6,003 matches
-
autodeterminarea în urma războiului mondial. Cuvântările înflăcărate în limba rusă ale lui Jabotinski au făcut acolo o deosebită impresie asupra evreilor letoni,în majoritatea lor rusofoni. Jabotinski era în acelas timp un naționalist și un liberal democrat. În ciuda atașamentului său la naționalism, nu a adoptat noțiunea de supremație a autorității de stat și a impunerii ei față de libertatea individuală. El obișnuia să spună: "Fiecare persoană e rege". El a apărat noțiunea de presa liberă și a crezut de cuviință ca noul stat
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
un rezultat al unei politici imperialiste de mai multe decenii a Japoniei, prin care s-a încercat dominarea politică și militară a Chinei și câștigarea controlului asupra vastelor resurse de materii prime ale țării. În același timp, valul crescut al naționalismului și dorința de autodeterminare a chinezilor au făcut războiul de rezistență de neevitat. Mai înainte de 1937, cele două națiuni s-au confruntat în "incidente" locale, fiecare dintre cele două părți având numeroase motive să nu declanșeze un război pe scară
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
stat. Ioana este sanctificată (canonizată) abia în anul 1921, când în fruntea Franței se afla o putere de dreapta. Legenda pe la 1900 despre Ioana spune: Revenind la ultimele cercetări despre epoca Ioanei, s-a constatat: In secolul al XIX-lea, naționalismul a înflorit în toată Europa. Au apărut peste noapte epopei istorice și legende falsificate (Cântecul lui Roland, Cântec despre oastea lui Igor, legende despre Ioana D'Arc, despre Duguesclin etc.). În privința bolii ei există mai multe diagnostice presupuse: epilepsie, migrenă
Ioana d'Arc () [Corola-website/Science/306745_a_308074]
-
ul (din greacă: πρώτος "prõtos" „primul” + χρονος "chronos" „timp”, în traducere „primul timp, strătimpul”) este o tendință modernă în naționalismul cultural universal. La români conceptul are afinități cu doctrinele tradiționaliste care s-au succedat de la apariția Junimismului în 1860 și continuă o temă intens dezbătută a naționalismului românesc și a viziunii asupra locului pe care România îl are în Europa
Protocronism () [Corola-website/Science/306744_a_308073]
-
χρονος "chronos" „timp”, în traducere „primul timp, strătimpul”) este o tendință modernă în naționalismul cultural universal. La români conceptul are afinități cu doctrinele tradiționaliste care s-au succedat de la apariția Junimismului în 1860 și continuă o temă intens dezbătută a naționalismului românesc și a viziunii asupra locului pe care România îl are în Europa precum și a viabilității modelului european în România. Termenul a început să circule în România în anii '70 și voia să delimiteze un curent ideologic care sublinia caracterul
Protocronism () [Corola-website/Science/306744_a_308073]
-
Susținătorii curentului, însă, preferă să se autointituleze "dacologi", denunțând o ipotetică cenzură a „științei oficiale” și reclamând dreptul de a-și prezenta părerea și argumentele. Una dintre cauzele des invocate ale fenomenului este legată de un complex de inferioritate specific naționalismului românesc. Una dintre primele expresii ale unei teze protocroniste ar putea fi atribuită lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Savant și pionier al culturii române, cu o operă de valoare incontestabilă în ansamblul său, acesta afirmă într-adevăr în "Etymologicum magnum Romaniae
Protocronism () [Corola-website/Science/306744_a_308073]
-
împărat al Rusiei din 14 martie 1881 până la decesul său în 1894. Spre deosebire de tatăl său, Alexandru al III-lea a fost de-a lungul întregii sale domnii un împărat conservator care a dus pe culmi noi principiul „Autocrație, ortodoxie și naționalism” al lui Nicolae I. Un slavofil convins, Alexandru al III-lea a crezut că Rusia poate fi salvată de la haos prin îndepărtarea rușilor (în frunte chiar cu el) de influența ocidentală subversivă. Cel mai important sfătuitor al țarului a fost
Alexandru al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/306887_a_308216]
-
printre care se numărau Pobedonosțev și contele Dmitri Tolstoi, care a devenit ministru de interne în 1882. Ei au încurajat maniera dominatoare de guvernare abordată de împărat. Alexandru era convins că reformele tatălui său slăbiseră monarhia și a adoptat ideologia Naționalismului Oficial preferată de bunicul lui, Nicoale. Toate reformele interne ale lui Alexandru al III-lea au fost să inverseze liberalizarea societății care a avut loc sub domnia tatălui său. Ideea politică a lui Alexandru a fost o națiune compusă dintr-
Alexandru al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/306887_a_308216]
-
Deputaților. Bismarck promovează o politica autoritară prin instituirea unui regim polițist și prin întârzierea reformelor; această politică se repercutează și asupra imaginii regelui, care pierde din popularitatea de care se bucura. Ca manevră de a canaliza atenția populației în direcția naționalismului german, Bismarck a folosit conflictele militare, ca de exemplu în perioada războiului germano-danez din 1864, când Danemarca a fost nevoită să cedeze ducatele Schleswig și Holstein. Această politică de consolidare a Prusiei a fost privită cu neîncredere de Franța care
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
marelui voievod al Moldovei datează din anul 1856, din dorința caimacamului Theodor Balș de a se opune Unirii Principatelor. El spera astfel că, prin prezentarea lui Ștefan cel Mare ca simbol al trăiniciei și puterii Principatului Moldovei, ar fi exacerbat naționalismul local de principat moldav și ar fi demonstrat inutilitatea Unirii cu Țara Românească. În acest scop, el a numit o comisie formată din spătarul Mihai Cantacuzino, postelnicul Gheorghe Asachi și postelnicul Nicolae Istrati, care a început o campanie de strângere
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
ul și extremismul caracterizează o politică intolerantă, nedemocratică, discriminantă, având frecvent caracterul de fanatism, naționalism, exercitat de unele grupări fundamentaliste. Originea etimologică a termenului de radical provine din limba latină („radix” = „rădăcină”) care de fapt exprimă tendența politici radicale de a realiza schimbări esențiale de la rădăcină. Acest termen exprimă nu numai hotărâre nestrămutată și consecvență
Radicalism () [Corola-website/Science/308300_a_309629]
-
unde vechiul scriitor își construiește biografia socială și spirituală din mărturii personale, de la texte de tip “ars literaria” la polemici, jurnale, corespondență sau mărturii ale culturii personale. Ca istoric al Școlii Ardelene a publicat volumele de sinteze asupra luminismului blăjean ("Naționalismul modern", 1996; "Cultură și societate în contextual Școlii Ardelene", 2001; "Transilvanica", 2003; "[[Petru Pavel Aron]]", în colaborare cu Niculina Iacob, 2008). Opera de ordonare în aria Școlii Ardelene se încununează cu reeditarea monumentală a "Bibliei de la Blaj" din 1795, manifestare
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
Ilarian și Academia Română", Cluj, 1973; "Chipuri din hronicul neamului", Editura Albatros, București, 1977; "Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian", Editura Politică, București, 1983 (ed. a 2-a, Editura România Press, București, 2002); "Figuri de cărturari", Editura Albatros, București, 1987; "Naționalismul modern", Cluj-Napoca, 1996; "Memoriale 100", Cluj-Napoca, 1998; 1848. "Blajul și amintirea Revoluției", volum coordonat și ilustrat de ~, Blaj, 1998; "Simion Bărnuțiu. Suveranitate națională și integrare europeană. O hermeneutică de texte", Cluj-Napoca, 1999; "Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene", Editura
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
21, p.5; "Simion Bărnuțiu la 1848", ibid., XXXIII, 1989, nr.25, p.8; "Hermeneutica istorică a Discursului lui Simion Bărnuțiu", ibid., Serie nouă, V, 1993, nr.22, p.5; " Liberalul Alexandru Papiu Ilarian", ibid., nr.26, p.1,7; "Naționalismul modern", ibid., nr.34, p.6-7; Vocația creștină a Școlii Ardelene", ibid., nr.41, p.1; 6-7; nr.42, p.9; "Memorandum. Organicitate istorică", ibid., VI, 1994, nr.17-20, p.5; "“Rationi congruit”. Înființarea Episcopiei Făgărașului", ibid.,VII, 1995, nr.
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
un mod de a afirma autoritatea japoneză asupra Occidentului nou întâlnit. În 1970, sinuciderea dramatică a lui Mishima a imitat acest ritual antic. La fel ca personajul principal din romanul său “Patriotism”, Mishima folosește seppuku pentru a prezenta fără ezitare naționalismul și loialitatea sa față de sistemul imperial. Actul seppuku al lui Mishima a expus o dorință covârșitoare de a controla viața și moartea, care se asemăna cu încrederea sa în superioritatea militară. Stilul de viață milităresc al lui Mishima este evidențiat
Seppuku () [Corola-website/Science/302981_a_304310]
-
la Praga - Boemia în 1848, în timp ce mișcarea slavilor sudici a devenit activă după ce Serbia și-a recucerit îndependența de sub dominația Imperiului Otoman. În acest timp, în Austria a fost pusă în practică o politică internă represivă pentru a pune stavilă naționalismului care amenința unitatea imperiului. Prima conferință panslavă s-a ținut în Praga, în 1848 și a fost antiaustriacă, dar și antirusă. Panslavismul s-a bucurat de o anumită influența printre politicienii cehi, dar nu a fost o doctrină politică dominantă
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
de dr. Theodor Herzl la Primul Congres Sionist, ținut în 1897 la Basel. Acest congres avea ca obiectiv soluționarea problemei evreiești, prin crearea (reînființarea) statului evreiesc în Palestina, ca un unic răspuns rezonabil față de amplificarea antisemitismului central-european și francez. Augmentarea naționalismului european, formarea statelor naționale independente în locul imperiilor care cuprindeau mai multe naționalități, au declanșat și naționalismul evreiesc laic. Populația evreiască n-a reacționat uniform, printre evrei existând mai multe curente: Venit la Paris ca reporter al ziarului „Neue Freie Presse
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
ca obiectiv soluționarea problemei evreiești, prin crearea (reînființarea) statului evreiesc în Palestina, ca un unic răspuns rezonabil față de amplificarea antisemitismului central-european și francez. Augmentarea naționalismului european, formarea statelor naționale independente în locul imperiilor care cuprindeau mai multe naționalități, au declanșat și naționalismul evreiesc laic. Populația evreiască n-a reacționat uniform, printre evrei existând mai multe curente: Venit la Paris ca reporter al ziarului „Neue Freie Presse”, dr. Theodor Herzl, provenit dintr-o familie asimilată de evrei unguri, a fost profund impresionat de
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
contribuit la adoptarea unei legi a liberului acces la informație, precum și a altor proiecte, legi și măsuri legate de integrarea europeană a României. A fost profesoară la Școala Națională de Științe Politice și Administrative din București, unde preda cursuri despre "Naționalism și conflict" și "Comportament electoral". În 2007 a devenit cadru didactic la Hertie School of Governance. La alegerile pentru Parlamentul European din 2009, i-a fost propus de către organizația locală de Iași a Partidului Democrat-Liberal să candideze pentru un loc
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
nu s-au bucurat de susținerea populară, în schimb au dus la represiuni în rândul naționalităților ne-ruse și a altor confesiuni decât cea ortodoxă. Astfel, guvernul a reprimat Biserica Unită din Ucraina și Belarus în 1839. Accentul pus pe naționalismul rusesc a dus la o dezbatere cu privire la locul Rusiei în lume, cu privire la sensul istoriei naționale și al viitorului țării. Unul dintre grupuri, al occidentaliștilor, credeau că Rusia a rămas în urmă cu dezvoltarea, fiind o țară primitivă și nu se
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
grecești moderne. Este o romanță în versuri scrisă în jurul anului 1600 de Vitsentzos Kornaros (1553-1613). "Korakistika" (1819), un pamflet scris de Jakovakis Rizos Neroulos și îndreptat împotriva intelectualului grec Adamantios Korais, este un exemplu important al Renașterii grecești și a naționalismului apărut.
Literatura greacă () [Corola-website/Science/303163_a_304492]
-
pozițiile antirevizioniste. În ziua de azi, opinia publică din Ungaria consideră că Tratatul de la Trianon ar fi fost nedrept, fiind văzut ca o soluție nu tocmai bună pentru naționalitatea maghiară care a trăit în statul multinațional austro-ungar creat în 1867. Naționalismul maghiar este exprimat acum prin grupuri de etnie maghiară, dar și prin partide politice ce activează legal în țările vecine, unele fiind implicate și la guvernare. Unii maghiari din România doresc autonomie regională, la fel maghiarii din Serbia, care doresc
Ungaria Mare () [Corola-website/Science/303161_a_304490]
-
Tiraspol de zona majoritar ucraineană de la Rîbnița. În ultima parte a anilor 1980, peisajul politic al URSS era în plină schimbare datorită politicii de "perestroika" inițiată de Mihail Gorbaciov, care permitea liberalizarea politică la nivel regional. Democratizarea incompletă a permis naționalismului exclusivist să devină cea mai dinamică doctrină politică. Unele minorități naționale s-au opus schimbărilor de clasă politică din Republica Moldova, clasă dominată în perioada sovietică de etnicii ruși. Oficializarea "limbii majorității" și introducerea obligativității alfabetului latin pentru scrierea acesteia a
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
susținut un stat al bunăstării sociale. În anii Războiului Rece, imaginea lui Lincoln s-a schimbat, aducând în evidență simbolul libertății care aducea speranță celor oprimați de regimurile comuniste. Până în anii 1970, Lincoln devenise un erou al conservatorilor politici pentru naționalismul său intens, pentru susținerea acordată mediului de afaceri, pentru insistența pentru stoparea răspândirii servituții umane, acțiunea sa în termenii principiilor Lockean și Burkean în numele libertății și tradiției, și pentru devotamentul pentru principiile Părinților Fondatori. Ca activist Whig, Lincoln era un
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
cu lumea, ca o „crucificare eliberatoare”. Ultimul său drum se aseamănă cu parcurgerea Viei Dolorosa, străjuită de făclii aprinse, cu gândul că astfel va păși în veșnicie. Potrivit lui Eugen Lovinescu, criza de conștiință a lui Apostol Bologa nu se datorează naționalismului, ci unei incompatibilități morale și omenești. Încercarea sa de dezertare este realizată din dorința de a se elibera de o obsesie chinuitoare și de a merge pe singurul drum care-l scoate din impas, părând mai mult rezultatul unei gândiri
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]