; la construcția șarpantei, predilecte au fost traseele curbe. Planul arhaic, analogiile stilistice existente între acest lăcaș de cult și cel din Târnăvița învecinată, îmbinările în „coadă de rândunică” ale bârnelor, precum și menționarea numelui principelui ardelean Mihai Apafi I (1661-1690) într-
Biserica de lemn din Târnava () [Corola-website/Science/316270_a_317599]
-
Trigonometria sferică este o ramură a geometriei sferice care tratează despre poligoane pe sferă (în special triunghiuri) și relațiile dintre laturile și unghiurile lor. Acestea sunt de mare importanță în calculele din astronomie și suprafața Pământului, precum și în navigația orbitală și spațială. Triunghurile sferice au fost studiate din antichitate de matematicienii greci precum Menelaus din Alexandria, care a scris o carte
Trigonometrie sferică () [Corola-website/Science/320035_a_321364]
-
află Luna și stelele, dar metoda era dificilă și greoaie. Aceasta implica asamblarea a două triunghiuri dreptunghice care se intersectau, iar prin aplicarea teoremei lui Menelaus era posibilă soluționarea unei laturi din cele șase, dar cu condiția ca celelalte cinci laturi să fie cunoscute. De exemplu, pentru a afla timpul în funcție de înălțimea Soarelui, se cerea repetarea de mai multe ori a teoremei lui Menelaus. Deci, pentru astronomii Islamici medievali a fost o adevărată provocare de a găsi o metodă simplă de
Trigonometrie sferică () [Corola-website/Science/320035_a_321364]
-
În secolul al 10-lea, Abū al-Wafă' al-Būzjănī a stabilit formula de adunarea a unghiurilor, adică sin(a + b), precum și formula sinusului pentru trigonometrie sferică: În care a, b și c sunt unghiurile de la centrul sferei care subîntind cele trei laturi ale triunghiului, iar α, β, and γ sunt unghiurile dintre laturi, unghiul α fiind opusul laturii subîntinse de unghiul a, β fiind opusul laturii subîntinse de unghiul b, iar γ fiind opusul laturii subîntinse de unghiul c. Al-Jayyani (989-1079), un
Trigonometrie sferică () [Corola-website/Science/320035_a_321364]