39,889 matches
-
poezie îmi aduce aminte grădina noastră, în care era o corlată (un chioșc făcut din haragi de fasole) bătută cu flori delicate de tot felul de fasole, pârâul din grădină, pe care făceam mori, și balconul casei, care suna a metal când umblam pe el cu pași apăsați. De la moșiile celelalte îmi aduc aminte puțin, căci am stat puțin. Îmi aduc aminte de o călătorie la Roman, când am trecut peste Siretul mare, cu un pod umblător, pe furtună. O ocupație
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
omul cel mai bine înzestrat din toată familia noastră. Se zice că eu îi samăn. Se poate. Dar eu sunt el amestecat cu o mulțime de lucruri de o valoare inferioară. Aurul lui s-a amestecat la mine cu multe metale inferioare. E ceva greoi, e o stângăcie, e o lipsă de gust, e o slăbiciune de logică la mine, care nu erau la dânsul. Când era mic, a voit mult să învețe mai departe. A plâns mult să-l trimită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acum inundată și peretele tapetat de gângănii de o sută de specii, bijuterii cu forme curioase, imitând animale cunoscute și necunoscute - ca o reducțiune a lumii mari - de diferite culori, pe care Adela le definea, comparîndu-le cu pietre prețioase, cu metale, cu stofe... "Petpedecul" se auzea la răstimpuri, în grădină. "Steaua nebună" înainta alarmant de repede spre plop. "Petpedecul"... poreclă dată de Adela unei prepelițe, care spune mereu, conștiincios, în fiecare noapte, aceleași trei silabe, singurele pe care le știe: "Petpedec
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
moștenit "egalitatea caracterului lui, răbdarea, optimismul" (Opere, 6, p. 247). Același complex al modestiei se observă când se raportează la unchiul său, Teodor, om de o inteligență excepțională. Regretul este evident: "Aurul lui s-a amestecat la mine cu multe metale inferioare. E ceva greoi, e o stângăcie, e o lipsă de gust, e o slăbiciune de logică la mine, care nu erau la dînsul" (p. 250). Ce înseamnă aceste "inexactități"?! Poate și modestie, și prețuire reală a înaintașilor săi, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
era o arșiță de nedescris. Nu aveam timp să trec mai întâi pe la apartamentul meu, așa că mi-am lăsat bagajul, care consta dintr-un sac de pânză cu fermoar și cu un aspect dezolant, într-una din cutiile acelea de metal din gara Penn. Pentru a pune capac stării de lucruri, în timp ce rătăceam prin Garment District în căutarea unui taxi liber, un locotenent de la Transmisiuni pe care omisesem, pare-se, să-l salut când am traversat pe Seventh Avenue, a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în legătură cu ele - o bobină încâlcită, în care apare sora mea Boo Boo la vreo unsprezece ani, ridicându-se impulsiv de la masa de seară și ieșind din cameră pentru a se întoarce după un minut cu două inele din spirala de metal a unui caiet cu foi detașabile, pe care le-a atârnat de urechile lui Seymour. Fetița a fost încântată de rezultat și Seymour le-a ținut în urechi toată seara. Probabil până l-au înțepat la sânge. Dar cerceii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
minte că poate ar fi trebuit să spele toate farfuriile murdare din dulap, toate lingurile, În mare parte nefolosite de pe vremea mamei sale, ce se odihnește acum Întru Domnul, acoperite de-o mâzgă cenușiu-cafenie ce părea că a pătruns În interiorul metalului și ceramicii și nu putea fi Înlăturată nici cu nisipul umed, nici cu cenușa amestecată cu leșie, nici cu detergenții mai noi apăruți puzderie după revoluție. Lingurile și farfuriile stăteau strâns lipite unele de altele și, dacă voiai să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a dreptul colosală. Hippolit Îndoia, așezându-le Între degetul mare și cel arătător, capacele de la sticlele de bere, iar monedele de cinci și de zece copeici se răsuceau Între degetele lui ca și cum ar fi fost de plastilină. În mâna sa, metalul, indiferent dacă era cui, otgon sau orice alt obiect, devenea moale ca un aluat. Cine s-ar fi Încumetat să se ia la harță cu un astfel de fenomen!? În ce privește băutura... la acest capitol brigadierul era un as. Putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Început, Îl ia cu transpirație, tâmplele i se acoperă cu broboane de sudoare. Dar berea Își face efectul și, după un moment de slăbiciune, Ippolit prinde puteri. Senzația de greață dispare, pe cerul gurii Îi stăruie Însă un iz de metal coclit. Ippolit mai caută prin maldărul de sticle risipite pe podea, dorind să găsească una neîncepută. Dar unde s-o găsești? Tot ce a fost s-a dus. Berea au băut-o salahorii, iar ce n-au băut au dosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
clasat de mult. Avocatul apărării insista acum să se cerceteze odaia vecină cu depozitul În care-și avusese biroul Ippolit. După o pledoarie strălucită, cererea sa a fost admisă. S-au făcut investigații. Au fost aduși câini și detectoare de metale. Cimentul a fost spart cu picamăre și Într-un colț al Încăperii s-a descoperit un cufăr doldora de bancnote nou-nouțe, de câte cincizeci și o sută de grive. Din teancul de bancnote lipseau câteva. De asemenea, În apropierea cufărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deranjat doar atunci când se serveau mesele de prânz și seara un fel de borhot În care Înotau morcovi putrezi, varză stricată cu un miros sfâșietor În timp ce viermii cari rezistase fierturii de mântuială, Încercau să se refugieze către fundul blidului de metal Încât numai la vederea acestui mizerabil preparat culinar Îți producea o stare de vomă, o stare de paralizie parțială a Întregului sistem nervos!! Însfârșit, cele șapte zile, timp În care nu mâncase nimic se scurseră Într-o așteptare cu fel
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l mult patruzeci de locatari Însă din lipsă de spațiu amenajat, toți ce-i 250-300 de arestați fură Îngrămădiți Într-o asemenea Încăpere unde Întradevăr dacă ședeau În picioare În poziție verticală extrem de Înghesuiți, aveau loc. Paturile, fiind construite din metal forjat erau supra etajate În număr de trei rânduri, iar arestații dormeau doi Într-un singur pat iar alteori chiar cinci În două paturi după cum erau vizitatorii de mulți...! Șeful de cameră era un deținut Liber. Acest procedeu se practica
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
priveghe În așteptarea numărătoarei care nu Întârzie să vină. Se auzi zăvoarele: aceste zăvore Medievale erau descuiate special cu zgomot, pentruca arestații să realizeze cu certitudine poziția lor umilitoare În care se aflau, iar câțiva gardieni deschise ușa masivă din metal intrând Înăuntru, În timp ce Liberul șef de cameră strigă un puternic,”Atențiune”...! obligând arestații să stea nemișcați În poziție de drepți În timp ce unul din gardieni Începu să-i numere. Ușile fură zăvorâte din nou cu același zgomot iritant iar șeful de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încercând să-l buzunărească, Tony Pavone se făcu covrig și cu ultim disperat efort de voință, se rostogoli cu asediatorii izbindu-se de grilajul de oțel ce marca linia de departajare a spațiului și unde se afla o ușă de metal rotativă. Tony Pavone avu o clipă de luciditate. Se simțea ușor, mai ușor decât un fulg de pasăre plutind către Înaltul cerului, străpungând În viteză imensitatea norilor ce păreau ciudat de luminoși, către o țintă necunoscută dar, pe care o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a terciului ce se Întărise binișor pe marginea și fundul vasului alimentar, ce a ce făcui În mare grabă. În timpul căt am executat deparazitarea camerelor și arestații, mulți erau așa de bolnavi de nu puteau coborî jos din paturile de metal iar unii ascunși pe sub paturi extrem de bolnavii, aproape muribunzi, am reușit ajutat de vecinii lor să - i amăgesc cu câțiva stropi de insecticid...! Între timp, din camera Nr.10 unde eram eu, uneori erau strigați să meargă afară trei-patru arestați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atât de explicite, și acest explicit Îl tachina pe domnul Observator Minuțios Artur Sammler. Toți metafizicienii, vă rog, luați notă. Iată cum stă treaba. Niciodată nu veți vedea mai clar. Și cum lămuriți asta? Această cabină telefonică are podeaua din metal; cu uși pliante verzi, silențioase, dar podeaua Înțeapă nările cu urina uscată, aparatul telefonic de plastic e făcut praf și un ciot atârnă la capătul firului. Nici cale de alte trei intersecții nu găsise un telefon În care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
foarte bine. Cum ar fi „Știința este mintea rasei“. Chiar e adevărat, știi? E mai bine să scoți asta În evidență decât alte fapte colective, precum bolile sau păcatul. Și când văd aripa unui avion cu reacție nu văd doar metal, ci metal călit de acordul multor minți care știu presiunea și velocitatea și greutatea, socotind cu riglele lor de calcul indiferent dacă sunt hinduși sau chinezi sau din Congo sau Brazilia. Da, În general era o persoană inteligentă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cum ar fi „Știința este mintea rasei“. Chiar e adevărat, știi? E mai bine să scoți asta În evidență decât alte fapte colective, precum bolile sau păcatul. Și când văd aripa unui avion cu reacție nu văd doar metal, ci metal călit de acordul multor minți care știu presiunea și velocitatea și greutatea, socotind cu riglele lor de calcul indiferent dacă sunt hinduși sau chinezi sau din Congo sau Brazilia. Da, În general era o persoană inteligentă și de bun-simț, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fie femei mai tinerele, dolofane. Negricioase de regulă. Adesea erau portoricane. Iar Vara, mai presus de toate vara, fără pardesie, când brațele femeilor erau la vedere. Le vedea În metrou. Mergea În Spanish Harlem. Se Împingea Într-o bară de metal. La marginea orașului În Harlem, era singurul pasager alb. Și toată chestiunea asta - adorația, dizgrația, pericolul de-a leșina când juisa. La acest punct, povestind asta, Începea să-și pipăie baza păroasă a gâtului. Clinic! În același timp, de regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cultură fizică (tenis, ridicat greutăți). Înalt, din California, dinți minunați. În casa lui existau aparate de gimnastică. Angela descrise planul Înclinat pentru abdomene, cu legături pentru picioare, bara de oțel din ușă pentru ridicări. Și mobila de marmură rece, cu metal cromat, benzile de piele și șezlongurile ofițerești britanice, objets d’art op și pop, lumina indirectă și prevalența oglinzilor. Horricker era frumos. Sammler era de acord. Vesel, oarecum necopt Încă, Horricker era probabil lăsat de la natură cu intenția ștrengăriei. (La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Iată Încă o ocazie de afaceri pentru Wallace și Feffer. Făcu Înconjurul parcului Stuyvesant o dată, o elipsă Într-un pătrat cu statuia olandezului cu picior de lemn, cu colțurile țepoase de tufe. Țăcănind pe pietrele de caldarâm cu vârful de metal al umbrelei la fiecare al patrulea pas, Sammler ținea manuscrisul doctorului Govinda Lal sub braț. Îl luase să-l citească În metrou, deși nu-i plăcea să iasă prea mult În evidență În public, trecând pagini Înainte și-napoi prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
descrie starea. Din moment ce pământul cu totul era acum un peron, un punct de Îmbarcare, te puteai gândi cu un minimum de teroare la plecat. Nu pentru a Înlătura teroarea altui om În locul lui (se gândea la Elya cu chinul de metal calibrat În gâtlej). Dar adesea se simțea aproape complet pe dinafară. Și totul trebuia să se schimbe curând. Oamenii aveaui să-și pună ceasurile după alți sori decât acesta. Sau timpul urma să dispară. Urma să nu mai avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fără seamăn, dinții, și cu ambele mâini Își netezi buclele după urechi. Am inventat un nou proces În turnătorie, spuse el. Începu să explice În limbaj tehnic În rusește, dar Sammler Îl opri: — M-ai pierdut, Eisen. Nu cunosc termenii. Metalul arăta neprelucrat, În parte de culoarea bronzului, dar pe alocuri de un galben palid, cu nuanțe de sulfuri ca pirita. Iar Eisen făcuse obișnuitele Stele ale lui David, sfeșnice cu multe brațe, suluri și coarne de berbec sau inscripții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-te de te Întărește.“ — Hazak, v’ematz, spuse Eisen. — Mda... De ce vorbește Dumnezeu o limbă așa de caraghioasă? spuse Wallace. — Am adus aceste medalioane ca să le arăt vărului Elya. — Nici vorbă, zise Sammler. Elya e bolnav. Nu poate umbla cu metalul ăsta greu și aspru. Nu, nu, o să i le țin eu să le vadă, unul câte unul. Vreau să vadă ce am realizat. Acum douăzeci și cinci de ani am venit la Iereț un om frânt. Dar nu voiam să mor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pătimaș, străduindu-se să reziste unei mari presiuni din interior, se purta la urma urmei cumsecade, făcând concesii În fața fragilității unui bătrân și a tensiunii situației. Se gândi: tipul este un gentleman. Lăsându-și capul În jos În cușca de metal antifonată, la adăpostul pânzei perforate izolatoare, Sammler cedă Îndemnului oriental: „Fie ca soarele să vă lumineze chipul. Să vă aleagă din mulțime (imaginându-și hindușii adunați mereu În mulțimi: ca mările invadate de bancuri de pești) mulți ani de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]