6,058 matches
-
Asociației Scriitorilor Transilvăneni. C. își începe activitatea cu foiletoane publicate în ziarul „Clopotul” din Botoșani, semnate cu pseudonimul S. Vântu. Primele poezii le publică în 1955, în „Iașul literar”. Colaborează și la revistele „Dacia literară”, „Argo” (Bonn), „Convorbiri literare”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Arc”, „Ultima oră” (Tel Aviv), „Ahinoah” (Germania), „Kruk”, „Moznaim” și „Fesifos” (Israel), „Cronica” (al cărei corespondent pentru străinătate este) ș.a. Continua sa activitate literară, desfășurată în limba română și în limba ebraică (este considerat unul dintre pionierii mișcării literare în
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
la București Editura Orion. A debutat ca poet în ziarul sucevean „Zori noi” (1950), iar editorial, cu placheta Noi și soarele (1963, cu o prezentare de Marcel Breslașu). A colaborat cu versuri, articole, cronici și eseuri la „Ateneu”, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Steaua”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Familia”, „România literară” ș.a. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, pentru volumul Cântând dintr-un arbore), al Academiei Române (1978, pentru Temerile lui Orfeu) și al revistei „Ateneu” (1983, pentru Sonete) ș.a.
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
Gheorghiu”. A fost căsătorită cu poetul Ion Crânguleanu. Debutul se produce în „Cronica” (1966), urmat de un „al doilea debut”, mai semnificativ, în „Amfiteatru” (1971). Cea dintâi carte, Primejdii lirice, îi apare în 1973. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Ramuri”, „Tomis”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Moartea i-a fost violentă, în cutremurul din martie 1977. Volumele Adalbert Ignotus (1977) și Văzduhul de cuvinte (1979), postume, fuseseră alcătuite și depuse la edituri de către autoare. Dispariția prematură a curmat evoluția
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
Bacovia și continuată de revista „literară, artistică, social㔄Cronicarul” (1931-1934), al cărei director a fost. Apare cu versuri în „Astra Maramureșului”, „Brașovul literar și artistic”, „Crainicul”, „Condeiul”, „Convorbiri literare”, „Cosinzeana”, „Gând și slovă oltenească”, „Gazeta de Transilvania”, „Herald”, „Hyperion”, „Izvod”, „Luceafărul literar și critic”, „Luceafărul”, „Munca literară și artistică”, „Ogorul”, „Porunca vremii”, „Ramuri”, „Ritmuri”, „Răsăritul” (Chișinău), „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Raza literară”, „Sfarmă-Piatră”, „Secolul”, „Tribuna tineretului”, „Universul”, „Universul literar”. Scoate volumele Simfonii de seară (1926), Calea sângelui. 1916-1917 (1929), Acorduri
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
revista „literară, artistică, social㔄Cronicarul” (1931-1934), al cărei director a fost. Apare cu versuri în „Astra Maramureșului”, „Brașovul literar și artistic”, „Crainicul”, „Condeiul”, „Convorbiri literare”, „Cosinzeana”, „Gând și slovă oltenească”, „Gazeta de Transilvania”, „Herald”, „Hyperion”, „Izvod”, „Luceafărul literar și critic”, „Luceafărul”, „Munca literară și artistică”, „Ogorul”, „Porunca vremii”, „Ramuri”, „Ritmuri”, „Răsăritul” (Chișinău), „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Raza literară”, „Sfarmă-Piatră”, „Secolul”, „Tribuna tineretului”, „Universul”, „Universul literar”. Scoate volumele Simfonii de seară (1926), Calea sângelui. 1916-1917 (1929), Acorduri (1930), Draperii negre (1932
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
1886, în „Gazeta poporului” din Timișoara, cu un apel către învățători și, în același an, cu Pitic Țințarul. În continuare, colaborează , timp de aproape șase decenii, la un mare număr de ziare și reviste: almanahuri și calendare, „Foaia diecezană”, „Drapelul”, „Luceafărul”, „Familia”, „Tribuna”, apoi, după Unire, la „Arhivele Olteniei”, „Semenicul”, „Banatul literar”, „Calendarul românului”, „Almanahul Banatului” ș.a. Debutează editorial cu Poveștile Bănatului (I, 1893). Urmează alte volume, care conțin cu precădere basme, dar și, sporadic, legende și snoave. Nu sunt neglijate
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
va fi prezent în presă cu schițe, povestiri, foiletoane, anecdote. Publică în „Țara” (1897), „Evenimentul”, „Secolul XX”, „Moftul român” (seria nouă a revistei lui I. L. Caragiale), „Zeflemeaua”, „Adevărul”, „Cronica”, „România ilustrată”, „Viața literară” și „Viața literară și artistică”, „Foaia interesantă”, „Luceafărul”, „Viitorul”, „Dimineața”, „Minerva literară ilustrată”, „Țara noastră”, „Ramuri”, „Actualitatea ilustrată” și „Actualitatea”, „Ilustrațiunea română”, „Rampa” și „Rampa nouă ilustrată”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Cosinzeana”, „Minerva”, „Universul literar”, „Scena”, „Capitala”, „Solia”, „Revista pentru toți”, „Sburătorul literar”, „România nouă” (supliment literar), „Adevărul literar
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
basme necunoscute din izvoarele lui Eminescu. Ca profesor, C. a consacrat lui Eminescu nu doar cea mai întinsă parte a cursului general de istoria literaturii române, ci și mai multe cursuri speciale, din care au rezultat lucrări ca Izvoarele poemei „Luceafărul” (1926), Personalitatea lui M. Eminescu (1926), O problemă de versificație românească (1937), Simbolurile lui Eminescu (1939), și două volume compacte, Arta cuvântului la Eminescu (1938) și Creativitatea eminesciană (1943). Prin acestea, ambițiosul critic își propunea - și nu se îndoia că
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
apare în toată plinătatea și adugă o notă la titanismul lui hasdeian. OVIDIU BÂRLEA SCRIERI: Miorița în Moldova, București, 1916; Poetul Brătescu-Voinești, București, 1921; Aspectul psihologic al războiului, București, 1922; Miorița în Moldova, Muntenia și Oltenia, București, 1924; Izvoarele poemei „Luceafărul”, București, 1926; Personalitatea lui M. Eminescu, București, 1926; Două basme necunoscute din izvoarele lui Eminescu, București, 1926; Un mare critic român modernist, domnul Eugeniu Lovinescu, București, 1927; Izvoarele lui G. Asachi, București, 1928; Lenore. O problemă de literatură comparată și
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
cărui membru fondator a fost. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza Aspecte ale comicului la Caragiale (1967). Debutează în presa literară cu articolul Despre arta parodiei în literatura română („Steaua”, 1957). Colaborează la „Viața românească”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Adevărul”, „Cronica politică”, „Parlamentul”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. Debutul său editorial l-a reprezentat antologia comentată Pionierii romanului românesc (1962). Preocupat constant de opera lui I.L. Caragiale și remarcându-se ca un bun
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
reconsiderarea liricii micilor simboliști. În același număr, Zaharia Macovei scrie despre Motivul poetic al fântânii, iar Radu Doina despre Mitul Electrei în teatrul elin. O serie de articole se referă la orientarea ideologică, estetică și culturală a revistelor „Vatra”, „Familia”, „Luceafărul”, „Cele trei Crișuri”, „Albina Carpaților”. Ioan Babă discuta prima istorie a literaturii române apărută în „Familia”, iar Constantin Mălinaș face unele considerații referitoare la Versuri din manuscrise și cărți românești vechi. Se publică o scrisoare a lui Iosif Vulcan către
CERCETARI DE LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286167_a_287496]
-
Elenei (n. Beșir) și al lui Vichentie Chichere, agricultori. A absolvit Liceul teoretic din Gătaia (1969-1973), urmând apoi un curs postliceal de telecomunicații la Reșița. Înainte de a se pensiona medical, lucrează treisprezece ani în domeniul telecomunicațiilor. Colaborează la revistele „Orizont”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Calende”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Ramuri”, „Arca”, „Anabasis”, „Orient latin”, „Poesis”, „Semenicul”. A mai semnat Sorin Roianu, Ion Chirescu. Debutează în 1971, cu versuri, în „Orizont”, iar editorial, în 1986, în placheta colectivă Argonauții. Poeziei spectaculare a primului
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
la „Tribuna”. Debutează în 1958, la Radio București, cu note de lectură și, în același an, în „Viața românească”, la rubrica „Miscellanea”. Debutul său editorial îl reprezintă volumul Arghezi și folclorul (1966). A colaborat, folosind și pseudonimul C.D. Teodosiu, la „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Revista română” (edițiile în limbi străine), „Steaua” și „Almanahul «Tribuna»”. A semnat prefețe și studii introductive la ediții din operele unor scriitori români, comentarii despre personalități importante ale culturii românești (C. Brâncuși) și studii de folclor
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
1979-1981) și la Petroșani (1981-1982). Este adus de Marin Sorescu în redacția revistei „Ramuri” în 1985; după îndepărtarea acestuia de la direcția revistei (acțiune condusă chiar de C.), ajunge director. Debutează editorial în 1976. A primit premiile revistelor „Amfiteatru” (1975) și „Luceafărul” (1976), Premiul Uniunii Scriitorilor (1983) și al filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor (1983), Premiul UTC (1983), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proză (1997) și poezie (1998). Din 1997, este secretarul Asociației Scriitorilor din Craiova. Când a venit vremea antologiei de autor
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
în 1959, se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din Iași, secția limba și literatura română, pe care o va absolvi în 1964. Încă student, în 1961, debutează cu versuri în „Iașul literar”, alte poezii fiindu-i găzduite de „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra Iașului”, „Ateneu” și „Ramuri”. Repartizat inițial la liceul din Săbăoani, în județul Neamț, va lucra ulterior ca redactor la ziarul „Flacăra Iașului” (1967), apoi la „Scânteia tineretului” (1967-1969), în 1968 apărându-i și prima
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
motive politice, a practicat meseria de strungar). După încheierea studiilor a fost angajat redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, post pe care l-a deținut până la pensionare, în 1992. A colaborat la „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cotidianul”. Avizat cunoscător al literaturii italiene, C. a adus, prin numeroasele sale traduceri și studii critice dedicate autorilor transpuși în românește, o contribuție substanțială la promovarea în țara noastră a culturii italiene moderne și contemporane. Reușitele sale majore în acest
CHIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286211_a_287540]
-
Cumpăna” (1909-1910). Se numără printre fondatorii Societății Scriitorilor Români (1908). Se sinucide la o zi după ce-și luase viața prietenul său St. O. Iosif. A colaborat la „Telegraful român”, „Tribuna”, „Familia”, „Foaia literară”, „Floare-albastră”, „România jună”, „Libertatea”, „Țara noastră”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Noua revistă română”, „Cosinzeana” etc. Debutează în 1892 în „Musa”, revista Seminarului Teologic din Sibiu, și editorial, cu nuvela S-au dus în țară (1893). După o valoroasă investigare a începuturilor ziaristicii românești - Începuturile ziaristicii noastre (1789-1795), apărută
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
al lui Ion Chiriță, învățători. A urmat liceul la Bârlad, după care s-a apucat să facă studii politehnice, fără însă a le termina. Scurtă vreme a fost luptător de circ. După un timp a devenit redactor la „Scânteia” și „Luceafărul”. În 1970 este ales secretar al Asociației Scriitorilor din București, iar din 1977 vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. În 1988 se stabilește în Germania. Evoluția scrisului lui C. a însemnat o trecere de la proza convențională realist-socialistă a anilor ’50 spre romanul
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
era accesibilă unor cititori cu un nivel mediu de cultură. În C. puteau fi citite „romanțe, nuvele, poezii, varietăți, mode, muzică, arte, știință pentru toți”. Lista colaboratorilor este impunătoare, dar multe dintre texte sunt republicări. Versurile aparțin lui M. Eminescu (Luceafărul ș.a.), V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Anton Pann, B. P. Hasdeu, N. Skelitti, Th. Șerbănescu, Gh. Tăutu, N. T. Orășanu, G. Crețeanu, I. N. Iancovescu, C. Pleșoianu, Scarlat Moscu, I. I. Roșca, Al. Candiano-Popescu, E. Boureanul, G. O. Gârbea
CIMPOIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286230_a_287559]
-
Washington, o editură proprie, Moonfall Press. A fost distinsă cu Premiul Academiei Româno-Americane pentru Comrade Dracula și cu Premiul Romfest ’92 (Canada) pentru Radiografii pentru iubire. A mai semnat cu pseudonimul Roberta King. În țară a colaborat la „România literară”, „Luceafărul”, „Cinema”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. C. a debutat editorial în 1966, cu volumul de schițe și povestiri Pisica și vorbele; „subiecte sentimentale” sunt aici tratate oarecum în moda Noului Roman. Modernitatea și sintaxa șocantă cedează repede locul tentației fantasticului și bizarului
CINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
este pusă sub semnul lui Heraclit: „...muritori - / nemuritori, / nemuritori - / muritori/ își trec unii altora moartea și-și mor viața”. Un volum, Cina (1977), este apreciat și recomandat de Gheorghe Tomozei, care îl așază „sub zodia bestiarelor cantemirene, dar și a Luceafărului emiescian”. O altă carte, Răpirea (1978), este prezentată cu căldură de Nichita Stănescu; el vorbește de o conceptualizare a imaginii la C.: „Textul cărții este dur și penetrant ca o lacrimă înghețată”. Poetul se crede un damnat, în veșnic abandon
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
Tot acolo, va mai publica până în 1912, iscălind și Ion Crângu, schițe și povestiri. Aceleași specii, cărora le adaugă note de călătorie, le cultivă colaborând la „Toamna”, „Moda nouă ilustrată”, „Țara nouă”, „Noua revistă română”, „Convorbiri critice”, „Falanga”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Șezătoarea săteanului”, „Ilustrația”, „Flacăra”, „Arta”, „Noi pagini literare”, „Libertatea” (Craiova), „Doina”, „Scena”, „Dreptatea”, „Văpaia”, „Helios”, „Poezia”, „Făclia”, „Capitala”, „Cartea vremii”, „Cronica” ș.a. A scos împreună cu G. D. Mugur revista „În slujba adevărată” (1916). O parte din textele publicate în
CHIRU-NANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286213_a_287542]
-
Universității „Valahia” din Târgoviște. Își ia doctoratul în filologie cu teza Activitatea lingvistică a lui D. Caracostea. Debutează, în 1972, cu versuri în „România literară” și cu critică literară în „Alma Mater”. Colaborează la „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Noua revistă română”, „Opinia studențească”, „Paralela 45”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș. a. Semnează două cărți, amândouă cu intenția declarată de a restitui imaginea reală a două personalități structural deosebite. Prima, Mihu Dragomir. Metamorfozele
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
1989), medic primar (1996). Din 1995, este conferențiar și șef al Clinicii de nefrologie și hemodializă a Spitalului „Sfântul Ioan” și director al Spitalului. Activitatea medicală este dublată de aceea literară. Debutează în 1981, cu fragmente de roman, în revista „Luceafărul”, beneficiind de prezentarea elogioasă a poetului Cezar Ivănescu, care îl așază, tematic și stilistic, în descedența lui Céline. În 1991 i se tipărește romanul intitulat Gheață la mal, care nu a putut să apară mai devreme din cauza cenzurii. Urmează, în
CIOCALTEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286244_a_287573]
-
Facultății de Filologie din București, secția română-italiană, absolvite în 1975. Repartizat la Școala generală din comuna Crișan (județul Tulcea), predă timp de trei luni limbile română și franceză. Din toamna anului 1975 trăiește ca liber-profesionist. Debutează cu versuri în revista „Luceafărul” în 1968; debutul editorial îl reprezintă, în 1984, volumul de poeme Muzică și memorie. Colaborează cu versuri, recenzii, articole de critică literară, traduceri din italiană și franceză la revistele „Luceafărul”, „România literară”, „Tomis”, „Convorbiri literare”, „Orizont”, „Astra”, Săptămâna”, „Opinia studențească
CIACHIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]