5,961 matches
-
expediția fiind filmată de un cameraman al postului BBC. Este anul în care, drept recunoaștere a serviciilor lor pe mare și a patrimoniului maritim al Marii Britanii, Regina aprobă avansarea onorifică a opt ofițeri printre care și Bear Grylls care devine Locotenent Comandant. În 2005, Grylls lansează "Facing the Frozen Ocean", a doua sa carte, în care sunt descrise detalii ale temerarei expediții. În anul 2005, Grylls conduce prima echipă care a încercat vreodată zborul cu paramotorul pe deasupra junglei de pe platoul cascadei
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
și alpinistul David Hempleman-Adams (cel care în 1996 devenea primul britanic ce ajungea pe jos la Polul Sud într-o expediție solitară și neasistată iar în 2000 devenea primul om care efectua un zbor cu balonul pe deasupra Polului Nord) și de Locotenent Comandantul Alan Veal, liderul Royal Navy Freefall Parachute Display Team (echipă de elită de parașutiști a marinei regale), Grylls stabilește un record mondial pentru un dineu formal în aer liber desfășurat la cea mai mare altitudine. Operațiunea s-a desfășurat
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
Zealous" și o hartă franceză veche de 35 de ani, la bordul lui HMS "Goliath". Hood răspunde că va sonda profunzimea apelor și că va înainta cu precauție. La scurt timp după aceea, Nelson se oprește pentru a vorbi cu locotenentul Thomas Hardy de pe bricul HMS "Mutine", care luase prizonieri câțiva piloți din Alexandria. În timp ce "Vanguard" se oprește, restul flotei încetinește, ceea ce provoacă un decalaj între "Zelous" și "Goliath" și restul flotei. Pentru a contracara acest efect, Nelson îi ordonă lui
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
Yves Paul Gaston Le Prieur (n. 23 martie 1885 - d. 1963) a fost un locotenent și scafandru în Marina Franceză inventator al unui aparat autonom de respirat sub apă și a mai multor invenții militare. Le Prieur intră la Academia Navală în 1902 și a făcut primul său serviciu militar între 1905-1907 în Extremul Orient
Yves Le Prieur () [Corola-website/Science/319889_a_321218]
-
Cabaret Satiric (Kabaret Satiri) din Tel Aviv în martie 1969. În amândouă aceste creații Levin s-a ridicat contra patosului militarist local. De pildă scheciul „Ordinul de front al victoriei al Războiului de Unsprezece minute” era o parodie după cuvântarea locotenentului colonel Shmuel Gonen Gorodish de la finele Războiului de Șase Zile, cel intitulat „Convorbiri de pace in Orientul Mijlociu” își bătea joc de conducătorii israelieni culcați pe laurii victoriei, iar numărul „ Pătrate în cimitir” se ocupa la un mod macabru de doliul
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
din Bacău, Liceul Militar din Iași și apoi Școala Militară de Ofițeri de Artilerie. În anul 1927, după absolvirea școlii de ofițeri, a fost înaintat la gradul de sublocotenent. A fost cadru militar activ, fiind avansat apoi la gradele de locotenent (1931) și căpitan (1938). Pentru o perioadă, a predat ca profesor la un liceu militar. În iunie 1940, căpitanul Ioan Boroș comanda Bateria 5 de tunuri din cadrul Regimentului 16 Artilerie Bacău. Unitatea sa se afla dizlocată la acel moment în
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]
-
care se crease, la atrocitățile jandarmilor și ale „gărzilor de oțel” ungurești. Lupta lor pentru emancipare națională și autodeterminare intra acum în ultima fază. Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși la Timișoara, au convorbiri, în seara de 30 octombrie, cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
maghiară a autonomiei Banatului sub forma Republicii Bănățene și totodată o exprimare limpede a voinței bănățenilor de Unire cu România. Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit „Sfatul Național Militar al Șvabilor” din Banat, având ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. La 10 noiembrie, Consiliul Național Român Central cu sediul la Arad, a trimis o notă ultimativă Consiliului Național Maghiar pentru predarea guvernării și administrației Banatului și Transilvaniei. Nota avea termen 2 zile. Budapesta a cerut o prelungire
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
Bacsila", (n. 23 decembrie 1867, Caransebeș - d. 10 iunie 1931, Viena) a fost un general român în armata austro-ungară, care a avansat până la gradul de general de brigadă și comandant al brigăzii nr. 144 de infanterie (144. IBrig). , fiul unui locotenent în armata austriacă din frontiera militară, a intrat în anul 1885 din liceul militar de la Weisskirchen ( Moravia) în Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt unde a desăvârșit studiile sale militare, și a fost stabilit în anul 1888 ca locotenent al
Traian Băcilă () [Corola-website/Science/332984_a_334313]
-
unui locotenent în armata austriacă din frontiera militară, a intrat în anul 1885 din liceul militar de la Weisskirchen ( Moravia) în Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt unde a desăvârșit studiile sale militare, și a fost stabilit în anul 1888 ca locotenent al regimentului de infanterie unguresc "Împăratul Leopold al II-lea" nr.33. La 1 mai 1892 a fost numit locotenent major al Statului Major General și transferat la regimentul maghiar "Freiherr von Schikofsky " nr. 83, unde mai erau locotenenții majori
Traian Băcilă () [Corola-website/Science/332984_a_334313]
-
Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt unde a desăvârșit studiile sale militare, și a fost stabilit în anul 1888 ca locotenent al regimentului de infanterie unguresc "Împăratul Leopold al II-lea" nr.33. La 1 mai 1892 a fost numit locotenent major al Statului Major General și transferat la regimentul maghiar "Freiherr von Schikofsky " nr. 83, unde mai erau locotenenții majori de proveniență română Daniel Materinga și Ion Iovescu, tot viitori generali. În 1900, fiind căpitan de primă clasă al Corpului
Traian Băcilă () [Corola-website/Science/332984_a_334313]
-
ca locotenent al regimentului de infanterie unguresc "Împăratul Leopold al II-lea" nr.33. La 1 mai 1892 a fost numit locotenent major al Statului Major General și transferat la regimentul maghiar "Freiherr von Schikofsky " nr. 83, unde mai erau locotenenții majori de proveniență română Daniel Materinga și Ion Iovescu, tot viitori generali. În 1900, fiind căpitan de primă clasă al Corpului Major General în cadrul corpului de armată al 12-lea în Sibiu, a fost promovat la rangul de maior. Băcilă
Traian Băcilă () [Corola-website/Science/332984_a_334313]
-
1883 pleacă la Paris pentru completarea studiilor: Obține, în 1889, diploma de inginer. Încearcă în zadar, de două ori, să obțină licența la Sorbona. Revenit în țară în 1889, este concentrat la cazarma „Malmaison”, unde este înaintat la gradul de locotenent. În octombrie 1889 se angajează ca inginer specialist în construcția de căi ferate la C.F.R., în subordinea lui Anghel Saligny. Pe 7 iunie 1923 este ales membru de onoare al Academiei Române. Devine membru al Partidului Național Liberal încă din 1895
Ion I.C. Brătianu () [Corola-website/Science/297352_a_298681]
-
fiind absolvent al Școlii Militare de Ofițeri, cu gradul de sublocotenent (1 iul. 1898), și al Școlii Speciale de Cavalerie (iun. 1900): „E inteligent, stăruitor și cu amorul datoriei sale” (afirma comandantul școlii, mr. Alexandru Averescu). Avansat la gradul de locotenent (1903), a fost elev al Școlii Superioare de Război din București (1904-1905), iar la 4 oct. 1909 a fost avansat căpitan. Ca ofițer adjutant în comandamentul Diviziei 1 Cavalerie, a participat, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, la campania
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
continuat studiile la școala secundară militară din Selânik, unde și-a primit porecla "Kemal" (perfecțiune) de la profesorul lui de matematică drept semn al inteligenței sale academice. Apoi a studiat la academia militară din Monastir (azi Bitola) din 1895, absolvind ca locotenent în 1904 și apoi a fost trimis în Damasc. Curând s-a alăturat unei societăți secrete de ofițeri reformiști numită "Vatan" (patria), devenind un inamic activ al regimului otoman. După ce a fost trimis înapoi la Selânik în 1907 s-a
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
criticul literar Dumitru Karnabatt, și a mai publicat în publicația tradiționalistă "Luceafărul". Sadoveanu este din nou chemat sub arme în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic din 1913, în care România s-a confruntat cu Bulgaria. Ajungând la gradul de locotenent, se oprește pentru o perioadă în Fălticeni cu al Cincisprezecelea Regiment de Infanterie, după care luptă pentru scurt timp pe front. Se întoarce apoi la viața de scriitor. Devenind bun prieten cu poetul și umoristul George Topîrceanu, îi însoțește pe
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
lecturilor (25 aprilie, 2, 3, 7, 8 și 16 mai, 1, 2 iulie). Între scriitorii excerptați au fost clasici francezi, ruși, germani, italieni, englezi, maghiari. Li s-au adăugat câteva proiecte de literatură dramatică: "Vetélytársak - Örveny" ("Rivalii" - "Vâltoarea"); "Valkó föhadnagy" ("Locotenentul Valkó"); "Gigi" ("Ghighi"), ultimul cu personaje inspirate din viața "intelighenței" năsăudene. La Budapesta și Gyula a scris și transcris cinci povestiri, în limba maghiară, din ciclul "Szamárlétra" ("Scara măgarilor"), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). Sub presiunea unor încurcături bănești
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
a scris, mai apoi, romanul Răscoala, supranumit de G. Călinescu „roman al gloatei”. El poate fi considerat o capodoperă a romanului românesc din toate timpurile. Un al treilea roman, "Pădurea spânzuraților", a fost inspirat de un incident autobiografic, fratele său, locotenent în Armata Austro-Ungară, fiind condamnat la moarte și executat pentru o tentativă de a dezerta pe front, din Armata Austro-Ungară, și a trece în tranșeele românilor în timpul Primului Război Mondial. Tema fusese schițată, inițial, în nuvela "Catastrofa". Spre sfârșitul vieții, prozatorul a
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
manie acută”. Conform părerii dr. Ion Nica, exprimată în cartea „Eminescu, structura somato-psihică” (1972), poetul suferea de psihoză maniaco-depresivă - opinie adoptată și de criticul Nicolae Manolescu. Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și de fratele poetului (locotenentul), care au cerut relații asupra bolnavului. Fondurile strânse din vânzarea biletelor, în valoare de 2,000 lei, au fost adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
și dezvoltare tehnologică, prim-adjunct al șefului Departamentului de Informații Externe (DIE) și secretar de stat la Consiliul Securității Statului (în cadrul Ministerului de Interne). Ulterior promovării sale în funcția de secretar de stat, a fost avansat la gradul de general locotenent (19 august 1974). În iulie 1978, Pacepa a fost trimis de Ceaușescu în RFG pentru a transmite un mesaj secret Cancelarului german Helmut Schmidt, și acolo a cerut azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn. Cererea sa de
Ion Mihai Pacepa () [Corola-website/Science/298222_a_299551]
-
ani, în august 1854, și se stabilește la Orléans. În 1865 Paul Gauguin servește ca ofițer secund pe un vas comercial cu destinația Rio de Janeiro, un an mai târziu, pornește într-o călătorie de 13 luni în jurul lumii, ca locotenent pe vasul "Chili". Ajutat de tutorele său, Gustave Arosa, bancher și colecționar îndrăgostit de lucrările impresioniștilor, Paul Gauguin este angajat în 1871 ca funcționar la o agenție de bursă. Se împrietenește cu pictorul Émile Schuffeneker, cu care deseori pictează și
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
s-a născut la data de 18 februarie 1882 în comuna Dobridor, județul Dolj. În perioada 1901 - 1903, a urmat cursurile „Școlii militare de artilerie și geniu”, primind gradul de sublocotenent. În anul 1906 a fost ridicat la gradul de locotenent, iar în 1911 la cel de căpitan. În anul 1911 a fost admis la „Școala superioară de război”, absolvind în anul 1913. În timpul Primului Război Mondial a avut gradul de maior (1916) și locotenent-colonel (1917). În perioada interbelică a deținut o serie
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
și în luna august 1968, după declararea-declanșarea evenimentelor interne din Cehia Primăverii de la Praga, când a fost invadată Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor puse în practică de guvernul lui Alexander Dubček. Șeful departamentului militar al Partidului Comunist Cehoslovac, Generalul Locotenent Vaclav Prchlik, denunțase deja, într-o conferință de presă televizată, Tratatul de la Varșovia ca pe o alianță inegală și declarase că armata cehoslovacă era pregătită să apere, prin luptă dacă era necesar, suveranitatea țării. Pe 20 august 1968, o forță
Pactul de la Varșovia () [Corola-website/Science/298320_a_299649]
-
la nașterea ei, s-a prezis că “duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”. În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deși primea de-acasă câte 500 de franci pe lună. Nici măcar nașterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând să ia lecții
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]
-
Cezar l-a urmărit pe Pompei până la Brundisium, sperând să restaureze alianța lor anterioară de zece ani. Pompei l-a evitat, însă, iar Cezar a făcut un uimitor marș de 27 de zile către Spania, unde i-a înfrânt pe locotenenții lui Pompei. Apoi s-a întors la est, pentru a-l provoca pe Pompei în Grecia, acolo unde pe 10 iulie 48 î.Hr. la Dyrrhacium Cezar abia a evitat o înfrângere catastrofală. L-a înfrânt decisiv pe Pompei, în ciuda avantajului
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]