122,821 matches
-
este de ajuns să facă șah-mat defensiva Milițienilor. Unu la zero, și bineînțeles că Securitatea este nevoită să riposteze dacă vrea să salveze situația. Unul din secunzi, echipat într-un trening cu dungi, se ridică de pe bancă, înaintează pînă la linia de tușă și începe să dea indicații cîtorva jucători. Așa trebuia să joci de la început, dacă ești mare antrenor, se aud voci din tribună. Ochi bulbucați privesc noile acțiuni ale Milițienilor care încep să-și înghesuie adversarii în propria jumătate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu mai are nici un rost să ncercați, dom’ Roja, spune Tîrnăcop dîndu-i o mînă de ajutor Bătrînului să-și găsească un colțișor mai confortabil la capătul mesei, e mai bine așa? îl întreabă. Pun pariu că s-au încins toate liniile alea blestemate de cînd le tot formați, spune Gulie, eu zic să vă lăsați păgubaș, e pierdere de vreme. Nu faceți altceva decît să vă mîncați nervii, adaugă Dendé, nu mai bine luați și dumneavoastră un loc la masă, un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
le ghicise planul complotului pînă în cele mai mici detalii și încercase să-l pună în temă pe Roja despre el de fiecare dată cînd avusese ocazia, chiar dacă asta însemna să-și riște libertatea. Indivizii ăștia, nulitățile care proveneau din linia a doua, au fost și vor fi întotdeauna cei mai periculoși, pentru că suferă de niște complexe de inferioritate pe care nu și le pot controla, iar odată ajunși în față încep să facă rău în jurul lor, încercînd prin orice mijloace
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
forța în primul guvern? — Bine ați făcut că le-ați tras șuturi în fund, că n-au avut vorbitor la dumneavoastră, dom’ Colonel, spune Tîrnăcop. — Te uiți și tu în stînga, în dreapta, și ce să vezi? Vorba dumneavoastră, cățelușii din linia a doua, reia Gulie. Cum să-ți mai ardă să colaborezi? Fugi de-aici, spune Dendé, spală-te pe mîini cum știi și ia-ți tălpășița cît mai repede dacă mai poți. — Prostii! Dacă vă spun eu că nu s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
destul dacă lui Potaie i s-ar imputa doar măcelul de la Timișoara, și hai să zicem primul mort de la București, cel despre care deja nici nu mai vorbește nimeni, oricum între timp au mai fost uciși și alții. Trage deci linia și ai înaintea ochilor cea mai clară situație, nenicule, n-ai pierdut cine știe ce, încă mai poți recupera, se încurajează. Mi se pare că am fost destul de clari, spune Părințelul pe un ton spăsit, de ce-ar fi nevoie de mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se confirme bănuielile, l-a amenințat. Deci asta-i fusese tactica, să se facă plăcut în mijlocul celorlalți, să lase impresia că e băiat de comitet, că se implică, că aduce mereu informații noi din tabăra adversarilor, dar cînd să tragi linia ce să vezi? Numai dezinformare, intoxicare, e ca și cum cineva ți-ar înfige cuțitul mișelește în spate, cu zîmbetul pe buze, uite-așa ne mințea. Bănuise atunci la cine se referea Părințelul, și îi înțelese mișcarea, dar nu putea să i-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu mașina Înapoi la sediu. În curînd stau la birou studiind țîțele pline ale Monicăi de la Sheffield, cu fiecare gropiță de pe ea bine conturată. Fotograful și-a făcut bine treaba cu asta. Un Învățăcel perspicace În meseria lui. Sună telefonul. Linie externă. Inima-mi stă În loc și apoi simt În piept o lungă strîngere de inimă. Ridic receptorul. — Alo? E Bunty. — Bunty, spun eu. — L-au prins? — Da. Tocmai m-am dus să-l văd. Pun pariu că Încă neagă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
prezentîndu-mi un gram. — Asta e Bruce, asta-i tot ce am. — Mda, știi tu, spun eu, apoi mă car lăsîndu-l cu ochii-n soare, mama lui de puțoi tupeist. Mă urc În mașină și vreau să trag pe nas o linie de pe tabloul de bord, dar sînt prea mulți puțoi prin jur. Mă cuprinde disperarea și oricum o fac. E tare ca dracu. Trebuie să testezi marfa ca să nu-și mai piardă timpul poliția analizînd-o În laboratoare. Trag o dată și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
aici. El se uită la mine de parStevie și cu tine. Stevie era plinreun soi de țicnit și pot să spude Însuflețire și entuziasm. Făcea aceleașincît poponari ca tine pot vinde lucruri ca și tine dar oamenii pe rahatu’ de linie. Amintește-ți de reacționau diferit. Indulgenți față și lăsîndu-l pe idiotul buimăcit de el, enervați de tine. Acasă și la Deși uneori, cînd Îțică n-o să mai dorm deloc pînă cînd se face păstrai stăpînirea de sine, păreai să ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
alimentară. Ce ironie Bruce, eu să-mi fac griji pentru tine, tu, cel care mi l-ai luat pe Celălalt, sufletul cel mai frumos care a fost găzduit vreodată Într-un organism viu, chiar unul la fel de primitiv ca al meu. Liniile au fost trase. Pe de o parte Îi avem pe arătosul meu Bruce și pe prietenul lui doctorul Rossi, iar pe de alta Sinele meu cel bun. Simt cum atacul sălbatic al chimicalelor se intensifică și contracțiile viguroase ale intestinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
scaun aflat În Încăpere. În final, mă Întind cu acea voluptate a oboselii, pe canapeaua Îngustă, pe care, Într-un moment de acută criză de deposedare frenetică mi-a făcut-o cadou C.I. Vine rândul unei pastile albe cu o linie fină pe mijloc, ce reglează bătăile inimii, să alunece pe gât Împinsă de un mic jet de apă, apoi vine rândul cărții să fie smulsă din anonimatul ei tăcut. Dimineața, mă trezește de fiecare dată același zgomot: dincolo de perete, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și Șemuel Iosef Agnon, care a câștigat acest premiu. Scrierile lui Kawabata conțin un spațiu epic gol, non-acțiune și o reducere extremă a problematicii la câteva date, favorizând deplasarea centrului de greutate spre episod și detaliu. Kawabata povestește pe o linie unică, pe un singur plan, În care evenimentele sunt nivelate sub raport valoric, iar un conflict propriu-zis nu se constituie. Elementul-cheie, momentul surpriză lipsesc, deși o tensiune difuz răspândită În text par să le cheme. Kawabata a fost fiul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și a pus ochii pe bucata asta de pământ. S-au făcut după cât se pare și măsurători, dar nimeni nu poate spune cu precizie când se va Întâmpla evacuarea. Antoniu a trecut de calea ferată și acum se Îndreaptă spre linia de centură pe care două buldozere uriașe Încearcă să o curețe de stratul gros de zăpadă. Ajunge În stația de autobuz și, În așteptarea mașinii care-l va duce În locul de cerșit se adăpostește sub copertina minusculă care-l apără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerc În jurul victimei, și Antoniu nu mai vede din trupul Întins pe trotuar, decât unul din adidașii de culoare roșie cu care este Încălțată. Gorila a dispărut, s-a pierdut În vânzoleala orașului. Într-un târziu, mașina salvării, oprește pe linia de tramvai, la câțiva metri de locul unde zace femeia, blocând circulația mașinilor din zonă. Doi polițiști, fac o breșă În mulțimea excitată de curiozitate, pentru paramedicii care au coborât din salvare. Se Încearcă o resuscitare, dar fără nici un rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a-l face să pară acvilin - uitat acum și lăsat în pace, îi dădea ceva din înfățișarea unui animal încordat, fapt care mai atenua tăișul inteligenței ei. Acum, în atmosfera încărcată de arome, fața ei se desena în umbre și linii curbe. Ne-am privit drept în ochi timp de câteva minute. Această privire lungă, calmă, ca o hrană pentru suflet, era o experiență pe care n-o mai trăisem cu nici o altă femeie. Eu și Antonia nu ne priveam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
conștientă care să fie suficient de crudă pentru a crea lumea în care trăim. Mi se pare că m-am lansat aici într-o prezentare generală a persoanei mele și poate că n-ar fi rău să continui pe aceeași linie înainte de a trece la povestirea unor evenimente care, odată declanșate, s-ar putea să nu-mi mai dea prilej de meditație. Numele meu, așa cum poate ați dedus deja, este Martin Lynch-Gibbon și dinspre partea tatălui mă trag dintr-o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aer cald. Trecuse o jumătate de oră, ședeam în anexa ca o alveolă a studioului lui Alexander, beam ceai și priveam, în lumina tot mai împuținată a amurgului, ninsoarea și fațada sudică a casei pe ale cărei grinzi zăpada trasase linii albe ondulate, vizibile pe fundalul roz stins. Cununa de Crăciun cu panglică roșie, agățată de ușa de la intrare, era acum încărcată de zăpadă și de-abia se mai vedea. Fulgii care cădeau aproape de noi erau albi, dar ceva mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de pânză stinse luminile centrale, aprinse un singur spot luminos de pe masa de lucru și îndreptă fasciculul de lumină spre piedestal. Am văzut un cap din lut în primele faze de lucru, atunci când suportul de sârmă este umplut numai în linii mari, iar peste el sunt așternute fâșii lungi de lut în toate direcțiile până ce apare doar schițat conturul unui cap. Această fază mi s-a părut totdeauna stranie, faza în care imaginea fără chip capătă o personalitate cvasiunanimă care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că în urmă cu mulți ani am făcut niște capete de personaje fantastice. — În perioada de căutări. — Exact. Dar până atunci nici nu-mi dorisem să modelez capete omenești imaginare. Mișcă puțin lampa și lumina, căzând oblic pe model, trasă linii negre între fâșiile de lut. — De ce sculptorii de azi nu fac asemenea capete? am întrebat. — Nu știu, răspunse Alexander. Noi nu mai credem în natura umană în felul în care credeau vechii greci. Între simbolul schematizat și caricatură nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
este că Palmer era un bărbat frumos în timp ce ea era aproape urâtă. I-am privit atent obrajii supți ce licăreau ca ceara, părul negru, lucios și unsuros, tuns cu brutalitate. Era un model potrivit pentru un tablou de Goya. Numai linia nărilor și cea a buzelor sugerau, cu o putere de convingere evreiască, un posibil rafinament evreiesc. — Sabia e a dumneavoastră? am întrebat, și spunând aceasta am pus mâna pe mânerul sabiei. Mă privi un timp, apoi răspunse: — Da. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prima oară, a fi posibil și nu peste măsură de dureros. Când ne-am despărțit eram amândoi epuizați, dar ne simțeam mult mai bine. Îndreptându-mă spre locuința lui Georgie, prin ceața rece a după-amiezii, m-am gândit că, în linii mari, aveam toate motivele să-i fiu recunoscător lui Georgie pentru faptul că-mi forțase mâna. Faptul că Antonia știa acum adevărul mă eliberase de o apăsare pe care, deși o îndurasem cu stoicism în trecut, o recunoșteam acum ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Klein mai coborî două trepte. — Ah, dumneavoastră sunteți, zise ea. Am văzut lumină și am crezut că e fratele meu. Rămase acolo, cu mâinile vârâte adânc în buzunarele paltonului, privindu-mă îngândurată cu ochii micșorați, cu gura strânsă într-o linie dreaptă și aspră. — Fratele dumneavoastră este în pat cu soția mea, am răspuns. Tocmai le-am dus niște vin în dormitor. Honor Klein continua să mă privească îngândurată. Apoi trăsăturile i se relaxară puțin și ochii i se făcură ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vrei să o vezi? am întrebat. — Am venit să o iau, spuse Palmer. — Nu zău?! Și dacă ea nu vrea să vină? Antonia deschisese ușa sufrageriei și lumina ce venea din spate căzu pe fața lui Palmer dând la iveală linia dreaptă a buzelor lui strânse și ochii abia întredeschiși. Era chipul unui om aflat în primejdie și această imagine m-a umplut de fericire. Cu glas limpede, Antonia rosti: — Intră, te rog. Muncitorii urcau scările aducând scaunele chinezești Chippendale. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
exprim cât mai simplu. Cred că pentru voi amândoi e important să o părăsești pe Antonia. De fapt tu vrei să o părăsești pe Antonia, iar acesta nu este momentul potrivit pentru a încerca să-ți liniștești simțul datoriei. În linii mari ideea de „a face ceea ce vrei” îi costă pe alții mai puțin decât aceea de „a face ceea ce se cuvine”. Dacă ai să rămâi alături de Antonia, ai să o distrugi lent. Fii hotărât. Și nu te jena să primești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
doar ca un coșmar, ca o nălucă; iar eu știam că mă uit la ea așa cum nu mă mai uitasem la nici o ființă omenească, așa cum te-ai uita la un demon. Ea mă privea din spatele măștii ei palide evreiești, cu linia gurii perfect dreaptă între buzele arcuite și ochii înguști și negri. Apoi ne-am uitat amândoi în jos la Georgie. Honor a îngenunchiat lângă ea și a început să îndepărteze obiectele pe care, în căutarea noastră, le aruncasem peste ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]