6,675 matches
-
citit-scrisul. Unii, le abandonează în tumultul preocupărilor și plăcerilor imediate; alții, le rămân fideli și le dedică (toată) viața. Abia atunci când am descoperit eternitatea, ne dăm seama că nu avem și că nu vom avea niciodată timp (suficient). Se naște obsesia timpului. Când dăruim, avem cel mai mare câștig: propria-ne omenie. Conviețuim cu ideea, până când viața ne cere - pentru a o conserva - frivolitatea, superficialitatea, grija zilei de mâine, reluarea și perfecționarea calculelor, intrarea în program, exterioritatea, ritmul și cerințele ei
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
au întreprins studii mai ample asupra influențelor psihofiziologice ale cromoterapiei și rezultatele au fost de-a dreptul uimitoare. S-a constatat astfel, prin experiențe repetate, că pe lângă efectul de calmare a nervilor, de combatere a insomniei, a ideilor fixe, a obsesiilor, culoarea albastru-deschis (azurul) scade tensiunea arterială atunci când aceasta este anormal crescută, așa după cum roșul-purpuriu, pe lângă efectele beneficice pe care le are în stările de melancolie sau de depresiuni nervoase, provoacă creșterea tensiunii arteriale. Oamenii de știință descoperă mereu aspecte noi
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
excelentă, care ne ajută să ne echilibrăm dinamic atunci când suntem agresați de factorii exteriori. Din punct de vedere psihologic, culoarea portocalie este indicată pentru reechilibrarea psihică, redeșteptarea organismului, trăirea plenară a vieții, fiind indicată în special pentru depășirea inhibițiilor, a obsesiilor și tulburărilor de natură sexuală, spasmelor sau nevrozelor. Portocaliul nu are contraindicații. 3. Galben Culoarea galbenă stimulează sistemul nervos central, amplifică activitatea mentală, îmbunătățește tonusul general făcându-ne să ne simțim în formă, ameliorează digestia, stimulează sistemul limfatic, permite atingerea
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
în sălile de operație și de naștere se folosește pentru efectul ei analgezic și antispastic. 6. Indigo Din punct de vedere spiritual, această culoare este considerată reflexia Sfântului Duh, favorizează atingerea unei bune interiorizări, facilitează meditația și ajută la îndepărtarea obsesiilor. Culoarea indigo combină albastrul intens al gândirii clare, lucide cu aspectele nuanței de roșu stabilizator, de aceea prin asimilarea acestei culori devin posibile schimbări benefice rapide la toate nivelurile ființei umane. Indicații: migrene, diminuarea sau pierderea senzației gustative sau a
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
confuză și apăsătoare, o stare de amorțire a simțurilor, departe de acea plăcută abandonare a Sunetelor și parfumurilor lui Baudelaire. Deloc întâmplătoare este alegerea unei figuri motivice cu sens descendent, care să asigure fundalul sonor al apatiei, permanent dominate de obsesia „căderii”. Tempo-ul Modéré - extrêmement égal et léger ar trebui să se încadreze între limitele indicației metronomice de , în scopul realizării unei interpretări adecvate caracterului muzicii, în spiritul imaginilor supuse evocării. La același nivel interpretativ, planul inferior al discursului ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de o convergență disciplinară, de o pedagogie transdisciplinară, transversală, axată pe proiecte, altfel spus, de structuri modulare si modulabile, de ateliere de dezbateri și aplicații diverse. Iar profesorii, la rândul lor, simt că orientarea exclusivă pe transmiterea unui conținut disciplinar, obsesia acumulărilor, accentul pe competența «cantitativă» și pe reprezentările mentale compartimentate, dificil transferabile, îi privează, până la urmă, pe elevi de libertatea perceperii și relaționării firești a diferitelor elemente. Am uitat, astfel, plăcerea și bucuria învățării. Pentru că procesul cunoașterii, oricât de exigent
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a sculptorului Constantin Brâncuși e postumă. Din perspectiva urmărită, vom desprinde câteva elemente revelatoare. Lucrările sale sunt împrăștiate în atelierul parizian, în muzee, în colecții particulare din Paris, Veneția, New York, Philadelphia, Boston, Chicago, sculptate în lemn, piatră, bronz, marmură. Constantele obsesii ale lui Brâncuși ne ajută să-i grupăm opera pe cicluri, pe teme: 1. misterul existenței (facerea lumii); 2. legătura dintre om și pământ; 3. aspirația spre absolut, nostalgia cerului și a formelor primordiale. V. G. Paleolog spunea: „Brâncuși vrea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
lear respinge, fiind oferită posibilitatea de a înțelege viața la un nivel mai profund. A recunoaște însă această funcție a urâtului într o redare fidelă a varietății lumii, a aspectelor ei caracteristice specifice, presupune o eliberare a esteticii de orice obsesie a perfecțiunii formale, de orice structura prestabilita menita sa omagieze aspectele perfectiunii. Astfel, frumusețea poate fi concepută ca perfecțiune, iar reprezentarea urâtului o afirmare indirectă a frumosului. Prin lucrarea monografică O estetica a urâtului, Karl Rosenkranz acordă urâtului și formelor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sub semnul gândirii lui Bőhme, care văzuse în „metalul degajat din mineralul grosolan spiritul eliberat din substanța spre a deveni vizibil”, metalismul eminescian proiecteaza în cele trei elemente forțe cosmice și spirituale, numenale. În acest din urma sens, Călinescu evidențiază „obsesia în basm a metalelor”, voinicul având de trecut „podul de aramă, argint și de aur”. Există tot în basme păduri sau palate din cele trei metale, chiar și cai făuriți din ele. „Procesiunea, conchide criticul-folclorist, este de la metalul cel mai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și sonore are loc în clipa revelației, iar versurile în care T. Vianu văzuse un pastel, conțin de fapt magia proteică a elementelor: „Când torsul s-aude l-al vrăjitor caier Argint e pe ape și aur în aer.” Aceeași obsesie eufonică metaliferă domină subconștientul bolnav al lui Eminescu, autor în anii întunecării al strofei perfecte ce urmează : „Atâta foc, atâta aur, Ș-atâtea lucruri sfinte Peste-ntunericul vieței Ai revărsat, părinte.” Ca substanță concretă cu structură minerală, aurul va fi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și Dacia își derulează sub imperiul luminii selenare treptele creșterii și descreșterii, ale culminației și risipei, pentru că însuși semnul planetar lunar include caducitatea și ideea ciclurilor. „Simbolismul lunar apare așadar, scrie Gilbert Durand, în multiplele sale epifanii strâns legat de obsesia timpului și a morții (...). Filosofia care se desprinde din toate temele lunare e o viziunea ritmica a lumii, ritm realizat prin succesiunea contrariilor, prin alternanța modalităților antitetice: viață și moarte, formă și latență, ființa și neființa, rană și mângâiere ” (Structurile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
despre romanul românesc, Editura 100+1, București, 2006, p. 453 footnote> Creațiile sale - Romanul lui Mirel, O moarte care nu dovedește nimic, Parada dascălilor, Ioana, Jocurile Daniei - atestă un autoanalist care insistă pe disecarea stărilor sufletești și un romantic prin obsesia singurătății și prin vocația neîmplinirii. Anton Holban este modern la nivelul scriiturii și compoziției cât și prin cultul autenticității și prin tehnica analizei psihologice. Structuri narative 1. Preferința pentru nuvele În procesul epic se adaugă pe lângă acțiunea din prim-plan
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Holban. Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p. 13 footnote> Datele experiențelor personale sunt folosite nu ca niște reproduceri mecanice, ci sunt ridicate la înălțimea ficțiunii prin cultul autenticității care îi conferă lui Holban o notă de modernitate. Deși prin obsesia singurătății, a morții și prin vocația nefericirii, scriitorul este un romantic, la nivelul scriiturii și al compoziției, prin autenticitate și prin tehnica analizei psihologice, el este un mdern. Uneori, însă, elementul autobiografic este atât de marcat, încât e greu să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
intrigii la moderni. În romanul O moarte care nu dovedește nimic, Anton Holban integrează discursul oniric alături de alte tipuri de discurs. Visul apare ca microtext în macrotextul operei, reflectând gândurile care îl obsedează pe erou. Elementul oniric contribuie la potențarea obsesiilor legate de iubire și moarte, printr- o dublă mișcare retrospectivă, evaluativă, interpretativă a unor evenimente trecute ce capătă noi dimensiuni în vis și una prospectivă, prin valoarea premonitorie ce anticipă evenimente. Visul lui Sandu este unul complex, iubita sa apare
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Analiza personajului masculin se întoarce împotriva lui, deși în mod normal confesiunea la fel ca și povestirea visului, o formă aparte de confesiune, ar trebui să aibă o valoare terapeutică, să ducă la eliberarea de complexe. La Sandu luciditatea devine obsesie, efort chinuitor, confesiunea întreține suferința și alimentează durerea. 5. Dialogism și dramă Oricine utilizează episoduri, ce trimit la vis, intră într-o relație dialogică. Termenul dialogic, răspunde unei probleme de literatură estetică. Istoria episodului despre vis reprezintă o istorie a
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
sublimate, trecute, din concretețea lor, în plan conceptual, cu finalitate estetică. De aici explicația unora dintre procedeele sale: lipsa cronologiei, sfărâmarea oricărei idei de unitate a cadrului acțiunii, intrigii, evoluției logice a personajului. Personajul cu vocație dramatică 1. Nefericirea ca obsesie. Tema morții Proza psihologică evoluează prin mutarea accentului de pe aventură pe eroul ei, materia epică devenid universul intim al emoțiilor și gândurilor care conferă adevărata individualitate. Personajele nu mai sunt determinate de evenimente, ci le determină. Biogafia prea evidentă este
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nici o hotărâre nu mi-ar fi grea. Cu tine o dată, oricât de ciudată ar părea tovărășia, o bătrână și un tânăr. Amândoi, ca în grădină, bunica și nepotul, prin cer și nori, mai departe, la bunicul...” Nefericirea apare ca o obsesie pentru erou, așa cum reiese și din nuvela Bunica se pregătește să moară: „Oamenii se împart în două: cei fericiți și cei nenorociți! Cei nenorociți sunt singurii care au o viață interioară, au intuiții, nu trec prin lume fără să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
că ți-ai pierdut atâta timp în amicale tovărășii cărora le-ai dat tot sufletul.” Nimeni nu ar putea contesta că spaima de moarte nu este, în proza lui Holban, trăită autentic, întrucât ea domină conștiința eroului și devine o obsesie. „Personajul experimentează moartea doar imaginativ și atunci experiența se transformă în spectacol în care eroul este în același timp regizor, interpret principal și spectator fascinat nu numai de aceasă joacă macabră, ci de reacțiile celorlalți.”<footnote Alexandru Călinescu, Anton Holban
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
gradezi cum trebuie, ca să ajungi la punctul culminant și la momentul dorit... Și apoi publici volumul, vezi cum se vinde, vezi daca ai o presă bună.” Cu o ironie inteligentă tânăra îi reproșează lui Sandu faptul că se folosește de obsesiile sale funebre: „Ai exploatat puțin gândurile tale despre moarte, unde colecționaseși atâtea cazuri, pentru ca să mă zăpăcești pe mine. Pe o femeie o zăpăcește totdeauna cineva pe care îl simte trist, își face iluzia că îl poate vindeca.” Tema majoră a
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pe aceeași temă pot atrage surâsul cititorilor: „Ideea morții a devenit pentru mine un tic. Apare cu ocazia întâmplărilor cele mai diferite, și astfel o amestec printre chestiunile neînsemnate și-i micșorez gravitatea. Unii surâd când eu pornesc mereu aceleași obsesii, ca și cum aș da din cap tot timpul sau aș strâmba din ochi și din nas. Am impresia că nu mă interesează nimic altceva. Nici nu sunt capabil să variez tema, ci doar să clamez același fior care mă străbate, ca și cum
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
se poate distinge chiar o intenție de construcție și personajele sunt mai puțin fantomatice. Narațiunea este mai echilibrată, alternând momentele de tensiune sufletească cu altele de seninătate, necesare pentru destindere. Cu un astfel de moment și începe romanul când Sandu (obsesie a numelui) merge la Cavarna, ca să petreacă vara cu Ioana. (...) Ca în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, tema romanului este gelozia. Însă, spre deosebire de romanul lui Camil Petrescu, nu se analizează numai egoismul bărbatului, aici interesantă începând să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fără nici o alegere... Și schimbam gânduri, presupuneri, mă obseda câte o idee, renunțam la ea.” La o distanță considerabilă, în “aerul sănătos”, cu mâinile în zăpadă, Dania trăiește “simplificându-și preocupările, căci n-are rost în peisajul magnific să ai obsesii, nostalgii, să construiești o amintire depărtată.” Aerul de munte ucide orice dram de luciditate. Dorind să reconstituie universul Daniei din îndepărtații Alpi germani, naratorul vizitează cabana de la Noua, unde vede perechi de sași pleznind de sănătate, și merge, în week-end
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
-l obsedează pe erou. Elementul oniric este unul complex, iubita lui Sandu apare mai întâi ca mireasă a altuia, apoi ca fiind moartă. Subcapitolul referitor la discursul oniric vizează o analiză a mărcilor specifice visului și importanța acestora în potențarea obsesiilor eroului. Termenul “dialogism” îi aparține lui Bahtin și apare ca un răspuns la metodele pozitiviste de tip structuralist. Microfragmentul literar ce conține visul stabilește o schimbare sintactică într-o formă de discurs dialogic și conține un element polemic intern, un
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
frumos, dar foarte discriminatoriu, trăiește și astăzi. Dilema, nr. 47, 3 decembrie, 1993 Cum a devenit Mihaela MirAnA Et in Arcadia ego Orice filosofie serioasă operează cu o universal-afirmativă, singura pe care o acceptă ca indiscutabilă: Toți oamenii sunt muritori. Obsesia caracterului muritor al ființelor omenești ne somează spre un răspuns la întrebarea de ce și cum să trăim. Ne așează între Ființă și Neant, căutând răspunsuri la întrebarea despre sens și întrebând răspunsurile. Și eu m-am plimbat pe aleile acestei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
caracterului muritor al ființelor omenești ne somează spre un răspuns la întrebarea de ce și cum să trăim. Ne așează între Ființă și Neant, căutând răspunsuri la întrebarea despre sens și întrebând răspunsurile. Și eu m-am plimbat pe aleile acestei obsesii tematice. M-am plimbat fiind convinsă că filosofia nu poate opera cu o altă universal-afirmativă, că neantul este singura obsesie legitimă ca să începi să construiești filosofie. Cert este doar faptul că murim. Restul, semper incertus, ca tatăl până la descoperirea testului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]