6,066 matches
-
unitatea etnico-lingvistică în întreg spațiul dintre Nistru, Dunăre și Tisa. Retragerea aureliană de la nordul Dunării din 275 a favorizat această sinteză. Greco-romanii au numit acești oameni "" sau "Carpiani." Probabil cea mai veche mențiune este sub numele de "Καρπιανοί (Carpiani" în latină) este în "Geographia" de geograful grec din secolul al doilea, Ptolemeu, a compus. <nowiki></nowiki><nowiki></nowiki> Numele de Carpi sau Carpiani pot derivă din aceeași rădăcina că și numele lanțului muntos carpatic care au ocupat, de asemenea, menționat pentru
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
mai cu seamă zona Italiei) ar fi progresat; artă bizantina fusese artă „orientala”, adică o producție artistică străină de idealurile renascentiste. Cenino Cennini, un alt autor important, era de părere că Giotto a modernizat pictură de la practica grecilor la cea latină, reinstaurând practică românilor. Pentru Văsari manieră greca însemna trecutul, marcând diferență față de practică grecilor. De fapt, în epoca Renașterii s-a inventat o istorie, a cărei existența era legitimă prin raportul cu Antichitatea. Așa cum remarcă Edward Said, cultura europeană și-
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
a citit-o, încă din copilărie. Este îndrăgostit și influențat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis Borges, Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett. Iubește suprarealismul, dadaismul, teatrul absurdului sau grotescului, literatura fantastică, realismul magic al românului latino american, teatrul realist anglosaxon și urăște realismul socialist. Piese jucate în peste 30 de țări: România, Republica Moldova, Franța, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveția, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Finlanda, Grecia, Turcia, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Șerbia, Macedonia, Croația, Ucraina, Canada
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
denumi întreaga confederație. Numele țării în germana elvețiană, "Schwiiz", este omofon cu cel al cantonului, fiind deosebit de acesta prin utilizarea articolului hotărât ("d'Schwiiz" pentru confederație, dar numai "Schwiiz" pentru canton și oraș). Denumirea "Confederatio Helvetica" a fost introdusă în latina modernă treptat după formarea statului federal în 1848, ca ecou al Republicii Helvete napoleoniene, apărând pe monede din 1879, și fiind apoi înscris pe Palatul Federal în 1902 și utilizat după 1948 pe sigiliul oficial. El provine din termenul "Helvetii
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
-iyya), dar, de asemenea, asociat cu sufixul Medieval Latin -ia în Turchia. Prima referință folosită de termenul „Turk” sau „Turuk” ca un antonim continuat în inscripțiile Orkhon a lui Gokturks din Asia Centrală (sec. 8 CE). Cuvântul englezesc „Turkey” derivă din latina medievală, Turchia (c. 1369). Peninsula Anatolia, care cuprinde majoritatea Turciei moderne, este una din regiunile cele mai vechi locuite din lume. Cele mai vechi colonizări neolitice ca Çatalhöyük, Cayonu, Nevali Cori, Hacilar, Gobekli Tepe și Mersin sunt considerate a fi
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
Marte (în latină "Marș") era zeul român al războiului. Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar și războinic "Mavors", dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei române
Marte (zeu) () [Corola-website/Science/296591_a_297920]
-
prima relatare despre geți aparține lui Herodot. Cucerirea Daciei de către romani conduce la contopirea celor două culturi: daco-romanii sunt strămoșii poporului român. După ce Dacia a devenit provincie a Imperiul Roman s-au impus elemente de cultură și civilizație romană, inclusiv latina vulgară care a stat la baza formării limbii române. Pe baza informațiilor din inscripția de la Dionysopolis și de la Iordanes, se știe că sub stăpânirea lui Burebista, ajutat de marele preot Deceneu, s-a format primul stat geto-dac. În anul 44
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
județul Cluj) Limba română modernă este considerată o limbă romanică. De asemenea, chiar dacă a fost ocupată pentru o perioadă scurtă (107 - 271/276), Dacia a fost poate provincia cu cea mai intensă colonizare, cu oameni din toate provinciile imperiului, iar latina s-a impus ca o lingua franca, procesul fiind asemănător, în anumite privințe, cu colonizarea europeană a Statelor Unite și a Americii Latine. În timpul cât au făcut parte din structurile Imperiului Roman, teritoriile nord-dunărene au avut mai multe reorganizări administrative, fie
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
înțelege limbajul colocvial și al literaturii moderne din Polonia. veche s-a dezvoltat din dialectele vestice ale limbii protoslave, în secolul al IX-lea, pe teritoriul statului primilor Piaști. După creștinare, în anul 966, au apărut primele izvoare scrise în latină referitoare la limba poloneză. Au rămas doar câteva documente din acea epocă, dar datorită lor este posibil să ne imaginăm cum era limba în Evul Mediu: Din secolele următoare, XIII-XV, ne parvin primele texte scrise integral în poloneză. Acestea au
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
XV-lea începe epoca limbii poloneze medii, cea mai importantă pentru dezvoltarea limbii scrise. După inventarea tiparului, publicarea de cărți și cititul iau avânt. Mai mulți poeți, precum Jan Kochanowski (1530-1584), scriu mai degrabă în limba lor maternă decât în latină. În Evul Mediu se produc multe schimbări în vocabular și gramatică, mai ales în flexiune. Apar primele dicționare și lucrări lingvistice. Pe lângă activitatea sa de poet, Jan Kochanowski este cel care propune prima reglementare a ortografiei poloneze. Alfabetul propus de
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
însemna peninsulă, la fel ca particula "niemi" dintr-un nume vechi finlandez al orașului: "Kesoniemi". După cucerirea daneză din 1219, Tallin a primit denumirea de "Reval" (în germană, suedeză și daneză, "Rääveli" în finlandeză), nume ce provine de la "Revelia" (în latină, 'Revala" sau "Rävala" în estoniană) vechea denumire a regiunii Harju, regiunea ce înconjoară capitala Estoniei. Etimologia numelui contemporan, "Tallinn(a)", este dezbătută de către istorici. Cea mai răspândită interpretare este acea că provine de la ""Taani-linn(a)"" ("danez"+"castel/oraș", în latină
Tallinn () [Corola-website/Science/296645_a_297974]
-
latină, 'Revala" sau "Rävala" în estoniană) vechea denumire a regiunii Harju, regiunea ce înconjoară capitala Estoniei. Etimologia numelui contemporan, "Tallinn(a)", este dezbătută de către istorici. Cea mai răspândită interpretare este acea că provine de la ""Taani-linn(a)"" ("danez"+"castel/oraș", în latină "Castrum Danorum") după ce danezii au construit un castel pe locul cetății estoniene "Lindanisse". Au fost sugerate și alte etimologii, tot din limba estoniană, precum ""tali-linna"" ("iarnă"+"castel/oraș"), sau ""talu-linna"" ("casă/fermă"+"castel/oraș"). Numele oficial anterior, "Reval" (în limba
Tallinn () [Corola-website/Science/296645_a_297974]
-
sunt adesea numiți peiorativ "Parigots" (), un termen folosit pentru prima dată în anul 1900, de către cei care trăiau în afara regiunii Paris. Nucleul istoric al Parisului este "Île de la Cité", o insulă mică locuită în antichitate de tribul parisiilor ("parisii" în latină), care întemeiaseră în zonă un mic sat de pescari. Astăzi cea mai mare parte din insulă este ocupată de impresionantul "Palais de Justice" și de catedrala "Notre-Dame de Paris". Insula este conectată cu sora sa mai mică, "Île Saint-Louis", care
Paris () [Corola-website/Science/296639_a_297968]
-
prima relatare despre geți aparține lui Herodot. Cucerirea Daciei de către romani conduce la contopirea celor două culturi: daco-romanii sunt strămoșii poporului român. După ce Dacia a devenit provincie a Imperiul Roman s-au impus elemente de cultură și civilizație romană, inclusiv latina vulgară care a stat la baza formării limbii române. Pe baza informațiilor din inscripția de la Dionysopolis și de la Iordanes, se știe că sub stăpânirea lui Burebista, ajutat de marele preot Deceneu, s-a format primul stat geto-dac. În anul 44
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
limbile frizone. Într-o măsură mai mică, este, de asemenea, legat de cel estic (dispărut) și de limbile scandinave. Mare parte din vocabularul german provine din ramura germanică (aparținând familiei de limbi indo-europene). Minorități semnificative de cuvinte sunt derivate din latină și greacă, cu o cantitate mai mică din limba franceză și, cel mai recent, din limba engleză (cunoscut sub numele de Denglisch). Germana se scrie folosind alfabetul latin. În plus, față de cele 26 de litere standard, germana are trei vocalele
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
sau Ardeal (în , în , în latină "Transsilvania" sau "Transsylvania", în dialectul săsesc "Siweberjen", în turcă "Erdelistan") este o regiune istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic, una din regiunile istorice ale României. De-a lungul timpului a făcut parte din Dacia, din Imperiul Roman, din Regatul
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
sub aspect politico-geografico două accepțiuni distincte: prima se referă, într-un sens restrictiv, doar la regiunea intracarpatică delimitată de Carpații Orientali, Carpații Meridionali și, la vest, de Munții Apuseni. Această regiune a fost denumită în Evul Mediu "Voievodatul Transilvaniei" (în latina medievală „țara de dincolo de pădure”), suprafața ei totală măsurând aproximativ 57.000 km². Al doilea sens al denumirii se referă, prin extensie, de asemeni la Maramureș, Crișana, Sătmar, ținuturi cunoscute și sub denumirea Partium, adică „părțile” Ungariei alăturate după 1526
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
cu împrejurime), Neamț (comunele Dămuc, Bicaz-Chei și Bicazu-Ardelean), Sălaj (partea la est și nord de munții Meseș), Suceava (la west de râurile Dorna și Bistrița Aurie) și Vâlcea (o parte mică la nord de râul Lotru). Toponimul "Transilvania", derivat din latina medievală de cancelarie, este atestat din anul 1075 („terra ultra silvam”), drept nume compus din "ultra" („peste”, „dincolo”) și "silva " („pădure”) și înseamnă "teritoriul de dincolo de pădure". La începutul secolului al XII-lea teritoriul era menționat cu denumirea "Partes Transsylvana
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
cu locuri supravegheate de trecere, denumite porta (latină, română), clusa (în româna medievală, din latinescul clausura, devenit apoi clisură, loc strâmt) sau kapu („poartă” în maghiară și turcă), fiind apărate de miliții locale, amintite în izvoarele maghiare timpurii redactate în latină sub denumirile speculatores, sagittarii, respectiv őrök („străjeri”, (în maghiară). Sunt menționate în diverse cronici atacurile pecenegilor, cumanilor și tătarilor în secolele XI-XIII. Românii sunt menționați alături de pecenegi într-un raid terminat cu bătălia de la Chiraleș din 1068 În cel mai
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
uzi, cumani. Alături de unguri, un rol important în ocuparea Transilvaniei l-au jucat așadar secuii și, începând cu mijlocul secolului XII-lea, în perioada domniei regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), precum și sașii, supranumiți în documentele oficiale în latină "saxones". Concomitent cu aceste procese, regii Ungariei au procedat la organizarea unor structuri proprii, laice și ecleziastice. În 1111 a fost evocat primul demnitar laic, un anume „Mercurius princeps Ultrasilvanus”, cât și primul episcop catolic al Transilvaniei, Simion Ultrasivanus, cu
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
a-i învăța carte pe copiii refugiaților hughenoți, oferă instrucție (în germană/franceză). Școala John F. Kennedy, o școală publică bilingvă germano-americană localizată în , este populară, având copii de diplomați și din comunitatea anglofonă expatriată. În patru școli se predă latina și greaca clasică. Două dintre ele sunt școli de stat (Gimanaziul Steglitzer în și Gimnaziul Goethe în ), una este protestantă (Evangelisches Gymnasium zum Grauen Kloster în Wilmersdorf), iar alta este iezuită (Canisius-Kolleg în „Cartierul Ambasadei” în ). Regiunea Berlin-Brandenburg este una
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
fost eliminat temporar pentru că nu salutase un profesor. Iorga alege să părăsească orașul și să se înscrie la Colegiul Național din Iași, fiind admis, primind bursă și fiind lăudat de director, filologul Vasile Burlă. Tânărul vorbea deja fluent franceza, italiana, latina și greaca, mai târziu referindu-se la studiile grecești ca fiind "„cea mai rafinată formă a rațiunii umane”". La vârsta de șaptesprezece ani, Iorga a devenit mai rebel. Devenise interesat în activități politice, dar are convingeri cu care mai târziu
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
fost pețitorul lui Iorga, a încercat să-i obțină un post de profesor la Universitatea din Iași. Alți profesori s-au opus acestei încercări, din cauza vârstei fragede și a orientării sale politice. Iorga a primit un post de profesor de latină la un liceu din sudul Ploieștiui, după ce a trecut de concursul jurizat de scriitorul Alexandru Odobescu. Timpul pe care l-a petrecut acolo i-a oferit ocazia să își lărgească cercul de cunoștințe și prieteni, întâlnindu-se cu Caragiale și
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
mult timp un potrivnic de temut al romanilor". Pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa Regia se poate citi textul ""DECEBALVS PER SCORILO"". Unele interpretări îl consideră în limba dacă, posibilul sens fiind de "Decebal fiul lui Scorilo", altele în latină, traducerea fiind "Decebal prin Scorilo". Alții cred că e vorba de o simplă marcă de olar. Încă din primul an de domnie, din anul 85, Decebal se confrunta cu o situație dificilă. Roma organizează prima campanie în inima Daciei. Împăratul
Decebal () [Corola-website/Science/296674_a_298003]