5,469 matches
-
Și harul fu dobândit. Lăcătușul veni și cea dintâi cheie pe care o încercă deschise ca și cum ar fi fost făcută anume. Bucuria stăpânei fu fără margini, și de atunci ea s-a făcut apostolul pâinii pentru săraci. A așezat în odaie o statuie și credincioșii au început să vină încrezători. Micul oratoriu a devenit în curând loc de pelerinaj. Astăzi pâinea săracilor e o evlavie pe care o practică întreaga lume creștină. Banii ce se adună astfel zilnic pentru săraci în
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
este un oraș în județul Ilfov, Muntenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satul Odăile. Localitatea se află în vecinătatea nordică a municipiului București, la ieșirea către Ploiești, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Conform recensământului din anul 2011, Otopeni are o populație de de locuitori, fiind al șaptelea centru urban al județului Ilfov din punct
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
Dâmbovița a județului Ilfov, fiind formată din două sate, Otopenii de Jos și Otopenii de Sus, cu 851 de locuitori în total. În comună funcționau o școală cu 29 de elevi și două biserici (câte una în fiecare sat). Satul Odăile făcea pe atunci parte din comuna Bucoveni, având 125 de locuitori. În 1925, satul Odăile trecuse deja la comuna Otopeni, care era arondată plășii Băneasa, având 1938 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul 30 Decembrie al
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
Sus, cu 851 de locuitori în total. În comună funcționau o școală cu 29 de elevi și două biserici (câte una în fiecare sat). Satul Odăile făcea pe atunci parte din comuna Bucoveni, având 125 de locuitori. În 1925, satul Odăile trecuse deja la comuna Otopeni, care era arondată plășii Băneasa, având 1938 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul 30 Decembrie al orașului regional București, până în 1968. Atunci, satele Otopenii de Jos și Otopenii de Sus au
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
în timpul domniei lui Gheorghe Dimitrie Bibescu (1842-1848) și a Mitropolitului Neofit II, de către căminarul Toma Baltă - care locuia în Mahalaua Sfântul Vasile - suportând aproape în totalitate cheltuielile necesare construcției. Pe la anii 1870, se vor zidi în curtea din spatele bisericii câteva odăi de locuit pentru preotul paroh și pentru paracliser, pe cheltuiala doamnei Elena Filipescu; această creștină evlavioasă care provenea dintr-o familie boierească ce locuia pe Podul Mogoșoaiei, va lăsa de asemenea, în baza unui testament, o donație anuală către biserica
Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Calea Victoriei () [Corola-website/Science/317281_a_318610]
-
responsabil cu îndrumarea băieților pierduți când Peter nu este acolo. Michael, cel mai mic dintre copiii familiei Darling, este convins că Peter Pan este o persoană reală după ce aude cât de înflăcărat povestește Wendy despre el. Când se joacă în odaia copiilor, Michael joacă rolul lui of Peter Pan, pe care el îl admiră. În seria de romane "Starcatchers (Cei care prind stele)", el se împrietenește cu Molly Aster și cu tânărul George Darling. În primul roman din serie, "Peter și
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
vede sângele avocatului care s-a rănit la bărbierit. Acum remarcă Haker dinții lungi, ascuțiți, buzele roșii ale contelui, ca și atenționarea de a nu dormi decât în camera care este rezervată lui. Uitând de sfatul contelui adoarme într-o odaie străină și va fi trezit de trei femei frumoase cu buze roșii și dinți ascuțiți, care sunt împiedicate de conte să-l muște. Contele da de înțeles femeilor gonindu-le, ca englezul îi aparține lui. Avocatul remarcă cu groază primejdia
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
sau pe Puvis de Chavennes? Mi-amintesc de bucuria ce am avut-o când, după ce văzusem decorațiunile de la Sorbona și Pantheon ale marelui maestru, am găsit în Paris, pe cheiul Senei, o reproducere a acestor decorațiuni cu care, în singurătatea odăii, retrăiesc clipe din trecut"”. Baltazar a fost un creator neobosit care a avut o minte frământată de mari probleme. În acest sens, Emil Gârleanu a fost impresionat de personalitatea artistului cu „"... fața lui ciudată, cu obrajii ce se cunoșteau că
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
-o în secolul al XVII-lea, când era considerată un foarte rafinat mod de petrecere a timpului liber. La început arderea lemnului parfumat era folosită ca ofrandă pentru statuile budiste în temple, dar mai târziu nobilii o foloseau pentru parfumarea odăilor și a hainelor. Competiții de apreciere a fumului de lemne parfumate au fost populare mai întâi în rândul lor, iar mai apoi și în rândul oamenilor de rând. La început regulile erau diferite din loc în loc, dar înțelegând că este
Kōdō () [Corola-website/Science/315634_a_316963]
-
1882. Din anul 1993 localitatea este sit al patrimoniului mondial UNESCO, fiind împreună cu alte 9 sate din Slovacia localități conservate. Localitatea este un sat tipic Carpaților de nord, fiind foarte bine conservat. Casele din lemn au câte două sau trei odăi și sunt decorate cu obiecte ale vieții cotidiene din trecut. Patrimoniul arhitectural al localității include și clopotniță de lemn din secolul 18 precum și o capelă construită în stil baroc. Localități cu statut de sat prezervat mai sunt: Localități similare aflate
Vlkolínec () [Corola-website/Science/316685_a_318014]
-
erau așezate lângă poarta de ieșire, având lângă clădirea hanului un loc pentru depozitarea nutrețului. Clădirea avea o fațadă simplă, cu arhitectură de pilaștri, iar intrarea beneficia de o arcadă dublă, încununată de un fronton clasic. Hanul dispunea de patru odăi pentru musafiri, o odaie pentru crâșmari, una pentru hangiu, două camere de odihnă și grajdul. În partea din dreapta erau camerele de dormit pentru călători, cu intrări separate, iar în stânga erau cârciuma, birtul și locuința hangiului. Sub cârciumă se afla intrarea
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
de ieșire, având lângă clădirea hanului un loc pentru depozitarea nutrețului. Clădirea avea o fațadă simplă, cu arhitectură de pilaștri, iar intrarea beneficia de o arcadă dublă, încununată de un fronton clasic. Hanul dispunea de patru odăi pentru musafiri, o odaie pentru crâșmari, una pentru hangiu, două camere de odihnă și grajdul. În partea din dreapta erau camerele de dormit pentru călători, cu intrări separate, iar în stânga erau cârciuma, birtul și locuința hangiului. Sub cârciumă se afla intrarea în pivnița boltită, construită
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
plus o serie de acareturi. Au fost folosiți meșteri specializați în construcții (stoleri, lăcătuși și fierari, pietrari și cărămidari). Acest han era stație de poștalioane și loc de popas și de târg pentru negustorii care străbăteau Moldova. Hanul dispunea de odăi pentru musafiri, camere pentru crâșmari și hangii, magazii, bucătărie, crâșmă și cramă de vinuri. În curtea interioară erau grajduri pentru caii de olac (de schimb), ateliere de reparații ale rotarilor și harabagiilor, cantonul pentru întreținerea și repararea drumului și podurilor
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
(latină: "Coenaculum" sau "Cenaculum", adică „sala de mese”, engleză: The Upper Room (camera de sus), sau the Room (camera), sau Hall of the Last Supper (sala cu Cina cea de taină), franceză: Cenacle) Este „odaia de sus” (anagaion -Luca 22.12,Marc 14,15, sau hyperoon în Fapte 1,13 - , traduse amândouă în latină prin coenaculum de către Sf.Ieronim) din „foișorul”, în care s-a defășurat în ziua numită a Joii Sfinte Cina cea de
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
al IV - al V-lea și, se pare, derivă din tradiția mai temeinică care localiza pe Muntele Sion evenimentul pogorârii Sfântului Duh asupra apostolilor (Chiril de Alexandria, înainte de 348). Acest din urmă eveniment este menționat ca având loc într-o „odaie de sus”, foarte probabil aceeași unde a avut loc mai înainte Cina cea de taină. Astăzi e vorba de o clădire de două etaje, înglobată într-un ansamblu mai mare, aflată la sud de poarta Sion (Tzion, în arabă Al
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
legendar al regelui David la parter, cu o anexă cuprinzând încă un monument funerar fictiv la nivelul superior, și Cenaclul la est, la nivelul superior, împreună cu Capela coborării Sfântului Duh. La parter, în partea de vest, se mai află și odaia unde se comemorează Spălarea picioarelor. Edificiul are un minaret și o cupolă mică. Și în vremea lui Iisus, când aparținea probabil unui prieten și adept al acestuia (Fapte,2,44 -45), avea de asemenea două nivele - cel inferior destinat rugăciunilor
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
ar fi și locul unde ucenicii s-au adunat după răstignirea lui Isus și unde au fost salutați de acesta în apariția sa după Înviere.( Luca 24,36 urm.) și (Ioan, 20,19-29). De asemenea camera este identificată cu acea odaie la etaj în care ucenicii , Maria și femeile au așteptat în reculegere și rugăciune vreme de 10 zile după Înălțarea la cer (Perioada Cenaclului), până ce Sfântul Duh a descins deasupra lor cu „limbi de foc" în ziua Rusaliilor sau a
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
Iordaniei, Cenaclul a intrat sub controlul Israelului. Pe acoperișul său se află un punct de observație de unde până în 1967 puteau evreii să zărească Zidul de apus, la care nu mai aveau acces. În preajma ieșirii spre acoperiș se află așa numita „Odaie a președintelui” de unde obișnuia președintele israelian Itzhak Ben Tzvi să contempleze Zidul de apus, Muntele măslinilor și alte câteva părți din orașul vechi și din cartierele de est ale Ierusalimului, care se aflau sub dominație arabă iordaniană. După lungi perioade
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
magazie - uitate prăfuite, sparte pe alocuri, dezmembrate. Deodată au prins viață, sau- știu eu- mai curând o viață misterioasă le-a cuprins pe ele, așa cum o rază de soare, intrând pe neașteptate prin fereastră, transfigurează subit lucrurile familiare dintr-o odaie. Lemnul a prins să se umanizeze: dulapurile au rodit picioare sau gambe și brațe au crescut la subsorile scândurilor. Capete chiar, cu plete lemnoase, grele, cu priviri fixe, îțepenite încă, s-au înălțat totuși, iar spinări lungi, încovoiate încă, au
Mircea Roman () [Corola-website/Science/316901_a_318230]
-
vorbește de moartea logofătului declară: ""Iani socotéște cum plătéște Dumnezeu celora ce fac rău"". În decembrie 1540, hatmanul Mihu și logofătul Trotușan au complotat pentru uciderea domnitorului Ștefan Lăcustă (1538-1540). Ei i-au convins pe slujitorii domnitorului să pătrundă în odaia unde dormea domnitorul și să-l omoare. După aceea, cei doi mari boieri, împreună cu alții, l-au pus ca domnitor pe boierul Alexandru Cornea (1540-1541), portarul Sucevei, care era fiul lui Bogdan al III-lea. Sosirea în Moldova a fostului
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
au plâns în 1814 domnitorului Scarlat Callimachi, ei afirmând că i-au purtat de grijă bisericii domnești "„dintru în vechimi și pană în zioa de astăzi, adică cu a lor cheltuială s'au făcut boltili i acoperemăntul bisericii i trii odăi a bisăricii, ogradă de zăplaji de giur împregiur, zugrăvit catapitesmii, i toati veșmintili bisăricii, doi clopotii, doi policandri, i sfeșnicii, i argintării și alti multe de mari sumă de bani; asăminea și toată liafa și hrana preoțalor slujători de opștii
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
Iconomul Neculai Dărângă, preot paroh între anii 1908-1944, este autorul primei (și până acum singurei) monografii a localității, "Monografia comunei Târgu-Frumos" (Tipografia Națională I. S. Ionescu & M. M. Bogdan, Iași, 1916). El a amenajat un mic muzeu într-una din odăile casei parohiale, salvând astfel de la dispariție mai multe obiecte vechi existente în biserică. Printr-un proces-verbal încheiat la 20 noiembrie 1980, preotul paroh a predat în depozitul de obiecte de patrimoniu al Mănăstirii Golia din Iași mai multe obiecte ce
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
înaintea secolului al XIX-lea ca sclavi. În 1902, satul Simileasca avea o populație de 720 de locuitori ce trăiau în 167 de case. Comuna făcea pe atunci parte din plasa Sărata a județului Buzău, era formată din satele Bănceasca, Odaia Banului, Simileasca și Spătaru, având în total 1700 de locuitori. În comună funcționau 10 mori de apă pe Buzău, o piuă, două fabrici de rafinare a petrolului, 2 fabrici de postav și 3 de făină; comuna avea o biserică în
Simileasca, Buzău () [Corola-website/Science/324132_a_325461]
-
dintre care 9 fete). În 1925, comuna era inclusă în plasa Nișcov a aceluiași județ și era compusă din satele Bănceasca și Simileasca, cu un total de 1530 de locuitori (după ce satul Spătaru a trecut la comuna Costești, iar satul Odaia Banului la comuna Maxenu). În 1950, comuna a fost inclusă în orașul regional Buzău, parte a regiunii Buzău și apoi a regiunii Ploiești. În 1968, comuna a fost desființată, cele două sate rămase fiind comasate și incluse în municipiul Buzău
Simileasca, Buzău () [Corola-website/Science/324132_a_325461]
-
axul principal al Simileascăi fiind strada Transilvaniei, care se continuă cu DN10. Bănceasca a fost în trecut locul unde se ținea târgul Drăgaica. Celelalte sate care aparținuseră comunei sunt repartizate după cum urmează: satul Spătaru este în comuna Costești, iar satul Odaia Banului în comuna Țintești.
Simileasca, Buzău () [Corola-website/Science/324132_a_325461]