6,787 matches
-
cu adresă personală. E calea cea mai directă a afirmării, corespunzătoare unei energii acute ce se risipește în descărcări electrice. Un alt mod e cel al disciplinei, al cumpătării, al atitudinii care înlătură asperitățile în căutarea unui echilibru. Disputa e ocolită sau redusă la un minim de semne, de o grație chinezească. Taciturn și zâmbitor, criticul din această clasă cultivă virtuțile toleranței, ale așteptării. Individualitatea sa poate părea la un moment dat rarefiată, disparentă. Dar calitățile i se revelă în timp
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
temei, deși ar trebui puțin reconsiderată. "Aranjarea" asta ne costă, în momentele de răscruce, vieți omenești. Asta nu mai e "aranjament", ci tragedie. Mi se poate răspunde, printr-un eseu filozofic, că e o trăsătură specifică a poporului nostru să ocolească denumirea dezastrelor și să facă haz de necaz. Da, așa este. Numai că pe spinarea acestei filozofii unii dintre noi am prins obiceiul sa facem haz și când nu e cazul, și atunci când treburile ne așteaptă și gunoiul s-a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
câmp plin de verdeață, idilic. Dar de atunci mi-a rămas un reflex: nu mai pot intra într-o luptă în care adversarul, la un moment dat, începe să dea semne că inventivitatea lui în a evita înfrîngerea nu va ocoli nici maimuțăreala și, în ultimă instanță (chiar dacă nu în aer, ci pe hîrtie!), nici crearea unei atmosfere pestilențiale. SPIRITUL PRIMAR AGRESIV ȘI SPIRITUL REVOLUȚIONAR Niciodată, poate, spiritul primar agresiv n-a avut o bază de idei mai solidă ca în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
speță vicleană și plină de răutate, care nu se mulțumește mult timp cu ceva. Îi dai un automobil, după un timp vrea două și așa mai departe. E însă adevărat (și aici meditația care ni se propune nu poate fi ocolită) că despovărat de conflictele și umilințele generate de lupta pentru existență, omul, asemeni unui animal hămesit care a descoperit în sfârșit în natură sursa unei prăzi abundente, se măi potolește în pornirile lui. Consumă! Și, inteligent cum e, nu renunță
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se împăca nici el cu ideea aceasta că după ce atâta vreme toată lumea crezuse că rostul meu era într-o parte, acuma să afle că nimerisem în altă parte. Totul e ca gândirea noastră să nu slăbească deloc și să nu ocolească nimic, să bată cu degetul chiar și într-un gard. Dincolo de el s-ar putea să se găsească un om care să fie tocmai cel care îți trebuie. Aflarăm la Miroși îndată ce sosirăm că înscrierile nu s-au încheiat și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
voia să saboteze campania de însămînțare.) în ce constă spargerea satului? în faptul că nepotul acelui chiabur trece dincolo de gradul său de rudenie și-și demască unchiul în fața organizației. Povestirea aceasta, cu sensul ei atât de profund, nu poate fi ocolită de nici un istoric literar. A doua povestire, Andrei Buda merge la școala de cadre, nu are valoarea primei, dar și ea trebuie citată. Numele autorului este Petre Dragoș. Acest nume nu mai spune nimic tânărului scriitor de azi, într-o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Z am inspirat odată de-aproape parfumul uneia dintre catene, drept care mi-am luat un perdaf pe cinste... Nu le căutam și nu eram roadie, cum am fost o săptămână la Curtea Veche; dar dacă le vedeam, cum să le ocolesc? Piesa lor cea mai cunoscută a rămas pe disc sub titlul „Dorința“. O știam pe dinafară și-o „cântam“ la cămin până ne reclamau seraliștii de la etajul inferior. Poate de-asta n-am arhivat-o. Timpul n-a șters nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
spion cu intenția aparentă de a trece pe lângă el. Nefericitul mergea clătinându-se înspre el, fără să dea impresia că vedea ceva în jur. În mod deliberat Marin i se așeză în drum și, prefăcându-se că voia să îl ocolească, îi dădu de fapt o lovitură. Kuda căzu stângaci în genunchi. Rămase ghemuit câteva clipe pe podea, umil ca un câine bătut. Apoi se ridică în picioare șovăind și își reluă mersul nesigur, părând că uitase complet de incident. Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
el cu același ritm cu care îl străbătea durerea provocată de circuitul fatal. Podeaua era relativ intactă, în cea mai mare parte a ei. Diferitele indicatoare arătau soliditatea diferitelor zone: Lipsit de pericol, Nesigur, Periculos și, uneori, Extrem de periculos. Marin ocoli părțile astfel marcate, dar intră fără să șovăie în fostul dormitor, unde într-o parte era pus indicatorul Periculos. Nu era nici o urmă de paturi sau trupuri. Întrebă despre asta pe un ton distrat, iar ghidul își aruncă ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
sigur că Jean Gabin nu-l va dezamăgi. Dar de unde trebuia s-o ia pe Annette? Sau pe Nina? Se pare că era nevoit să-l lase baltă astă-seară pe Jean Gabin. Un băiat și o fată, tineri, gălăgioși, Îl ocoliră pe Fima care Își târșâia cu greu picioarele pe lângă clădirea Beit Hamalot, nu departe de vechiul parlament. Băiatul spuse: —În regulă. Atunci renunțăm amândoi. Iar fata: Acum nu mai ajută la nimic. Fima grăbi pașii, Încercând să fure Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-ți semăna. Și el vorbea frumos. Numai o clipă, amice: ți-ai uitat pălăria. Unde-ai câștigat-o? Ce-i asta, o pălărie de pe vremea Holocaustului? Fima trecu fără să se oprească pe lângă cutia sa poștală, În care văzu ceva, ocoli salteaua rulată, iar când ajunse la lumina scării și scoase cheia, ateriză pe jos o bancnotă de zece șekeli Împăturită Într-un dreptunghi mic; Fima Începu să alerge greoi, sperând să mai prindă taxiul care probabil nu apucase Încă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
permite limita legală, cu toții știm despre pomenile elec torale din ce în ce mai scumpe. În „Trofeul Calității“, procu rorii DNA au demonstrat cap -coadă cum func ționează o asemenea schemă: abuz de putere, folosirea unor firme paralele contabilității oficiale a partidului, pentru a ocoli limitele legale de cheltuieli, firme care pres tează servicii neînregistrate de fapt. Dacă toate partidele practică așa ceva, precedentul Năstase înseamnă că toți politicienii de vârf pot intra la pușcărie dacă vor continua ase menea scheme? Cred că răspunsul se poate
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
pentru a împiedica soarele arzător al după-amiezii să pătrundă înăuntru. Colțurile încăperii erau cufundate în umbră. Sub fereastră, un aparat de aer condiționat bolborosea amenințări greu de înțeles. Lângă un perete era înghesuit un fotoliu negru de piele. L-am ocolit și m-am așezat pe scaunul de lângă birou. Doctorul Gabor și-a făcut loc pe lângă el și s-a așezat în fața mea pe un scaun mai mare. Nu era un bărbat masiv, poate cu un cap mai scund ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
băiat se oprește să se uite la mine. Mama îl apucă de mână și îl trage după ea. O altă femeie nici măcar nu încetinește. Ținându-și cu o mână copilul, își conduce căruciorul într-un cerc larg pentru a mă ocoli. Mă uit la ei din interiorul mașinii. Le citesc suspiciunea în priviri atât de clar de parcă le-ar sta scrisă deasupra capetelor cu litere rotunde. Nebun. Criminal. Ucigaș. În acea noapte, pe când Madeleine dormea lângă mine, m-am ridicat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ceață. Se ridica de pe asfalt, ducând cu ea mirosul putred de canal. Un bărbat plimba un câine cu trei picioare. Doi băieți se stropeau într-o băltoacă. O femeie, înfofolită într-o pelerină și cu un batic pe cap, îi ocoli. Nici unul nu se uită la mine. Ușile întorceau fețe suspicioase spre stradă. „Vezi-ți de treabă“ plutea în aerul umed al dimineții. Eram departe de Indian Hills. Fațada de cărămidă roșie, brăzdată acum de dâre negre lăsate de ploaie, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu al meu. Mai exact, nu însemna că fiica mea trebuia să trăiască în compania lui. — Dacă vă decideți să mergeți mai departe... M-am decis deja. —Bine, zise doctorul și se ridică. Asistenta mea o să vă facă o programare. Ocoli biroul și porni spre ușă. Nu există nici un motiv pentru care să purtați un stigmat dizgrațios, mai ales în epoca în care trăim. Un stigmat. Niciodată nu mă gândisem la el astfel. Veți fi uimit de progresele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ea și pentru copii. Îi auzeam respirația devenind profundă și egală, apoi am mai așteptat cinci minute după ceasul așezat pe noptieră. Când am fost sigur că n-o s-o trezesc, m-am ridicat din pat, am traversat ușor camera, ocolind cu grijă dulapul și scaunul din colț, apoi am închis ușa după mine. Nu voiam să o deranjeze lumina. Am închis și ușa de la camera fetelor. Deși conținutul seifului era pentru ele, erau prea mici ca să înțeleagă astfel de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
deși atunci eram sigur că mințeam. Dacă mă gândisem la bărbatul cu pistrui ruginii și păr sârmos care poate se mântuise sau nu, era doar ca la o greșeală pe care nu o făcusem. Era un trecător pe care îl ocolisem la timp pentru a evita ciocnirea, un obiect care cădea și nu mă nimerise, coaja de banană pe care nu alunecasem. Asta era lumea în care refuzasem să intru. El era bărbatul în care nu mă transformasem. Așa că nu înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
crește că un bulgăre de zăpadă rostogolindu-se la vale; și se sparge la fel. De cele mai multe ori însă, creatorii sunt indivizi care n-au prea multe legături cu fenomenele de masă, fie că le sunt străine, fie că le ocolesc, fiindcă se plasează, într-un fel sau altul, în afară lor. Nu mă consider în măsură să ofer predicții legate de ce se va întâmpla anul viitor în propria mea viață, cu atat mai puțin în cultura română. Dar sunt convins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
bogate.” Montaigne 684. „Iată o carte slabă: după prima lectură se golește și goală rămâne. Cărțile bune se umplu din nou.” Eugen Frunză 685. „Una dintre cele mai tulburătoare imagini ale umilinței mi-o dau cărțile care zac în librării, ocolite de cititori.” Eugen Frunză 686. „Cititor deștept e acela care știe să elimine cartea proastă.” Eugen Frunză 687. „O seară nemaipomenit de tristă: răsfoind o carte cumpărată de la anticar, am descoperit în ea, o floare de Nu-mă-uita.” Eugen Frunză 688
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ea nu fusese iubită. Mobilul a început să-i sune, iar Mary aproape c-a intrat pe sensul opus, chinuindu-se să-și recupereze telefonul de pe podea. Un bărbat și-a lipit mâna pe claxon și i-a strigat ceva ocolindu-i mașina și-atunci un plânset pițigăiat a început să izbucnească din fundul gâtului lui Mary. Ea era transpirată leoarcă, mașina mirosea groaznic, iar tălpile o ardeau. Nu reușea deloc să apese pe butonul de recepție apel, așa că telefonul continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mult s-a dovedit a fi aproape încă un kilometru, până la marginea dealului. Acolo Jina n-a văzut nimic în afară de un pin galben, al cărui trunchi era uscat și se transformase în casă pentru bufnițe. Și cerul nesfârșit. Zach a ocolit copacul și a luat-o în jos, pe-o cărare înfiorător de abruptă. Jina l-a urmat cu trupul contorsionat într-o parte: cu o mână se agăța de solul sfărâmicios de deasupra, iar piciorul și-l întindea în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
stânjenitor de lung, toată lumea a tăcut, apoi Drew a zis: Vâsliți înapoi. Toată lumea și-a pus vâslele în apă și-a început să lupte împotriva curentului. Barca și-a încetinit viteza, iar Drew s-a folosit de vâsla lui ca să ocolească un pietroi. Jina s-a întors către Alice. Sunt surprinsă c-ai venit. Alice și-a plecat capul. Mai surprinzător e că tu ai venit. După o oră de plutit pe ape liniștite și nici un semn de turbulențe, Jina i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai era în formă, dar totuși a izbutit să parcurgă o bucată destul de întinsă de drum. Când nisipul a început să-i biciuiască picioarele, iar vântul să-i înțepe obrajii, femeia a izbucnit în râs. Dar a continuat să fugă ocolind copacii și sărind peste bolovani. Singurul care-a oprit-o a fost râul. Mary știa când Drew era în preajmă. I se făcea pielea de gâină și, cu toate că aerul îi umplea plămânii, ei tot i se părea că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
flușturaticul Lică nu s-ar fi lepădat. Dar intervenise războiul. Lică, chemat la regiment, reluase tunica și se risipise cu treburi zorite de aprovizionări prin Ilfov. în felul ăsta ajunsese la Prundeni, la moșia cumnatului Hallipa. în timpuri normale Lică ocolea familia ce-1 ocolea. Vagabonda-iul l"i îi lăsase față d" ci o inferioritate supărătoare. Dar pe timpurile acelea de agitație, lucrurile se schimbase: Hallipa se arătase politicos si "șerpoaica frumoasă" - cum o chema Lică pe soră-sa - nu-1 putuse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]