5,945 matches
-
femmes n’ont ni goût, ni dégoût, spune În amintirile ei și cu glorioasa ei experiență de curtezană a Europei galante de acum o jumătate de secol la belle Otero. Femeile au, Într-ade văr, o proastă opinie despre ele Însele. Orgoliul și Înfumurarea unora, aparent și fragil, abia le maschează acest complex de inferioritate. știau ei ce știau legislatorii cultului creștin și ai celui iudaic care le izgoneau din preajma altarelor, sau [cei] ai Coranului, care poruncește să nu ieși din casă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sfârșitul războiului, ar spune totul: "Ucideți, ucideți ! Printre germani nu există nevinovați, nici printre cei vii, nici printre cei ce sunt gata să se nască. Executați instrucțiunile tovarășului Stalin, nimicind pentru totdeauna bestia fascistă în bârlogul ei. Zdrobiți, prin violență, orgoliul femeilor germane. Luați-le ca pradă legitimă. Ucideți, ucideți, viteji soldați ai Armatei Roșii, în asaltul vostru irezistibil !" Lili nu a avut norocul să fie ucisă. Distinsul istoric nu știa mai departe ce s-a întâmplat cu ea, însă revăzând
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
ce faceți, vă doresc mare spor. dacă bine mă cunosc, și cred că da, nu sunt interesat să ajung Într-un dicționar. nici la bacău, nici la paris, nici la new york, nici la sibiu și nici În altă parte. orgoliile legate e ego-ul care trebuie alimentat nu le mai am. nu sunt o personalitate, ci un simplu om care are nevoie de liniște. nimeni din bacău nu mă cunoaște, așa că oricum ar fi o chestiune defectă. cu stimă, ctln nghn
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
a avut loc În decembrie, când am Început eu jurnalul. N-a mai avut replică, dar a bombănit În continuare, conchizând că totul e slavă deșartă. Una pe care atât eu, cât și el, Încă o căutăm, nedetașându-ne de orgoliul de a fi În central atenției. Ceva progrese am făcut, dar tot mă mai râcâie când văd că sunt omis atunci când am fost present la o manifestare, iar cei absenți sunt nominalizați. 16 iunie 2012 Anunțat de Silviu Claudiu Mihai
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ei, și izbutise, iată-i aici, amândoi, îmbrățișați, plini de dorință, gata să se iubească acolo, în holul sărăcăcios al căminului de nefamiliști. Pasiunea aceasta nemăsurată pe care i-o arăta Irina îi făcea bine tatei: îl flata, îi satisfăcea orgoliul masculin, să se știe iubit și dorit de o femeie ca Irina îi sporea încrederea în sine însuși, astfel se simțea mai puternic. De când Irina devenise iubita lui cu tata se întâmpla un fenomen greu de explicat după logica firească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
numit oare altfel Daniel Barenboim în dubla sa ipostază de dirijor și pianist? Prietenia și solidaritatea celor doi artiști, care puteau fi oricând în competiție, pare o curiozitate de necrezut pentru mulți, dar ilustrează noblețea lor sufletească, departe de păgubosul orgoliu care macină mereu personalitatea multor artiști. Credem că dorința sinceră și curată a lui Daniel Barenboim de a apărea pe aceeași scenă împreună cu vechiul său prieten Radu Lupu, după cum se vede, este convingerea că amândoi au depline compatibilități profesionale. Această
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
desprind din comentariile prezentei relatări. Cred că trebuie să insist asupra sentimentului de frățietate și de comuniune profesională care observ că s-a conturat în mai multe colaborări de succes ale multor adevărați artiști cu suflet curat și lipsiți de orgolii, prezenți la această ediție. Evident că acest miracol se datorează unor caractere integre, dar și unor acumulări anterioare respectabile pe care le-au remarcat prestigioșii oaspeți din informațiile și contactul lor cu viața muzicală de la noi. Fără îndoială că inițiativele
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ca popor pe primele locuri pe plan spiritual prin maniere și eforturi de voință conjugate, bine coordonate de cei experimentați și cu o deplină încredere unii în alții. Credem că suntem în stare să facem multe fapte notabile prin topirea orgoliilor, dacă nu caută fiecare să ocupe un loc mai în față în ierarhia valorică. 18.10.2013 GEORGE ENESCU, UNIFICATOR AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI După Învierea Domnului, marea sărbătoare a creștinătății, se va mai încheia doar o lună până la un alt
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
de învins, l-a pus pe un zidar s-o încarce în celălalt capăt cu ciment. Spre uimirea mea, a stat lângă zidar până când acesta și-a terminat bombănind treaba, dar muncit de un gând. Ceva îl contraria, îi stârnea orgoliul de șef. În ziua următoare, m-a întâmpinat cu un „Salut!“ victorios și a refuzat demn pachetul de cafea cu care îi forțam din când în când bunăvoința. „Nu grinda matale e strâmbă -mi-a zis el ca unuia capabil să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
oamenilor. Ei renunțau la orice proprietate nu din dispreț față de lucrurile pământești sau față de cei care le posedă, ci pentru a-și dobândi puritatea sufletului capabilă să iubească și să respecte natura și pe oameni fără a fi deviați de orgoliul și minciuna egoismului. Într-una din prevederile Regulei, Sf. Francisc spune: „Frații să nu judece și să nu disprețuiască pe cei care-i vor vedea că poartă haine moi și luxoase ori folosesc mâncăruri și băuturi fine”. Pentru credincioșii care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nu întârziau să te cucerească... Unde mai pui că însăși clădirea avea o alură rustică-medievală, evocând reședințele moșierilor de pe vremuri, mai cu seamă datorită unui turn falnic ce se înălța deasupra tuturor caselor dimprejur, iscat fără doar și poate de orgoliul și imaginația romanțioasă a primului proprietar... Pierre, din Câmpulung, Augustei la București 27 august 1953 Dragii mei, Mă aflu în clădirea unei pensiuni particulare, după o masă bună și gustoasă, și mă gândesc ce să fac în timpul după-amiezii. Nu știu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
era unul dintre traducătorii de cursă lungă (și bună) ai Ro mâniei, ajunsă la o vârstă rotundă. N-am aflat nici până astăzi de ce România literară a apelat atunci la mine și nu la altcineva, așa că mi-am putut folosi orgoliul spre a scorni motive onorante și convenabile. În ceea ce privește palmaresul, distanța dintre sărbătorită și sărbătoritor se socotea, la fel ca astăzi, în câteva zeci de titluri. Dacă traducătorul care eram asuda pe atunci undeva la jumătatea versantului care ducea spre notorietate
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ospitalier.“ Am pescuit citatul din Dilema veche, aceeași în care Simona Sora declara că vă așteaptă memoriile. Nu-i ador pe narcisiști, dimpotrivă, dar să știți că, în locul dumneavoastră, eu m-aș iubi. Sigur, în doze cuviincioase. Spun asta fiindcă orgoliul și stima de sine cresc în fiecare om care creează. (Și, am mai spus o, am suficiente motive să vă consider un creator.) A.R. De ce nu mă iubesc? Uite-așa, pentru că nu mă plac. Cum am mai spus, nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să nu găsesc în ele exprimări și soluții care să mă indispună și să-mi clatine și mai tare încrederea în mine. Nu mă iubesc tocmai din pricina com plexelor și susceptibilităților mele, precum și a nevoii avide de confirmări din afară. Orgoliu am cât cuprinde, dar e vulnerabil și se lasă foarte ușor rănit. Mai mult decât toate premiile și distincțiile pe care le-am primit, mai mult decât zecile de recenzii favorabile mă încântă aprecierile cititorilor necunoscuți, ale oamenilor de pe stradă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de artă, discuri și așa mai departe. Steaua galbenă. Am purtat-o în piept cu toții, fără excepție. Era o foarte ciudată senzație de stigmatizare, amestecată cu umilință, cu teamă, cu milă de tine însuți, dar și cu un fel de orgoliu à rebours. Pe stra dă, oamenii, care bineînțeles că ne cunoșteau, ne pri veau foarte mulți cu compasiune, mulți însă cu scârbă și dispreț. „Marius Ralian a crezut că eram două“ R.P. Cât ciment etnic a existat în relația de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
oameni spre ea, în ciuda vitregirii pecuniare? Care e mirajul acestei profesii? Ce obții practicând-o? Te legitimezi în vreun fel? Îți confecționezi o aură de om subțire și ales? A.R. Presupun că e vorba de un miraj generat de orgoliul personal: acela de a-ți vedea numele tipărit. Unii ar da nu știu cât să și-l vadă, la fel cum alții ar plăti greu să-și contemple numele pe ecranul televizorului, fie și în partea de jos (cât despre promovarea propriului
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
stoicismul și bunăvoința cu care mi-ați răspuns și vă doresc ca de la Premiul Ovidius să zburați, fără escală, la Premiul Nobel. (Interviu reprodus din revista România literară nr. 39, 2004) Antoaneta Ralian așa cum o văd alții „Antoaneta Ralian are orgoliul meseriei bine făcute, orgoliul unui intelectual care a contribuit la destinul unor cărți în lume. Are, în același timp, modestia unei persoane la care buna educație s-a integrat în felul de-a fi.“ MAGDALENA BOIANGIU, Dilema veche, nr. 122
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care mi-ați răspuns și vă doresc ca de la Premiul Ovidius să zburați, fără escală, la Premiul Nobel. (Interviu reprodus din revista România literară nr. 39, 2004) Antoaneta Ralian așa cum o văd alții „Antoaneta Ralian are orgoliul meseriei bine făcute, orgoliul unui intelectual care a contribuit la destinul unor cărți în lume. Are, în același timp, modestia unei persoane la care buna educație s-a integrat în felul de-a fi.“ MAGDALENA BOIANGIU, Dilema veche, nr. 122, mai 2006 „La pensionare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de la Teotitlán del Camino - directorul închisorii dispare odată cu evadații. 25: În timp ce Poulidor și Anquetil amurgesc și Van Looy intră în seara carierei, ciclismul descoperă un soare nou - Merckx. Ca în cazul marilor tineri scriitori, critica îi caută maeștrii și reperele: orgoliu monstruos la nivelul lui Coppi, Van Looy și Anquetil, voință comparabilă cu cea a lui Coppi, vervă demnă de Bobet, îndrăzneală tip Kubler, spirit de sinteză anquetilist. Suntem în plină cronică de artă. Ce n-are Merckx - „lipsurile”, cum s-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ceașca - Merckx, întunecat, nu-i spune nimic și-l lasă să bea înaintea sa. „Cu Van Looy sau Bobet, o asemenea atitudine era de neconceput...” - apreciază specialiștii. Merckx nu are încă sclavi conștienți, Merckx încă nu impune ascultarea și frica, orgoliul lui încă nu e terorizant, Merckx încă nu a ajuns un dictator, un stăpân, primul la mâncare, primul la idee, primul la poruncă. „Îi lipsește o anumită maturizare, dar asta va veni cu timpul...” apreciază antrenorul Drissens, cel care-l
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
niște realizări personale cu care să se mândrească în fața celorlalți. Dorințele copiilor nu mai contau, era numai ambiția părinților de a arăta ce urmași de valoare fuseseră ei în stare să lase în urmă. Acest mod eronat și plin de orgoliu de a privi lucrurile au dus în unele cazuri la adevărate drame. Era vorba de egoismul părinților care pentru a epata, în multe cazuri își sacrificau practic copiii forțându-i să facă ce voiau ei și nu contau dorințele copilului
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a epata, în multe cazuri își sacrificau practic copiii forțându-i să facă ce voiau ei și nu contau dorințele copilului. Voiau să le facă ,,bine” cu forța; ,,știu eu mai bine ce ai de făcut”. În alte cazuri din cauza orgoliului și a trufiei, au fost și sunt părinți capabili să inducă minciuni, să-i nedreptățească pe alții pentru a-și pune în prim plan propria odraslă. Practic aceștia 38 sunt capabili de orice, inclusiv de a-și atrage propriul copil
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Mariana Scutaru care lucra în întreprindere. Eu eram același tânăr deficitar la capitolul relații cu oamenii și recunosc că am comis multe stângăcii. Nu știam cum să mă apropii de o fată. Mai ales că eram marcat de un anumit orgoliu, și orice refuz îmi marca vanitatea. Dar în condiții normale s-ar fi putut înfiripa o relație. În primă fază a fost invidia și gelozia celor din jur, de care la timpul respectiv eu nu eram conștient, care și-au
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Astra”, iar printre altele acolo era o rubrică intitulată ,,Enigme în lumea modernă”. Astfel am avut ocazia de a mă informa despre multe fenomene ciudate care se petreceau în lume, fenomene care nu puteau fi explicate, și în consecință, datorită orgoliului ,,savanților” care trebuiau să aibă răspuns la orice, aceste fenomene erau de obicei negate. Revin la colegul Costi Ionescu, care într-o zi mă întreabă: ,,Mărine, ce înțelegi tu prin omul astral ?” — Ce să înțeleg, i-am răspuns eu surprins
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
despre care ,,Texte” este vorba aici? Dacă observăm puțin fenomenul, fiecare cultă religioasă din sfera creștinismului, și-a ,,construit” propria Biblie așa cum i-a convenit fiecăruia. De la același Învățător au pornit tot felul de variante, fiecare aducând în față doar orgoliul oamenilor că fiecare din ei deține ,,Adevărul”! Și admițând că scrierile originale au fost scrise pe baza unor indicații Divine, cine a văzut în original aceste scrieri? Oricât de slab la minte ai fi, tot ar trebui să înțelegi că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]