5,749 matches
-
Peste îngrădire, Isvod pentru inimă, Zori, Popas la răscruce de veac), în timp ce Mircea Alexiu, Ionel Neamtzu și I. Săndulescu colaborează cu proză. Giuseppe Cifarelli publică aici câteva traduceri: Gabriele D’Annunzio, Unda și Canto nuovo (fragment), Giovanni Pascoli, Trăsnetul, Tunetul, Nădejdi și amintiri și Cucuveaua, Lionello Fiumi, Căutare zadarnică, Visul, Primăvară. Din „monografia impresionistă”, anunțată în curs de apariție la Editura Fundației „Regele Carol”, Al. Dima alege pentru T. Priveliște spre vestita cetate a Sibiului. Tot Al. Dima asigură în bună
THESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290166_a_291495]
-
CFL, 1947; Vasile Adăscăliței, Aspecte din dramaturgia populară. Teatrul popular de haiduci, SCIA, 1956, 1-2; Gh. Vrabie, Teatrul popular românesc, RITL, 1957, 3-4; Letiția Gâtză, Mihai Florea, Manifestări de dramă populară în câteva regiuni ale țării, SCIA, 1958, 1; Lila Nădejde, Tema haiducească în teatrul popular, SCIA, 1959, 2; Lila Nădejde, Teatrul popular de păpuși în secolul al XIX-lea, SCIA, 1960, 1; Sabina Cornelia Stroescu, Un aspect al literaturii dramatice: drama haiducească „Jianu”, „Studii și cercetări de etnografie și artă
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
de haiduci, SCIA, 1956, 1-2; Gh. Vrabie, Teatrul popular românesc, RITL, 1957, 3-4; Letiția Gâtză, Mihai Florea, Manifestări de dramă populară în câteva regiuni ale țării, SCIA, 1958, 1; Lila Nădejde, Tema haiducească în teatrul popular, SCIA, 1959, 2; Lila Nădejde, Teatrul popular de păpuși în secolul al XIX-lea, SCIA, 1960, 1; Sabina Cornelia Stroescu, Un aspect al literaturii dramatice: drama haiducească „Jianu”, „Studii și cercetări de etnografie și artă populară”, 1960, 255-290; Vasile Adăscăliței, „Nunta”, o piesă a dramaturgiei
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
ager” * “În douăzeci de ani am ajuns să-I cunosc drumurile și întoarcerile...Știe că-l doresc și nici eu nu i-am fost urâtă” * “L-am visat rău, trecând călare o apă neagă... Acu la Dumnezeu am și eu nădejde și la Maica Domnului și la Sfântul Gheorghe” * “Stăpâna intră în casă, aprinse candela și se închina la icoană” * “Ființa ei începea să se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă lumina” * “Abia acum înțelesese că dragostea ei se
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
biserici din apropiere și vârfurile unor plopi. Și pe mine asta mă făcea să plâng de emoție... Și după ce am stat la Uranus o perioadă de Încordare, o perioadă de așteptare care a durat cam trei luni, eu trăgeam, totuși, nădejdea că mă eliberează... De unde! Într-o noapte, Înspre ziuă așa, vin și ne iau cu duba și-atunci m-am revăzut cu colegii, pentru că eram În aceeași dubă și mergeam la proces. Cum a decurs procesul? Procesul a fost un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noastră, lansat la 3/15 februarie 1885, din inițiativa unor foarte tineri socialiști sau simpatizanți ai ideilor socialiste, înregistrați în ordine alfabetică în comitetul de redacție: Constantin C. Bacalbașa, Al. Brăescu, Constantin A. Filitis, Emilian A. Frunzescu, Constantin Mille, Ioan Nădejde, Al.G. Radovici și Paul Scorțeanu. Ziarul, bine alcătuit, cu rubrici și articole scrise cu nerv (uneori și cu talent publicistic), cu o prezentare grafică modernă, care spărgea monotonia vetustă a gazetelor epocii (nu numai de la noi), a marcat un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vine, dacă este ori nu este, în adevăr, doctor, dacă are diplomă. Și în scurtă vreme și-a făcut un nume. Niciodată un alt doctor nu i-a egalat reputația. La casa lui Drasch era bâlci. Toți bolnavii cari pierdeau nădejdea să fie vindecați de ceilalți doctori veneau, ca la cea din urmă resursă, la marele învățat de la Hotelul Avram. Și cu toate că nu s-a cunoscut nici o vindecare miraculoasă la activul său, totuși popularitatea nu i-a slăbit nici un singur moment
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Transilvania. Nimic pozitiv nu se știa, dar versiunile se succedau. O mână nevăzută opera tineretul, era mâna partidului liberal. Tineretul universitar n-a putut fi atras în acțiune - de altfel studenți universitari erau pe vremea aceea destul de puțini - deci toată nădejdea era la școala preparatorie. Dar conspirația se făcea în gura mare, așa că poliția știa totul. Planul era următorul: Profesorul universitar Grigore Ștefănescu ținea în toate duminicile în tr-una din sălile Universității câte o conferință din istoria naturală. Și la anul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Gr.: 72, 73, 187 Musu (familia): 120 Nacu, Constantin: 257, 265, 273, 302, 407 Nagy, Roszy: 395 Nancovici, Nicolae: 375 Nanianu, Basiliu: 293 Naniescu, Iosif: 269, 274 Napoleon I Bonaparte: 271 Napoleon al III-lea: 200, 204 Năcescu, C.N.: 227 Nădejde, Ioan: 8 Năstase, Ion Grigore: 377 Năsturel („boier“): 398 Neculau, G.: 82 Neculescu, Niculae: 122 Negre, G.: 218 Negri, C.: 93, 198, 208 Negroponte: 162-164 Negroponte, T.I.: 184 Negruși, I.: 82 Negruzzi, G.C.: 82, Negruzzi, Iacob C.: 74, 83, 87
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
detalii asupra stării sănătății Dvs., prin scrisoare (...), la care rugăm să ne iertați Întârzierea răspunsului, deoarece am fost foarte ocupați (...). Ceea ce ne-ai scris mata ne-a mâhnit Întrucâtva, dar ținând seama de tinerețe și schimbarea situației 86, avem toată nădejdea că vă veți recăpăta sănătatea zdruncinată. Tot răul spre bine. Mai bine un 86 În aprilie 1971, după investigații medicale serioase la Iași (Socola) și Spitalul Filantropia din București, s-a constatat că după hepatita din 1964, am rămas cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
univ. și a exprimat: „Istoria este un bătrân Înțelept cu braț puternic pe care te poți rezema Întotdeauna”. Vă rog comunicați-mi-l nu cu mare Întârziere. Vă mulțumesc, M.N. 22 Lămășeni, 1.II.1993 Stimate prietene Eugen Dimitriu, Trag nădejde ca măcar una din lucrările manuscris să vadă lumina tiparului - deocamdată. Fundația „Al.I. Cuza” constituită la Fălticeni - prin d. insp. șc. Radu Dolipschi are intenția să publice lucrarea manuscris Personalități fălticenene („Crai nou”, nr. 787 din 29.I.1993
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
viața de viață, să-și refacă, din memorie, poemele religioase, să și le publice. Soțul i-a murit În Închisoare, asta a durut-o mai mult de s-a refugiat În credință, și numai niște fiare au putut crede că nădejdea În ajutorul lui Dumnezeu este semn de rătăcire mintală. Ce zici? O să-mi completez tabletele și cu bucățile de proză scurtă, poate și cu o piesă de teatru, să-mi rotunjesc volumul. Aș dori să-mi găsesc un ziar În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la urmă mulțumirile pentru copia reportajului de la moartea lui Holban, cu surplus de informație, binevenit. Îmi dau seama ce efort ați făcut, și regret că nu v am prevenit că, la rigoare, voi cita numai Lovineștii. Eu tot mai trag nădejde să dau de o colecție a Dimineții nevandalizată, dar nu se știe niciodată... Adevărul e că mai am și alte trimiteri la Dimineața, care ar trebui controlate. M-a mișcat să primesc recenzia d lui Satco, Într-adevăr serioasă și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și mai cum? - aș putea afla doar văzând semnătura În gazetă), În revista Buceagul din Bolgrad. Cineva care a apucat să vadă ce există din revistă la Biblioteca Academiei mi-a spus că sunt numere disparate și ar fi slabă nădejde să descopăr chiar pe cel necesar. În 18 iulie 1939, e menționat și un interviu cu Jean Pascal, apărut În Opinia din Iași, probabil În zilele sau săptămânile precedente. Pentru aceste două chestiuni aș avea nevoie de un detectiv ieșean
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe unii, nici pe alții. Nesiguranța mea și a familiei mele mă obligă la emigrare; autoritățile mă țin într-o totală ignorare în legătură cu ea. Certitudinea cea mai rea este mai puțin rea decât incertitudinea. Și acum rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea. Dar mai mare decât toate este dragostea. Și oricum ar fi, știu că nu voi fi lipsit de dragostea semenilor mei. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, București, ianuarie 1985, difuzată la 18 iunie 1985 Apel către sufletul creștin Există sau cel
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
caracter și credințe, de o demnă Însingurare, cu aceeași devoțiune față de cărți și prieteni și, s-o spunem, față de propria lor extraordinară Înfrățire, Întruchipând ei Înșiși ceea ce Îi preocupase dintotdeauna la alții: adevărul adânc misterios al suferinței și creativității, al nădejdii, al frumuseții. Și, ca miracolul să fie complet, de o mereu nobilă, angelică modestie. „Modestia ca forma cel mai puțin antipatică a orgoliului”, obișnuiește Bernard să citeze din nu știu cine. Ceea ce nu Înseamnă că Lucian Raicu nu a scris În exil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ales, În 1984, să rămână În Apus. Prima „sancțiune”, de care Însă oficial nu s-a făcut nici o recunoaștere pe față, a fost suprimarea Dicționarului scriitorilor români, care trebuia să apară În 1984 chiar. Până În 1986 am mai tras unele nădejdi, deși abandonat de colegi și, În primul rând, de conducerea de atunci a Uniunii (D.R. Popescu, de o nedezmințită ipocrizie). După decembrie ’89, au urmat iluzii, speranțe, o scurtă - deși fierbinte În amintire - euforie, urmată de deziluzii, decepții, spaime și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am tăcut atâta vreme! nu fiindcă nu m-aș fi gândit mereu la tine, fie și numai ca auto-reproș că nu-s capabil să scriu câteva rânduri. Dar ce să scriu? Să mă lamentez? Să mint? În primăvară aveam unele nădejdi că măcar Dicționarul va vedea lumina tiparului. Am Încercat o soluție aici, În exil, dar fără succes, când din București mi-a venit vestea că Pleșu a obținut o subvenție de câteva milioane pentru a edita Dicționarul. Trebuia să vin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la învățătură. Astfel, Nicolae Petrașcu este încadrat în anul 1920-1921, în clasa a II-a B, fiind al 31-lea, în ordine alfabetică, având calificativul „bine” ca și Virgil Mateiaș, de la poziția 26, un alt legionar, cunoscut și prieten de nădejde al lui Nicolae Petrașcu. Dirigintele clasei a II-a B este profesorul D. Purice (Anexa 1.2). În clasa a III-a B, 1921-1922, diriginte îl are pe profesorul V. Stoicănea, iar media de absolvire este tot „bine”. (Anexa 1
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu convingerea fermă că pe acest sector nu se mai poate face nimic. Renașterea românească nu putea veni decât din altă parte. În atacul disperat al unor politicieni de a lua locul altora, nu vedeam nimic aducător de lume nouă. Nădejdea era în tineret. În fața războiului pentru supremație dintre partide și provincii, tineretul își croise drumul său. El era și unitar în acțiunea lui și curat în gândurile pe care le nutrea. Din nenorocire în Universitate nu mai întâlneam tineretul la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
supremație dintre partide și provincii, tineretul își croise drumul său. El era și unitar în acțiunea lui și curat în gândurile pe care le nutrea. Din nenorocire în Universitate nu mai întâlneam tineretul la care priveam cu admirație și cu nădejde din orașul provincial. Luptătorii autentici și promotorii acțiunii politice a studențimii plecaseră din Universitate. Ajunși în viață, de acolo de unde se găseau, pregăteau lupta cu totul pe alte baze, decât acelea de pe care au dus-o ca studenți. În fruntea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
naționale. în urma atmosferei creată de presa evreiască sau filosemită, guvernul a găsit în opinia publică justificarea de a lua măsuri serioase împotriva studențimii. Mișcarea naționalistă a dispărut în mare măsură din rândurile studențești. Nu se mai arăta nici o licărire de nădejde nicăieri. Chiar băieții cei mai curați sufletește și bine intenționați se rușinau de întâmplările de la Oradea Mare. Lumea spectatoare, care arăta mișcării în general multă simpatie, combătea procedeele, care au dus la așa întâmplări combătând totodată și mișcarea în sine
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
palid. Până departe împrejur se vedeau toate dealurile Iașului. Lumina roșiatică a apusului se împreuna cu trecutul evocărilor istorice, și se arunca în forma unui lințoliu peste prezentul întunecat. În colțuri de suflete nevoiașe pătrundea o rază de lumină și nădejde: era Mișcarea Legionară. în seara aceea am plecat spre București. La Făgăraș De Crăciunul anului 1929 am fost la Făgăraș. Cu această ocazie am luat pentru prima dată contact cu poporul. M-am întâlnit cu Sima în oraș și intenționam
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lui proprie, încerca să se refacă și cele două sau trei gazetuțe urlau în pustiu, oamenii care le conduceau au fost cu totul compromiși și cu ei, compromisă și ideea. Garda de Fier În asemenea împrejurări mai rămânea o singură nădejde: tineretul. Legiunea nu era decât un mic nucleu, necunoscut încă în masele populare. Manifestările ei nu erau publice și se mărgineau la recrutarea de membri pe cale individuală. Când propaganda comunistă și alarma presei din București crease o psihoză tulbure de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la granița germană. Despărțirea de Cernea din gara Graz ca și aceea de Smultea, la Viena, îi lasă lui Nicolae Petrașcu în suflet un regret dar și o încredere în destinul misiunii ce și-o asumase, alături de atâția camarazi de nădejde. Simțea cum întreg neamul românesc pulsa neștiut de nimeni, prin acest grup de oameni, singurul care lupta pentru el, în acel moment Graz-Zagreb-Belgrad Nicolae Petrașcu călătorea cu pașaportul unui student la politehnica din Berlin, Alexandru Avram, aranjat cu fotografia lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]