6,900 matches
-
fotbal împreună, câte și mai câte. În ce măsură poetul român este prins, în acest moment, între "cultura poetică" și "poetica culturală"...? Unde mai încape boemia culturală astăzi, în condițiile în care vizionarii se plâng că nu au mijloace să-și cumpere ochelarii cu care să vadă până departe, iar publicul pare să fie consumator mai mult de Mc' Cultură, decât de cultură adevărată...? N-aș zice că termenii limită între care e captiv poetul astăzi sunt aceștia, "cultura poetică" și "poetica culturală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
altă schimbare de carte de identitate, pentru a nu primi o amendă, și cine știe ce vremuri or mai fi pe atunci și, eventual, să nu voteze alții pentru mine!) mă simt excelent, chiar dacă mă dor, din când în când, oasele, schimb ochelarii mai des, sunt din ce în ce mai exigent cu femeile frumoase și mult mai îngăduitor cu lumea din care bucuriile curente dispar. Literatura poate fi o expresie divină numai atunci când harul pe care-l ai ți-a fost dat de Dumnezeu, când tu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
izbea. Cu el mai era un tip scund și firav, pe nume Bunky. Bunky ar fi arătat ca un fermier bătrîn sau ca orice bătrîn slab și stafidit, dacă n-ar fi fost ochii lui cenușii, senini și reci din spatele ochelarilor cu ramă de oțel. Ăștia erau cei doi prieteni ai lui Riordan. Toți trei stătuseră o grămadă la pușcărie - mai ales În pușcării federale - pentru trafic de droguri. Erau sociabili, dar păstrau o anumită rezervă. Susțineau că vor să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mesei, În stînga mea. Era suficient de aproape cît să ajungă la mine fără să se ridice. Gaborul responsabil de interogatoriu Îmi studia actele mașinii. Tot ce-mi scoseseră din buzunare era-ntins pe masă, În fața lui: un toc de ochelari, actele de identitate, portofelul, cheile, o scrisoare de la un prieten din New York - totul, mai puțin briceagul meu, pe care gaborul cu pielea netedă din mașina de patrulare Îl băgase-n buzunar. Dintr-o dată mi-am adus aminte de scrisoare. Amicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
declarație? - Da, am zis. Scrieți-o și-o semnez. N-avea o față imobilă sau lipsită de expresie. Pur și simplu n-o avea, nu era acolo. Singurul lucru pe care mi-l amintesc despre fața lui e că purta ochelari. A chemat un stenodactilograf și s-a pregătit să dicteze o declarație. S-a-ntors spre tipul cu pipa, care stătea la un birou, și l-a Întrebat dacă era ceva anume ce ar fi vrut să fie inclus În declarație. - Păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Charity Într-o dubă. Infirmiera de la recepție a vrut să știe ce-am pățit. - Urgență, a zis unul din gabori. A căzut de la etaj. Gaborul a plecat și s-a-ntors cu un doctor tînăr, un tip Îndesat, cu părul roșcat și ochelari cu rame de aur. Doctorul a pus cîteva Întrebări și s-a uitat la mîinile mele. Alt doctor, unul cu nasul lung și mîini păroase, s-a apropiat să-și dea și el cu părerea. - La urma urmei, doctore, i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
agent care trebuie să găsească un furnizor sau intră-n sevraj va acționa cu un zel special În munca lui. Cash, trompetistul, care făcuse șase luni pentru vagabondaj și dependență, era un tînăr Înalt, costeliv, cu o țăcălie neîngrijită și ochelari negri. Purta pantofi cu talpă groasă, de crep, cămăși scumpe din păr de cămilă și o geacă de piele care se prindea-n față cu o curea. Se vedea cu ochiul liber că are pe el vreo sută de dolari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
că ai scăpat de dracul. * Calul de dar se caută la burtă: să nu fie Troian. * Cine râde la urmă înțelege mai greu poanta. * Și unele războaie de țesut sunt mondiale. * Ca să vezi mai bine nu ai neapărată nevoie de ochelari. * Decât un păr întunecat, mai bine o chelie strălucitoare. * Mai are un singur dinte: de sămânță. * Are un dinte împotriva tuturor. * Dreptatea nu se împarte și nu se obține cu toporul. * Decât un prieten fals, mai bine un dușman sincer
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Când a ajuns la capătul șirului, unde era plasat, cum spuneam, înaltul activist, bătrânelul s-a oprit. Și-a scos oche larii cu rame groase, a privit în direcția omului puterii ca prin cețuri, apoi și-a pus din nou ochelarii, iar și i-a scos, și tot astfel de vreo trei, ori după care a spus candid: pe dumneata te rog să mă ierți, dar nu te văd bine! Culmea e că gluma lui Cazaban s-a dovedit pre monitorie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
personaj pe care tocmai pentru acest motiv l-am remarcat. Și el un bărbat în vârstă, personajul la care mă refer se ilustra, în contrast cu ceilalți, printr-o desăvârșită muțenie. Scund, rubi cond, purtător al unui cap leonin și al unor ochelari cu margini groase și multe dioptrii, stătea două ore nemișcat în colțul său, cu brațele încrucișate pe pântece și cu buzele strânse. Îmi părea o zeitate indică încremenită în impenetrabile tăceri pe care, de altfel, nimeni nu i le tulbura
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
articole semnate de Velea, de mine, de Matei Călinescu și de Ștefan Cazimir. Dar Velea, spre deosebire de mine, juca pe două tablouri, căci scria și proză, și tot Paul Georgescu i-a publicat în Gazeta literară, la scurte intervale, schițele Poarta, Ochelari cu împrumut, Paznic la armonii, La groapa de fumat ș.a. Aceste titluri nu cred că spun mare lucru cititorilor din generația actuală, dar la începutul anilor ’60 au stârnit ecouri extraordinare. E de altfel greu de înțeles azi cum publicarea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tinerilor redactori și colaboratori apropiați ai revistei. Era cel mai tânăr și cel mai tăcut (poate concurat, în taciturnitate, de Ștefan Bănulescu), sobru, reținut, controlat în gesturi până la a părea crispat, cu aerul său germanic pe care i-l confereau ochelarii și faptul că era blond. Este de prisos, probabil, să adaug că intra într-un puternic contrast, purtându-se cum se purta, cu volubilul, debordantul și uneori teatralul Nichita Stănescu. În cel mai deplin contrast cu felul de-a se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de ce să se mobilizeze pentru a câștiga. Dar mă și tachina, chiar dacă mă prezentam ceva mai bine - cum se obișnuiește pe terenul de sport. Ultima oară când ne-am confruntat forțele, în 1992, m-a privit prin lentilele groase ale ochelarilor și, înainte de-a muta prima piesă, mi-a spus: — Domnule D., joci șah cu mine, dar mă gândesc că, oricum s-ar încheia lupta noastră, dumneata tot rău cazi. — Cum așa? Păi, admițând că ai câștiga, ce se va
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
că Voiculescu l-a depășit în materia genului pe însuși Mihail Sadoveanu. Tot el spune că Voiculescu, interesat de reacția ascultătorilor la paginile citite de el, ca un copil, care a făcut o mare poznă, imediat după lectură, își lua ochelarii de pe nas și cu „ochi iscoditori ca de viezure”, își privea asistența, căutând să citească în ei părerea celor care îl înconjurau... V. Voiculescu era și un iubitor al teatrului, a muzicii, manifestări organizate în casa unui anume ospătar Apostol
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
a cererii tatălui său. Mai târziu însă s-a întâmplat ceva mult mai grav. Venind de la serviciu pe la ora prânzului, Oprișan e întâmpinat în prag de soția sa, care ținea în mână și îi arăta cu insistență o pereche de ochelari sparți, care parcă au fost călcați în picioare, și-i spune: Uite ce a făcut fiul tău! I-am găsit în fața ușii de la intrare. Oprișan privește stupefiat ochelerii lui sparți și se duce întins la fiul lui. De ce ai luat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sparți, care parcă au fost călcați în picioare, și-i spune: Uite ce a făcut fiul tău! I-am găsit în fața ușii de la intrare. Oprișan privește stupefiat ochelerii lui sparți și se duce întins la fiul lui. De ce ai luat ochelarii mei? Nu i-am luat tăticule. Cum nu i-ai luat, uite-i aicea sparți. De ce i ai luat? Nu i-am luat eu tăticule. Și nici măcar nu ai curajul și cinstea de a recunoaște? Nu i-am luat eu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
viața. L-a dus pe copil în camera lui și i-a tras o mama de bătaie cruntă. După această ispravă, obosit deja de efort, s-a dus în camera lui, s-a așzat la birou și a deschis sertarul. Ochelarii lui se aflau în sertar, înregi și nevătămați. În clipa aceea, lacrimile i-au țâșnit din ochi ca dintr-o fântână arteziană. A luat ochelarii și cu ochii împăienjiniți și cu gura strâmbă, pugită de emoție, s-a dus și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
s-a dus în camera lui, s-a așzat la birou și a deschis sertarul. Ochelarii lui se aflau în sertar, înregi și nevătămați. În clipa aceea, lacrimile i-au țâșnit din ochi ca dintr-o fântână arteziană. A luat ochelarii și cu ochii împăienjiniți și cu gura strâmbă, pugită de emoție, s-a dus și fără să poată articula vreun cuvânt, i-a arătat soției ochelarii. În aceeași clipă a izbucnit și ea într-un plâns amar. S-au dus
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
aceea, lacrimile i-au țâșnit din ochi ca dintr-o fântână arteziană. A luat ochelarii și cu ochii împăienjiniți și cu gura strâmbă, pugită de emoție, s-a dus și fără să poată articula vreun cuvânt, i-a arătat soției ochelarii. În aceeași clipă a izbucnit și ea într-un plâns amar. S-au dus amândoi în camera copilului, care întins în pat, plângea cu sughițuri. Tăticul a greșit și a venit să-și ceară iertare. Mă ierți fiule? Te iert
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
neamului nostru. Doamne-ajută. Badea Gheorghe Clepsidra În fiecare zi, dimineața, merg la baie, mă spăl și mă bărbieresc. Invariabil și inevitabil, în fiecare dimineață privesc oglinda. În fiecare dimineață, din oglindă mă privește acelaș bătrânel simpatic, cu părul alb, cu ochelari și cu câteva riduri „de expresie” pe față. Uneori mă privește vesel, uneori trist sau îngrijorat. Îi spun „bună dimineața, cum ai dormit, ce ai visat și ce planuri avem pentru astăzi?” Și îi mai spun „Dumnezeu ne-a mai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în privința rezultatului conflictului, care avea să se dovedească perfect justificat de evenimentele ulterioare: În plus, chiar dacă, într-un fel sau altul, vom reuși în cele din urmă să ne atingem obiectivul, mi-ar fi totuși imposibil să văd lucrurile prin ochelari roz ! În cazul acesta, va urma mai întîi reglarea conturilor. După ce fumul tunurilor și norii gloriei se vor fi risipit, va rămîne rezultatul net: mă refer la pierderile enorme, la situația financiară deplorabilă, toate acestea în schimbul căror avantaje ? Eliberarea fraților
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
5.000 de dolari și i-a dat douămilioane unei fufe fără dinți în gură. I-a luat niște adidași de trei milioane la un agarici, că așa a vrut mușchii lui. Era la biserică cu un diplomat și cu ochelari de soare, să vadă lumea ce șmecher e. Dus cu capu’! O lume veselă în inconștiența ei. Încă se mai poate trăi. Chiar te tonifică, te aduce cu picioarele pe pământ. În lumea lui Mirel, din moment ce mă învârteam pe lângă Gigi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se deda la ase menea diversiuni absurde, dat fiind, spunea Bianu, caracte ris ticile prea româ nești de limbă și gândire ale scrisului lui Ion Trivale. Ion Trivale a apărut În redacția Noii Reviste Române prin 1911, tânăr, Înalt, uscățiv, ochelari „pince-nez“ de miop, cu ochii lui clipind obosiți de lecturi; aparent timid, dar sigur de sine; vorba mult cântărită și, de aceea, nedând cu nimic Înapoi; zâmbind parcă În sinea lui și pentru sine atunci când nu-ți Împărtășea părerile; excelent
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-i vadă umilindu-se în fața lui și el să treacă prin fața lor atotputernic, iar, dacă are poftă, să le dea și una peste bot până îi podidește sângele pe nas și chiar să-i scuipe pe obraz ori pe ochelari, da, da, să le arunce o ditamai flegmă pe lentilele ochelarilor, asta îl umplea de plăcere, mama dracului să-i ia pe toți nenorociții ăștia, care se dăduseră pe vremuri mari, ie-te că se-ntorsese roata, iar acum ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prin fața lor atotputernic, iar, dacă are poftă, să le dea și una peste bot până îi podidește sângele pe nas și chiar să-i scuipe pe obraz ori pe ochelari, da, da, să le arunce o ditamai flegmă pe lentilele ochelarilor, asta îl umplea de plăcere, mama dracului să-i ia pe toți nenorociții ăștia, care se dăduseră pe vremuri mari, ie-te că se-ntorsese roata, iar acum ajunseseră la mâna lui, se târau în genunchi în fața lui, îi pupau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]