14,805 matches
-
cu greu să se mențină pe picioare, amenințând să le cosească și lor gleznele. Ei, fir-ai tu să fii, de haidamac! Paralizantă, sirena se aude din ce în ce mai apropiată, la doar câteva străzi distanță și încep să străfulgere, periculos și rotirile luminoase ale unor girofaruri, roș-albastre. Nu mai e timp! Lărgiți compasul! Dați-i benzină! Dați din ciolane! Umblați! Ne lămurim noi pe drum, nu aicea! Aa..., capătul de giaravelă îl lăsăm, poate reușesc doctorii să i-l coasă la loc! și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ăștia, pesemne, cu parabole și cu chestii de Indiana Jones! Ne cred înapoiați, nesimțiții dracului, recidivează zelos Mânecuță. Nu, nu, nu... Deloc! Nici pe departe! Pace și plecăciune vouă, bărbați tari și buni! Dănuț își ridică împietrit privirea, întâlnind ochii luminoși ai Îngerului care vorbise pașnic, apărând drept în mijlocul încăperii în care se prelungea acel interogatoriu-maraton, încrucișat. Tu..., tu..., tu! Tu, de unde-ai picat!? Nu mișca! Nu respira! Nu te-nclina! Că trag...! Actele tăle! somează, uluit, agentul. Mirarea extremă a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-i poanta. Tâmpitule! Geniu' lu' Pește! Auto-Pizdelea! N-am complexe cu tine! (Pentru cine n-o știe, Aligatorul se trezise cadorisit și cu acea ultimă poreclă ce avea darul să-l morcovească și acuma, la maxim în trecutul recent și luminos, al socialismului victorios, pe când Cezărică al nostru, mai tinerel și vădit mai fraieribil cumpărase, la a doua mână și primul picior, o tărăboanță de Trabant. Al cărei motor extraordinar, amesteca în neștire benzina, cu uleiul și cu apa, producând, printre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și el un coșuleț de nuiele, sub cot. Imposibil! Visez... Ei... Ei sunt...? Ei sunt morți? Sunt morți, cu adevărat? Și Adrian? Și da, și nu! îmi răspunde Îngerul în gând, cu ochii lui peste putință de adânci și de luminoși. Conceptual vorbind, moartea în sine nu este neapărat importantă. Hm! Ce contează semantica și formalismele, domnul meu, atâta timp cât ne aflăm împreună, aici, acasă, feriți de toate relele și de toate belelele? Vocea pe care o percep, un pic ghidușă, un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a fost în stare să facă iubirea! În perspectiva aleii de brazi tineri, castelul nou apărea ca un surâs de femeie frumoasă. Herdelea știa că tânărul Iuga l-a clădit de dragul Nadinei. Alb, cu o vastă verandă primitoare, cu ferestre luminoase, cu patru turnulețe ca niște sulițe de apărare, era înveșmîntat jur-împrejur cu iederă, ce-și întindea pe alocuri verdeața până la geamurile etajului de sus. Aleea se lărgea și, în fața casei, cuprindea un rond mare în forma unei inimi veșnic aprinsă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna la falcă: ― Aoleu, mamă, mamă! La răsărit, pe cer, atârna o uriașă perdea de flăcări. Cu toate că satul se afla la peste trei kilometri, vâlvătaia părea atât de aproape, ca și când ar fi fost la marginea Amarei. Cerul era curat și luminos ca în zorii zorilor, doar câteva stele mari mai pâlpâiau, înfricoșate și mirate, gata parcă și ele să moară. Dintr-o vatră de jăratic în care mâini puternice parcă zvârleau mereu hrană nouă focului, limbile de flăcări țâșneau, se zvârcoleau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iviră fuioare de fum. ― Focul!... Focul! răcni un glas cu bucurie sălbatică. Dar focul se încingea greoi. Ardea numai înăuntru și mai mult afuma. De-abia când se înnopta de-a binelea flăcările mari izbucniră prin coperiș ca o coroană luminoasă, scăpărând milioane de scântei. Oamenii umblau în jurul focului, parcă n-ar mai fi avut nici somn, nici case. Toți răgușiseră urlând și totuși urlau mereu vorbe fără șir și sudălmi cu care voiau să răscumpere toate tăcerile trecutului. În spatele castelului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Suntem confruntați cu un apel de ajutor. Asta presupune evenimente care nu au nimic generos. Să mergem și să vedem cum este de fapt... dar cu prudență, păstrând de partea noastră toate șansele. Se deplasară cu toții spre o masă cartografică luminoasă. Dallas, Kane. Ripley și Ash făcură cerc în jurul hărții misterioase, în timp ce Lambert se așeza la pupitrul ei de navigație. ― E aici, zise Dallas, arătând cu degetul un punct minuscul. (Privi în jur fețele încordate.) Acum ciuliți bine urechile. Își reocupară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
place ce văd. Proiectoarele puternice luminau suprafața inferioară a lui Nostromo. Valurile de nori erau atât de dense încât abia puteau fi pătrunse. Împiedicându-l pe Dallas să obțină viziunea degajată pe care și-o dorea atât de mult. Fluxul luminos ricoșa pe masa întunecată și se-ntoarcea biciuind ecranele, luminând pasarela a giorno. Ambianța se amelioră, Lambert având impresia că nu mai naviga ca prin cerneală. Parker și Brett nu vedeau nimic din ceea ce se întâmpla afară, fiind închiși în compartimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de coborâre. Cablul se derula încet, afundându-l. Desfăcu picioarele pentru a intra în contact cu peretele. Cu ghetele puse pe zidul vertical își asigura coborârea. Sigur că nu putea să cadă, aprinse lanterna și se uită în jos. Cercul luminos îi dezvălui metalul întunecat, pe o distanță de zece metri, în jos, sub picioare; după care nimic. ― E mai cald aici, zise în microfon după o scurtă inspecție a instrumentelor de măsură. Cred că din adânc urcă aer cald. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
urma urmei se prea poate să fie aici. Câteva tuburi de neon revărsau o lumină palidă și tremurătoare pe o învălmășeală de mașini și lăzi claie peste grămadă. Brett ignoră rândurile de containere și instrumentele de reparare, fiindcă niște panouri luminoase le identificau conținutul. Se gândi brusc că nu mai putea fi auzit de ceilalți doi. Se cutremură. Cu cât punea mai repede mâna pe mârtanul ăla, cu atât mai bine. ― Jones,... hai, motănel, vino. Vino la nenea Brett. Pis! pis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ajunse la urechile lui Parker, care se lipi de perete. Tambuchiul inferior al sasului luneca într-o parte. Creatura se ivi dintre dârele de umbră și se apropie. În sas clipeau mai multe semnalizatoare dintre care unul verde smarald, deosebit de luminos. Bestia părea hipnotizată de lumina aceea, se apropie până-n prag. Hai, spurcăciune! gândi inginerul, în culmea nervozității. Privește mai de aproape luminița aia verde! Da, așa... Vrei să fie numai a ta? Da, bine-nțeles! Așa că mai fă un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o inspirație profundă de aer proaspăt. Din locul ei abia putea atinge cutia lui Jones. Se aplecă peste brațul fotoliului cu ochii înecați în lacrimi și trase cutia mai aproape. Fixă ecranul agățat în fața ei. În centrul dreptunghiului, un punct luminos deveni un măreț foc de artificii proiectând în spațiu maldăre de metal îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două miliarde de tone de gaz și mașini se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întrepătrundere de la suprafața dintelui dau aspectul de smalț noduros. Pentru a oferi rezistență mecanică, grupurile de prisme au orientări diferite, care se pot vedea pe secțiunea longitudinală a dintelui la microscopul cu lumină polarizată sub formă de benzi întunecate și luminoase. Acest fenomen este datorat ondulațiilor în sens orizontal a prismelor și benzile întunecate constituie diazonii iar cele clare parazonii. Pe secțiune orizontală se pot vedea striațiile lui Retzius, circulare, care reprezintă depunerile zilnice de smalț și care la colet se
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
pe zi, decât înainte de îmbolnăvire, știind faptul că organismul se reface și se vindecă numai în somn. Am ajuns chiar la 10 ore de somn, din 24 ore. Timpul trece rapid, ochiul meu stâng devine din ce în ce mai sensibil la stimulii externi luminoși. Astfel încât, la aprinderea și stingerea luminii (a becului electric), noaptea, în ochiul meu stâng filează niște lumini asemănător cu un bec de neon defect, aprins. Starea generală a organismului meu, este din ce în ce mai bună. În primul rând nu mă doare nimic
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
s-a efectuat în două etape. Prima a fost după tratamentele cu aburi de coada calului și tătăneasă, prin frison și guturai. După această primă etapă, mai rămăsese ceva neeliminat, care se vedea ca o rozetă (floare) neagră cu margini luminoase, în partea ochiului stâng, dinspre nas. Mărimea ei era cam de 1 cm, diametru, cu marginile ondulate, asemănătoare unei flori. Aceasta era un obstacol în calea vederii. După o perioadă de tratament cu suc proaspăt de castraveți, am eliminat rozeta
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de Dan Seracu, în cartea „ Autocontrolul pas cu pas”. Stăpânirea minții, controlul gândirii, este cea mai importantă putere a omului. Omul poate emite și dirija gânduri pentru obținerea fericirii lui și a Universului. Obstacolul sub forma rozetei negre, cu margini luminoase, s-a micșorat semnificativ, în ochiul meu cel stâng. Dar lupta cu întunericul nu s-a terminat. A urmat o perioadă călduroasă, cu temperatura aerului exterior, peste 30 o Celsius, ceea ce m-a determinat să fac câte două băi de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
fără nici un aliment de origine animală, fără nici un aliment conservat. Timpul trece rapid. La ochiul stâng mi-au apărut simptome noi. După ce țin ochiul deschis o perioadă de timp (circa 4 ore), în ochi îmi filează, îmi tremură o masă luminoasă, amestecată cu o masă închisă la culoare, fenomen similar cu filarea unui bec de neon defect. Deoarece mă deranjează, am decis să țin ochiul stâng acoperit, când pot. Îl descopăr și-l deschid când mă spăl și când ies din
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
distrugerea planetei, nerecunoscându-și propria vină și contribuție, dau vina pe Dumnezeu. În ochiul meu cel stâng, mai există un obstacol în calea vederii, pe care îl percep ca pe un strat de lichid, în care, uneori filează (tremură) particule luminoase. Stratul de lichid este încă suficient de opalescent (întunecat). Dar percep umbrele obiectelor albe, în mișcare. Umbrele percepute continuă să fie mai mari decât obiectele reale și îmi par mai apropiate de mine, față de poziția lor reală. Bruiajul ochiului stâng
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
din ceea ce se întâmpla cu corpul meu fizic. În schimb simțeam că sunt afară, că urc și că mă îndepărtez de Pământ. Simțeam că Pământul nu-mi mai aparține, nu-l mai vedeam deloc. Spațiul în care mă aflam era luminos și gol, nu era nimic în acel spațiu. Nu aveam noțiunea de timp. Înainte de a merge la sala de operație, medicul chirurg m-a convins și eu am acceptat operația. Dar nu mai știu în care moment, am făcut o
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
animalele. Oricîte deziluzii am acumulat în acești ani, nu avem voie să uităm acest lucru. Mergînd însă pe firul metaforei, m-am gîndit că aerul libertății se vede în obrajii celor care îl respiră regulat și firesc : sînt roșii și luminoși. De ce oare fețele românilor sînt atunci atît de pămîntii și încleștate ? Respirăm noi oare cu adevărat aerul Libertății ? și am început să mă îndoiesc... Nu este vorba aici despre numeroasele „libertăți” în care se desface Libertatea, libertăți traduse la rîndul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
globului ocular. În modul B orbita apare ca o arie triunghiulară de înaltă reflectivitate (soliditate acustică), care tinde să diminueze în partea posterioară. Pe imaginile anteroposterioare apare adesea nervul optic ca o umbră întunecată, liniară și omogenă, ce înlocuiește aspectul luminos normal și țesuturile moi. Leziunile inflamatorii, chistice și tumorale, dau imagini ecografice caracteristice. Alte tehnici ecografice sunt: ecografia modul C, care descrie leziunile în plan frontal, și modul D, care realizează o imagine tridimensională. Aceste tehnici nu au intrat în
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
sunt mult mai intense când există o relaxare rapidă a nucleilor excitați. Imaginile cu T2 accentuat - imagini T2 - produc efectul opus, fiind mai intense când timpul de relaxare este lung. Astfel, într-o imagine T1, grăsimea orbitară apare hiperintensă, strălucitoare, luminoasă, iar vitrosul este hipointens, întunecat, în timp ce în imaginile T2, grăsimea orbitară este întunecată, iar vitrosul strălucitor. Cele două variabile care definesc o imagine T1 sau T2 sunt: timpul de repetiție (TR) și timpul de ecou (TE), exprimate în milisecunde. Un
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
avea un gemuleț prin care, săltîndu-ne pe vârfuri, am putut privi înăuntru. Am înghețat. Camera era străbătută în diagonală de o rază lată de lumină, venită de foarte sus, de la un geam zăbrelit. Raza răspândea și în jur un abur luminos, așa încît am putut vedea ceea ce n-am fi vrut să vedem niciodată; în camera goală, cel mult de trei pe trei, stăteau față în față doi copii complet dezbrăcați. Raza se filtra în părul băiatului și desena fin pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
blândețe sau bunătate: dimpotrivă, era numai nerv, numai afectare, ironie, copilărie, dar și un rafinament de femeie matură, încă neasimilat cu totul. Năsucul ei avea vârful puțin turtit, ceea ce îi dădea o înfățișare și mai voluntară. Doar ochii, galbeni și luminoși, aveau ceva de frumusețe convențională. Gina nu-mi plăcea încă, dar mi-a părut, încă de la început, diferită de toate fetele pe care le cunoșteam. Adăpostită sub umbrela mea, îmi povestea tot soiul de întîmpjări ai căror eroi erau persoane
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]