5,816 matches
-
apela la rezolvarea unor probleme. Doliul s-a așternut pe str. Grației nr. 2 din Brăila, la fereastra străjuită de un castan monumental, mai ales în perioada de maximă înflorire. Adio, Grigore! Adio, scump și neprețuit coleg și prieten de nădejde, însumând optzeci de ani această prietenie și colegialitate! în momentul de față, când colegul Vasile Balosin din Călienii Vrancei se afla în stare de orbire de peste doi ani și vădit neputincios, doar eu, cu îngăduința Celui de Sus mai țin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mi spunea mama.” în situația grea, disperată, apocaliptică a acelor vremuri când „Cineva și-a luat/ samavolnic/ puterea și te-a condamnat,/ Stârnind peste tot vâlvătaie/...Curând vei muri și tu, sat - rădăcină/ Sat-altoi al tuturor morților mei/... Dar am nădejde că noaptea asta buimacă/ Și tot ce e rău o să treacă.” Speranța vizionară în vremuri normale nu l-a părăsit nici un moment pe autorul purtător al stindardului libertății și bunăstării poporului, cu toate că unii... prea necăjiți, obijduiți și năpăstuiți „își cheamă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nostru. Anotimpul anterior influențat de munca omului e acea forță generatoare de belșug și progres asemănător cu ceea ce se întâmplă cu acesta în anotimpul tinereții ca izvor nesecat de energie creatoare, împlinește în final destinul profesional al omului - om de nădejde, omul sprijin sigur al societății umane ce tinde mereu spre dezvoltare ascendentă. După cum în natură apar și unii factori negativi ce întârzie ori opresc evoluția normală a lucrurilor, tot așa și în viața oamenilor pot interveni piedici și evenimente potrivnice
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
steaua mea de școlar, am pornit spre școală în clasa I. Era ceva cu totul deosebit în viața mea, dar pășeam încrezător datorită faptului că în timpul iernii ce-mi preceda școala, tata s-a aplecat cu încredere și cu o nădejde aparte, reușind să mă facă să deslușesc tot abecedarul pe care urma să-mi încep ucenicia de școlar. La vremea lui, tata făcuse doar clasa I, din ciclul elementar, dar această puțină carte l-a făcut să fie în lume
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Torn în coș cuvinte și cuvinte și aștept cu răbdare să curgă făina cea caldă... Sunt măcinător de cuvinte și din pulberea lor zidesc cetate de apărare limbii și neamului meu drept măritor. în moara mea se macină dureri și nădejdi”. Care sunt durerile și nădejdile autorului? Vom vedea urmărind doar o parte din cele 78 de titluri pe care le conține volumul. În „Nemuritori” afirmă clar că zeii lumii s-au născut și au murit, dar „noi am rămas nemuritori
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cuvinte și aștept cu răbdare să curgă făina cea caldă... Sunt măcinător de cuvinte și din pulberea lor zidesc cetate de apărare limbii și neamului meu drept măritor. în moara mea se macină dureri și nădejdi”. Care sunt durerile și nădejdile autorului? Vom vedea urmărind doar o parte din cele 78 de titluri pe care le conține volumul. În „Nemuritori” afirmă clar că zeii lumii s-au născut și au murit, dar „noi am rămas nemuritori, să stăpânim pământul... Valuri de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
au amestecat pământul cu sânge. Și concluzia firească... „în copilăria mea am cunoscut o Europă nebună și asasină”. Iar eu (Al. M.) miam sacrificat anii tineri mărșăluind la ordin pe drumurile Răsăritului bolșevic. „Bat clopotele Putnei” - împărțind durere și sădind nădejdi Domnul (Ștefan) a aflat că o parte din pământul și oamenii Moldovei am fost furați și nu de păgânii cu care lupta din răsputeri, ci chiar de creștinii pe care și-i credea prieteni și frați de credință... Oameni buni
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în timpul Primului Război Mondial am fost numai buni să participăm la următoarea catastrofă mondială, așa cum a fost acest mare măcel. Atât eu, cât și tatăl mata am trecut prin ce am trecut și am avut noroc să revenim acasă, ca sprijin de nădejde al familiilor noastre, spre deosebire de numeroși alții care au murit de foarte tineri - plătind tribut mai marilor lumii din acea vreme. Dar și ei, mai marii lumii, au încheiat socotelile cu lumea aceasta, ca tot ceea ce e omenesc și are o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu el ca să-l ajute și să se integreze în atmosfera generală de lucru, țintind în final la cariera de ofițer. Ce mândru se mai prezenta el în ținuta deosebită a liceului militar și ce bucuroși erau părinții lui că nădejdea lor de viitor se va înfăptui și că în final vor da țării un om de nădejde. Era deja în anul II când s-a produs ireparabilul în comportamentul lui. Un vecin invidios, îi spune că este copil înfiat, că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la cariera de ofițer. Ce mândru se mai prezenta el în ținuta deosebită a liceului militar și ce bucuroși erau părinții lui că nădejdea lor de viitor se va înfăptui și că în final vor da țării un om de nădejde. Era deja în anul II când s-a produs ireparabilul în comportamentul lui. Un vecin invidios, îi spune că este copil înfiat, că părinții pe care îi știe sunt părinți adoptivi și alte și alte răutăți pe care i le
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mama rămasă sigură, care, din stăpână pe casa și rostul ei până acum, devine tolerată cu oarecare îngăduință de intrușii din viața ei. Un timp fiul încearcă să facă ceva, nu reușește și din nou cale întoarsă spre vest, cu nădejdea că și mama adoptivă nu va mai trăi mult și se va înstăpâni el ca proprietar al casei și agoniselii de o viață. Speranța aceasta i se spulberă într-o zi nefastă - de vară caniculară. O ploaie, rupere de nori
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
s-o aibă, respectul față de adevăr, cinste și dreptate. O viață întreagă am lucrat cu copii și tineri pe care i-am format pentru viață, insuflându-le principiile unei conduite care în final să-i facă să fie oameni de nădejde și de bine. Mă bucur că în foarte multe cazuri am influențat pozitiv asupra unor oameni ce s au aflat în dificultate și le-am sădit acel sentiment de luptă cu viața, pentru că în esență viața omului este o luptă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Nu mai pot. Simt că mă Înăbuș. De ce, natură bestială, de ce m-ai făcut atât de mică? 31 ianuarie 1960 (duminică) N-am mai scris nimic demult... Un accident stupid m-a deziluzionat. Am zăcut cu piciorul sus și cu nădejdile jos, jos de tot. N-am fost la școală În acest răstimp și am rămas mult În urmă. Șerban a venit la mine și mi-a adus lecțiile de la Dinu: Latină: „Hanibal atacă fără succes o tabără romană“ Rusă: „Cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uiți.“ Ia să văd, (Merg la bibliotecă și caut. Da, l-am găsit. Este ediția a VI-a a Dicționarului latin-român complect pentru licee, seminarii și universități, lucrat după cei mai buni lexicografi ca: Bréal, Quicherat, Muhlmann etc., de Ioan Nădejde și Aurelia Nădejde-Gesticone, apărut la Editura Viața Românească, Societate anonimă, Iași.) Pe pagina de gardă este scris În cerneală cu litere Îngroșate: „3 Iunie 1961 - O amintire“. Scrisul Îmi aparține. Pe aceeași pagină, cu creionul, aproape șters, se mai citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luat de mână la ea În cameră, În acea cameră de fată, cam Întunecoasă, cu multe draperii și perdele, cu zorzoane și brizbanțuri pe la mese și scaune; gâfâiam amândoi, cuprinși de o stare febrilă neînțeleasă; mi-a dăruit dicționarul lui Nădejde drept compensație; de fapt, era prima dată când mă chema la ea acasă, era prima noastră Întâlnire Într-un cadru intim; de obicei, ne Întâlneam În parc, pe aleea Oltului etc.; dar acum era vorba despre violarea spațiului ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreo ocupație, și să se pomenească într-o bună zi vagabond prin străini. ― N-aș vrea să-ți spulber iluziile, ― zise Grigore aproape gata primenit, ― dar bunul meu cumnat nu prea e omul în care să-ți poți pune toate nădejdile. E foarte simpatic, un suflet minunat, numai că-i cam lasă-mă să te las. Doar dacă nevastă-sa s-ar ține de capul lui poate că s-ar mai mișca, fiindcă ea singură are farmecul și darul de a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fii și tu la nuntă, biata copilă și acum plânge gândind că tu poate n-ai să poți veni Dar tu să-ți vezi de soarta ta și să cauți să te chivernisești cât mai bine și să nu pierzi nădejdea în Dumnezeu, că Dumnezeu nu lasă pe cei drepți și cu credință. Trebuie să ai răbdare multă, dragul mamei, că nici pe acolo nu zboară pui fripți și plăcinte calde, omul să nu despereze, ci să lupte cu toate piedicile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
costă nimic și de aceea n-are circulație în comerț! Mișu, însă, strigă deodată cu imputare: ― Domnule Tănăsescu, dacă dumneata te plângi și suferi de nedreptate, atunci gîndește-te ce trebuie să fie la țară, unde nu pătrunde nici o rază de nădejde! Pensionarul se supără de-a binelea. ― Ba să mă mai slăbești dumneata cu țopârlanii dumitale, înțelegi? Că țăranul are și de mâncare, și de îmbrăcat, și de odihnă, slavă Domnului! Nu ne tot luați pe noi cu țăranii, că noi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avere ai, pămînt? ― Ba pământ nu prea avem și tare ne-ar trebui! răspunse căprarul cu lăcomie. Pe aici se tot aude că poate s-or îndura boierii și... ― Auzi, domnule Herdelea? strigă Mișu bațjocoritor. Îți place? La boieri e nădejdea lor! Să se îndure boierii! Petre Petre se uită mirat, neînțelegînd de ce batjocorește Mișu. Și zise liniștit, simplu: ― D-apoi de la cine să tragem nădejdea, dacă nu de la boieri?... De la cine n-are? Cine n-are ușor dă, că nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
or îndura boierii și... ― Auzi, domnule Herdelea? strigă Mișu bațjocoritor. Îți place? La boieri e nădejdea lor! Să se îndure boierii! Petre Petre se uită mirat, neînțelegînd de ce batjocorește Mișu. Și zise liniștit, simplu: ― D-apoi de la cine să tragem nădejdea, dacă nu de la boieri?... De la cine n-are? Cine n-are ușor dă, că nu pierde nimic... ― Atunci o să mai așteptați mult și bine! făcu Mișu cu dispreț. ― Om aștepta, ce să facem! mormăi Petre Petre, coborând ochii spre genunchi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de altminteri lua parte și el la tocmeală, cât îi îngăduia negustoria, fiindcă era doar vorba de pământ, iar dânsul, ca orice om de omenie, tot numai pământ visa, că și de cârciumărit s-a apucat de nevoie și cu nădejdea să agonisească ceva, să-și mai cumpere câteva pogoane bune și să se facă om adevărat. Luca Talabă, un bărbat cât muntele, fost primar odinioară, îi adunase pe oameni la sfat. Țăranii însă erau neîncrezători și fricoși. Se gândeau fiecare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de ceaunul gol, să vază de a mai rămas ceva și pentru el. Baba Ioana îl alungă: Ia mai du-te dracului și tu și nu-ți baga botul!" Ascultător, câinele se retrase și dădu din coadă fără a pierde nădejdea, uitîndu-se cu jind și la porc, și la stăpână, și la celălalt câine, o corcitură de șase luni, care sărea pe la spatele babei și hămăia arar, ca un copil jucăuș. Când văzu baba Ioana că porcul, în loc să soarbă, mai mult
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o vorbă, cum se pricepea, mai mult ca să zică ceva. ― Dar poate că s-or îndura boierii să ne dea pământ, că așa se aude! zise Petre, uitîndu-se la el întrebător, ca și când s-ar fi agățat de un fir de nădejde. ― Cum să vă dea boierii? se miră Titu. De pomană? Să împartă cu voi moșiile? ― Apoi da, că dumnealor au prea mult și noi n-avem deloc, făcu flăcăul. De altminteri, am auzit și la București pe mulți boieri că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așteptau sănii. Nadina tresăltă de bucurie. Cum ajunseră acasă, porunci pentru a doua zi o plimbare cu sania prin împrejurimi. Grigore se sculă mai devreme, să îngrijească de plimbarea proiectată. Avu însă o surpriză neplăcută. Aseară, Ichim, bătrânul vizitiu de nădejde, după ce a deshămat iepele de la sania cea bună și le-a adăpat, când le-a băgat în grajd să le lege la ieslea lor, nu se știe cum și ce, dar s-a pomenit cu iapa roaibă, sperioasă, că începe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Filip, nici moș Dragoș, nici moș Lupu, măcar că-i mai bătrân ca toți... Numai bărbați de omenie, și n-au pomenit! ― Apoi cine are de toate nu mai aude nimic, dar cine n-are nimic ascultă la toate și trage nădejde! se tângui Ignat Cercel. C-altfel am pieri sau cine știe ce am mai face. ― Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. Omul zdravăn pune umărul și scoate carul din șanț, nu stă să i-l scoată alții. ― Muncim, slavă Domnului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]