6,536 matches
-
lui era, se înțelege, pecetluită. Trebuia să moară în câteva ore, sau în câteva zile, fără să fi străbătut etapele normale următoare ale vieții lui. Nu va avea primăvară, nici flori, nici cer albastru, nici zborurile de noapte în căutarea miresei. Sculptorița i-a reprodus imaginea pe o placă de piatră semiprețioasă. Astfel, acest sărman va trăi în vremile viitoare. [GHERGHIȚA VÂNĂTOARE]2 28.12.948 În pădure la Gherghița, la vânătoare, pe un vânt aspru din crivăț, cu fulguiri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
foc. Vântul a sufla și ele-or cânta, oile s-or strânge pe mine m-or plânge cu lacrimi de sânge. Ci tu de omor nu le spune lor; spune-adevărat că m-am însurat c-o blândă crăiasă a lumii mireasă, că la nunta mea a căzut o stea... Iar dac-îi zări, dacă-i întâlni măicuță bătrână cu brâul de lână, pe culmi rătăcind, din ochi lăcrămând, de toți întrebând: Cine mi-a văzut cine-a cunoscut sprinten păstorel tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
XV-lea eforturile sale militare în alte direcții decât cucerirea Moldovei, fiind preocupată să integreze politic Lituania sau în luptele cu cavalerii teutoni. Voievozii Moldovei, spre sfârșitul secolului al XIV-lea și în prima jumătate a secolului următor, își căutau miresele la curtea polonă, fie că era vorba de un voievod de talia lui Alexandru cel Bun, fie că e vorba de urmașii atât de neînsemnați ai acestuia. Și aceasta nu întâmplător, căci în timp ce Polonia nu era capabilă să transforme suzeranitatea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe care le cheltuise. Cu un gând la război și cu unul la nuntă, cum scrie Bonfinius, până la urmă biruie cel din urmă. În felul acesta se ratează șansa de a se da o lovitură, care să zdruncine puterea otomană. Mireasa, Beatrice de Aragon, ajunge după multe peripeții la Buda, fiind pe punctul de a fi prinsă la un moment dat de călăreții turci, care pustiau sudul și vestul Regatului ungar. Solii, trimiși de Ștefan cel Mare la Roma, în primăvara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ștefan cel Mare. Ideea imperială era prezentă în Moldova. În titulatura lui Alexandru cel Bun, bunicul lui Ștefan, de pe un epitrahil, întâlnim următoarea formulă: Io, Alexandru Voevodu autokrator pasis Moldovlahias kai Parathalasias, soția domnului fiind autokratorisa pasis Moldovlahias. Prima mireasă a adus-o Ștefan în 1463 de la Kiev. Este vorba de Evdochia, căreia i se spune în cronici “sora lui Semen împăratul” (Simeon Olelcovici, cneazul Kievului). Evdochia a murit în 1467, iar Ștefan s-a căsătorit peste cinci ani, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
focului solar, regal, ba chiar divin” ce simbolizează cunoașterea. Conăcăria, ca rit integrat ceremonialului nupțial, înfățișează punctul final al procesului inițiatic, când flăcăul învingător devine mire în ipostaza cea mai înaltă: cea de împărat. Alaiul lui care merge la casa miresei dezvăluie originea și protecția solară sub care stă acțiunea eroică: „Mari oaste-o adunat:/ Două sute de grăniceri,/ O sută de feciori de boieri/ Din cei mai mari,/ Nepoți de generali,/ De lângă mare,/ De unde soarele răsare.” (Berezeni - Vaslui). Exteriorizare a capacităților
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
temporal, la răsărit, cât și spațial, urmând drumul astrului pe boltă, ceea ce implică o ascensiune: „Pe la revărsat de soare/ A plecat la vânătoare,/ Ș-au vânat în țara de sus,/ Despre apus” (Borca - Neamț). Funcție declanșatoare a procesului eroic, absența miresei constituie și ea un indiciu de solaritate prin atributele pe care le presupune aleasa. Idealul feminin tradițional depășește, așadar, limitele esteticii și devine o marcă pentru eroul solar căruia îi este destinată. Colindele de fecior promit, prin cuvântul ritual, mireasa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
miresei constituie și ea un indiciu de solaritate prin atributele pe care le presupune aleasa. Idealul feminin tradițional depășește, așadar, limitele esteticii și devine o marcă pentru eroul solar căruia îi este destinată. Colindele de fecior promit, prin cuvântul ritual, mireasa solară: „De frumoasă - e frumoasă,/ De-mbrăcatăe-mbrăcată,/ Ca soarele-i poleită/ Și lui Gheorghe [i] dăruită.” (Stâlpu - Buzău). Singularizarea flăcăului cu puteri fabuloase se face, odată cu desăvârșirea în plan arhetipal, prin intermediul fecioarei cu descendență astrală: „Nimeri-n lume nu s-or
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
regenerează universul însuși și nunta capătă proporțiile unei hierogmii. Dumitru, Făt-Frumos din balada citată, mezinul dintre frați și alesul - „Care-n lume n-a mai fost” va arunca sulița într-un spațiu solar și de acolo își va aduce acasă mireasa, chiar dacă aceasta are o formă neașteptată: „În coadili mărilor,/ În răsăritu soarilui” (Alexandrovăț - Serbia). O transfigurare totemică apare și în colinda tip III, Ciuta proroacă. La fel ca în orațiile de nuntă, fecioara de măritat ia forma unei fiare candide
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
văduvirea de lumină și de rod. Furtul merelor de aur din pomul regal este un motiv recurent și în basmele fantastice; în toate speciile folclorice el reprezintă pretextul narativ pentru măsurarea puterilor pe care le are feciorul și pentru aflarea miresei de o natură superioară. În colinde, cosmosul aflat la apogeu donează dimensiunii sociale fructele belșugului, prin mijlocirea soarelui: „Masă rotilată,/ Galbănă, de piatră,/ Pomu-mpomurat,/ De poame-ncărcat./ Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
calea sigură spre consacrare, drumul soarelui pe boltă constituind modelul arhetipal pentru călătoria către alt stadiu existențial. Vânătoarea ca metaforă a alaiului nupțial descrie aceeași traiectorie paralelă cu mersul soarelui pe cer. Plecată odată cu răsăritul de acasă, oastea descoperă urma miresei transfigurate totemic, după ce coboară din planul sacru și se reînscrie în social: „Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoaveleau căzut./ Atunci ne lăsarăm mai jos,/ Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De vânarăm
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mersului soarelui: „Cobora la vale,/ Spre soare răsare” (Dolinscoe - Odesa), vine dinspre vest ca o întoarcere triumfală a astrului însuși, similară cu repunerea lui pe boltă, în basme, de către eroii tip Greuceanu sau de către boii solari. Găsirea urmei lăsată de mireasa - ciută la asfințit, în punctul central al universului ordonat („drumul mare”), reface tiparul eroic și evidențiază finalitatea maritală a inițierii. După ce a înfrânt fiara arhetipală, eroul trece cu alaiul său prin numenal pentru a-l infuza cu energia numinoasă eliberată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
împăratului poate înfrânge fiara haosului, e nevoie de o descendență superioară, motiv pentru care G. Călinescu apreciază că „în fond adevăratul Făt-Frumos este feciorul de împărat, desprins de orice gânduri materiale, posedat numai de instinctul de a-și găsi o mireasă și gata să facă mari fapte dezinteresate și umanitare”. Eroul are aură regală, dacă nu o primește prin naștere, o va dobândi ulterior prin puterea minții și a paloșului. Iată de ce imaginea mirelui din orațiile de nuntă se asociază cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și voință”, formulare care se poate însuma în vorbele unei informatoare pe care am întâlnit-o în Furcenii Vechi, Galați: „până la cel mic cher rălili”. Trinitatea ființei câștigă puteri apotropaice și face haosul întrupat să se supună ordinii. De aceea, mireasa mezinului este cea specială, uneori aparența ei încadrând-o faunei. În balada Broasca Roasca I (32) rușinea inițială a mezinului ursit unei broaște se transformă în condiția superioară a „prințului consort” pentru ființa din altă lume. În basmul cules de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și orice incursiune dincolo arde existența terestră: „Și când s-a dus acolo-așa, ș-a luat-o pă șoselele ălea, le-a dat o sete mare. Toate cișmelele fetei - când s-a dus - curge toate. Când a venit cu mireasa și când s-a-mbrăcat și când a suflat ea pe gură numai pietre scumpe și diamant - ziceai că ia pădurea foc. Când a venit cu mireasa-n trăsură, cișmelile toati-uscate. Nu mai curgea dă loc. Și le-a dat o sete
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sete mare. Toate cișmelele fetei - când s-a dus - curge toate. Când a venit cu mireasa și când s-a-mbrăcat și când a suflat ea pe gură numai pietre scumpe și diamant - ziceai că ia pădurea foc. Când a venit cu mireasa-n trăsură, cișmelile toati-uscate. Nu mai curgea dă loc. Și le-a dat o sete mare la toț’ nuntașii” (Voia - Dâmbovița). În același registru al secătuirii de vitalitate trebuie pus și motivul balaurului care blochează accesul comunității la sursa de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ciuta, ca dublu totemic al fetei de măritat, este și ea vânată prin pădure: „O stârnii, o otrocolii,/ Prin codrii Solostrului,/ Pân-la apa Oltului”. Colinda tip III 67 A, Ciutalina, ciuta fără splină, dezvăluie o aducere în contingent a viitoarei mirese, granița dintre lumi fiind marcată în toate culturile de o apă. Alegerea lexicală a termenului codru în loc de pădure corespunde naturii ascunse a acestui spațiu rezervat încercărilor mitice, prin însăși sonoritatea cuvântului. Terminat într-o vocală închisă, cu cealaltă adâncită între
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
profană, dar îi va fi impo¬sibil, până la împlinirea timpului ritual. În basmul Vizor, craiul șerpilor un păcurar pleacă în căutarea șarpelui pe care l-a salvat, pentru a-și primi răsplata promisă și acest fapt va conduce la aflarea miresei. Îndrumat de un stăvar, un văcar, un păcurar și un porcar, deci de oameni ale căror ocupații istorice implică o cunoaștere a lumii prin deplasare și explorare, eroul află intrarea în lumea cealaltă printr-o trecere matricială: „o groapă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
află 101 surori de măritat: „la mama Mămonului/ în fundu Sodomului”. Mama zmeoaică are aici o ipostază creștină, mamon fiind un arhaism regional pentru diavol, ori căpetenia acestora. Tocmai fiica ei cea mică, ținută închisă, în conformitate cu ritualul inițiatic feminin, constituie mireasa excepțională a mezinului, infuzând astfel lumea cu energiile intacte ale sacrului. Localizarea tărâmului inițiatic pătrunde la nivel poetic pe teritoriul „metaforei imposibilului” care creează timpul neverosimil/ imposibil în folclorul literar. Dacă în alte basme acest procedeu stilistic are funcție de insolitare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
privilegiat și marcat de prezențe animaliere feminine: „Vulturilor frațilorî,/ Voi mai sus să vă suițî/ Și mai jos să vă lăsați/ Copitele ciutelor/ În vinitu apelorî,/ Să loați apă-n gușicioară,/ Savai tină-n unghișoară”. Cunoscută ca transformare totemică a miresei în colindele de fată mare și orațiile de nuntă, ciuta amintește cauza bătăliei cu zmeii: răpirea fetei. Distrugerea singurului zmeu capabil să-i țină piept mezinului se apropie de trucul folosit de Bogdan: „gătirea” surorii Găftița. Din nou lupta este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primordiale, ca dublă întemeiere: a familiei pe care și-o va putea face voinicul după victoria repurtată și a lumii însăși, prin actualizarea tiparului sacru. Lupta cu balaurul, ca „preluare a străvechii legende mitologice a lui Perseu” asigură în subsidiar mireasa pentru voinic, în Antofiță a lui Vioară I(11) pescuitul fabulos fiind condiția obligatorie a nunții. În basme, vânătoarea reprezintă ocupația specifică pentru junele ajuns la vârsta inițiatică; astfel, rătăcirea prin pădurea ce anulează contingentul se adâncește cu scenariul căutării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și substituindu-se în creator, eroul revine în spațiul social gradat: întâi pe la ucenici, cărora le poate fi „maestru”, apoi pe la voinici ca stadiu premergător naturii sale de inițiat și apoi la hore de fete mari, de unde își va alege mireasa, ca finalitate încununată a reușitei. Este aici un Bildungsroman în miniatură, o sinteză a evoluției protago¬nistului: de la aspirant la inițiat și apoi mire, creator. Intrarea pe tărâmul uman se face, într-o variantă a colindei din aceeași colecție, printr-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
flori în colindele de fată, tăierea cosiței intenționează revendicarea fecioarei ca aleasă și scoaterea ei din rândul fetelor de măritat. În basm însă cosița separată de purtătoarea ei constituie un semnal, un indiciu pentru flăcău că își va afla curând mireasa, ea însăși fiind cea care, probabil, a tăiat emblema nubilității sale, alegându-l pe erou. Înghițirea de către un monstru a fost înlocuită cu alte „forme interimare de devorare, când devoratorul nu mai este ucis din interior, ci din afară, ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în timp ce tinerii de însurat sunt solari (uranieni), dinamici și cu o dominantă eroică. Cele două embleme astrale sunt sintetizate întrun text de Nunească, din Bumbuiești, Vâlcea: „Ce mai soare luminos,/ Ce mai ginere frumos!/ Ce mai lună luminoasă,/ Ce mai mireasă frumoasă!/ Cruciuliță de argint,/ Amândoi v-ați potrivit!”. Egale ca importanță, cele două falii de mitic desemnate pe sexe conțin totalitatea lumii ca manifestare. „Inițierile fetelor nu includ, ca în cazul băieților, elemente tipice precum revelația Ființei Divine, a unui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
numele ți l-a dat,/ Să fii draga pruncilor,/ Dragostea flăcăilor” (Galeșu - Constanța). Asocierea fetei de măritat cu florile se întâlnește și în orațiile de nuntă, unde apariția vegetală devine un semn al identificării casei în care a crescut viitoarea mireasă. Legătura dintre fetele mari și lumea florală este foarte strânsă, grădina cu flori reprezintă o marcă a condiției maritale, iar culesul plantelor de leac se încarcă în acest timp de trecere cu valențe mitice. Structura aproape identică a celor două
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]