8,290 matches
-
al harurilor”, prezența ei la Iași, concretizându-se doar în binefaceri. Abuzurile îndelungate și chiar lipsa de etică a mai marilor Bisericii nu au alterat sacralitatea acestei instituții în viziunea poporului român care a căutat mereu refugiu cu umilință și patimă între pereții ei pe care erau pictate figurile sfinților care, fără a etala frumusețe, etalau adevărul suferințelor pământești, realitatea vieții religioase a românului care nu era una ușoară în contextul îndelungatei stăpâniri otomane și abuzurilor din partea autorităților dar și a
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
din fața sa. Desena sau urmărea un traseu imaginar, bolborosind ceva despre încrengăturile neamurilor din familia Paleologilor. Lovea cu bățul într-o pată sângerie, furios: „Acolo s-a produs adulteru’, s-a stricat spița și a început prăbușirea casei“. Avea o patimă neobișnuită în felul în care mișca bățul pe perete, o ciudă pe numele ciudate bolborosite, le certa pentru nu știu ce greșeli făcute, pentru lașități neînțelese de mine și, mai ales, îl dojenea pe un oarecare bastard, pocnindu-l cu bățul: „Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu de valori, care mă ținea în putere, mă ducea dincolo de minciuna zilnică. Prin Ester, am descoperit libertatea dragostei din fiecare clipă. Ne întâlniserăm acum de parcă n-am fi avut nici trecut, nici viitor. Despărțirea de Lia mă lecuise de patimi, de idealisme, credeam eu, și, mai ales, mă lăsase într-adevăr să aleg doar ceea ce simțeam că-i al clipei. Mă învățase să fiu risipitor, să nu adun, să nu mai cred și să încerc să nu mai dăruiesc. Înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care pare că liniștește și alină. Viața doar se trăiește. O știu abia acum, când îi văd capătul, când coborând pe acest Bulevard văd cât de puțin înseamnă mulții ani trecuți, cât de neînsemnat este zbuciumul lor, cu noianul iluziilor, patimilor, tristeților, dorințelor și chinurilor încercate. Mai nimic... Intrând în „Spicul“, azi am găsit prăvălia transformată. Are ceva din atmosfera unei crame, cu lumini portocalii, cu pereți în lambriuri maronii. Aștepți să vezi chelnerițele în chiloței (mai toate prăvăliile acum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fi schimbat, poate, regulile în ultimul timp, de când nu mai beau... Îmi pare rău de dimineața pierdută, chiar dacă citesc altceva. Scriu aceste rânduri și mă las toropit de molcomul răsfăț al gândului că am devenit un ins moral, desprins de patima beției și care, iată, poate fi mâhnit din cauza unui bețivan. Mâhnirea mea este, de fapt, un zâmbet solidar, de peste timp și vreme, trimis celui ce eram de cel ce sunt peste prezența celui care, după zi de leafă chefuind, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unor astfel de clipe de magmă răcită. În contemplare neputincioasă și în gol de gânduri. Îmi pare rău că îmbătrânesc într-o lume urâtă, între oameni înglodați în meschinării și temeri. Oameni asuprindu-se unul pe altul dintr-o neînțeleasă patimă a supremațiilor. Închipuiam cândva să notez ceea ce n-am înțeles din ceea ce nu fac oamenii din jurul meu. Să le înțeleg spaimele de ei înșiși, frica de a-și trăi bunătatea, unicitatea. Și care pot trăi și fără acele mici, neînsemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ci din datorie, în virtutea inerției, pentru a-și trece timpul. Nu un timp al bucuriilor, ci al dimineților în care nu au ce să facă, unde să se ducă, cum să și-l umple. Nu cred că vin neapărat din patimă pentru cărți, ci doar din disciplina datoriei de a învăța, din lipsa de bani pentru a-și cumpăra tratatele lor și, de ce nu, din acel instinct al camaraderiei care ne aduna și pe noi, după-amiezile mai ales, la Biblioteca de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se mai potolească măsluitorii. Să se retragă în așteptare, sub cine știe ce amenințări. Astfel, nu cedează. Democrația mulțimii este doar muzica de fundal a panoramei. Alegerile la noi - spectacolul buletinului periodic, național, prilejuind afirmarea celor mai năbădăioase talente ale mulțimii. Patimi dezlănțuite, certuri adânci, pomeni la tot pasul, ocări și dezvăluiri senzaționale. Păcatele nației ies mai țanțoșe la lumină. Tot ceea ce se făcea până deunăzi se spune acum în gura mare. Fără nici un efect, altul decât satisfacerea chefului nebun de porcăiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de odinioară. Dincolo de vălul pitoresc al aparențelor, să vadă tragedia unei nații chemate la democrație fără să aibă habar de practicile acesteia. Nu aceasta interesează. Și odinioară, ca și acum, electoratul era o masă amorfă, manevrabilă, sforarii politici stârnindu-i patimi mărunte, orgolii tembele, înlocuind, pentru scurt timp, terenul fotbalistic al defulărilor cu lupta electorală. Românii votează în continuare pătimași, dezorientați, duși după ultimele promisiuni ale celui care le vorbește. Dintre patru sau cinci ofertanți electorali, este crezut, de obicei, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al neputinței de a-i înțelege, eu însumi deveneam un fel de duh grozav. Duh spăimos, pogorât peste ei cu amenințări dintr-un timp neînțeles, într-adevăr, de ei și care nu făcea altceva decât să-i tragă în sorbul patimii de a-i ucide doar. Mi-era atunci scârbă de mine, de timpul meu care ucidea țărani, de toate jocurile mele scriitoricești, de neputința mea de a ajunge vreodată până la sufletul acestui neam din oropsita noastră multilateral dezvoltată. Plecam dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și multe altele, tainice ascunzători cu trupurile minunilor care se ofereau doar pentru că ei miroseau a mare, aveau brațe vânjoase și plecau în zori, cu prima rază ce răza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alimentează vidanjorii. Cei care, aparent, dezvăluie dosare, reconstituie acel enigmatic timp al turnătorilor, mimează că redau adevăruri care, în fond, n-au existat vreodată, așa cum le peticesc ei acum. A existat doar un timp hidos al fricii și al bezmeticelor patimi izbucnite din spaime de tot felul. A existat doar un timp al deznădejdilor și al schingiuitorilor. Un timp al Călăului, al șoptitorului, din inima fiecăruia. Mulți l-au urmat. Alții s-au îndârjit să-i reziste, jertfindu-și viețile, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lumii. În cele din urmă, vrăjitorul îi zise: - Am să-ți dăruiesc un castel ca să trăiești fericit pe vecie, dar să nu asculți de vreun sfat înșelător!...să nu dorești mai mult decât ai și să nu te prindă vreo patimă pământeană că vei pierde totul! - Am să fiu cuminte, zise iepurașul ghemuindu-i-se în brațe! - Să fie gata castelul! a cuvântat vrăjitorul, și a fost gata. Apăru o minunăție cum nu se mai văzuse printre cele lumi. Iepurașul, cum
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
adâncă îi prinse ființa. Auzi glasul Vrăjitorului. - Mânia este nestăpânire, și cel ce nu se stăpânește își pierde drepturile!... trebuie să te susții blând!... În momentul când te mânii, Coroana Luminii se stinge!... ți-ai pierdut chibzuința, te-au furat patimile!... cuvântătorii nu și-au mai respectat semenul ca pe ei înșiși și, cum acolo nu se întâlnea așa ceva, nimeni nu le cunoștea. Oamenii erau Zei și nu aveau nevoie de nimic. Își creau totul și tot ce își creau era
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
în chip obiectiv o personalitate de prim rang a literaturii noastre moderne, exercitând o influență activă asupra dramaturgiei posterioare. Viziunea caragialistă asupra caracterelor , a raporturilor dintre comic și tragic, a inspirat în mare măsură operele dramatică a lui Mihail Sorbul Patima roșie și Dezertorul. Autorul le-a intitulat „comedii tragice”, intuind una din direcțiile evoluției teatrului modern. Cu numai cinci personaje: Tofana, Sbliț, Castriș, Rudi și Crina, M. Sorbul izbutește să creeze în Patima roșie o acțiune captivantă, plină de surprize
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
măsură operele dramatică a lui Mihail Sorbul Patima roșie și Dezertorul. Autorul le-a intitulat „comedii tragice”, intuind una din direcțiile evoluției teatrului modern. Cu numai cinci personaje: Tofana, Sbliț, Castriș, Rudi și Crina, M. Sorbul izbutește să creeze în Patima roșie o acțiune captivantă, plină de surprize. S-a observat că lumea din această piesă este o „lume dezaxată”, o umanitate bolnavă, „ o lume a crizei”. V. Brădățeanu a remarcat că dramele acestei lumi sunt privite de dramaturg cu deriziune
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cât va fi cinstit cu cei din jur, cu atât viața va fi cinstită cu el. Omul cu cât se agită, strigă, se teme, se supără, cu atât își pune un zid al neșansei! Căci tot ce trimite cu ură, patimă, primește înapoi ca un bumerang! Degeaba atâtea vâltori între lumi, toate sunt capcane ale nesăbuinței! Omul, un astru coborât în noroiul pământean de care s-a murdărit și-a primit necesitatea redobândirii stelare! El a căzut pe pământ pentru că și-
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
ring se răspândeau pe la mese Împreună cu mirosul de transpirație. Era abia Începutul verii, clientela hotelului N. era Încă destul de compozită și curba ei urca Încet spre selecția high-life din luna lui iulie. Puteau fi auzite și cuvinte nemțești spuse cu patimă de câteva tinere (40-45 ani) cliente ale firmei Neckermann deja bete, dar și chicotelile celor câteva manechine ale fabricilor de confecții din toată țara venite la „contractări“ Împreună cu directorii și șefii lor contabili care râdeau gros, din guși. La una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Chinuiți sunt anii! Dragostea nebună A rămas chezașa nopților cu lună; Martori ne-au fost plopii, fără soți, înalții, Ce-ai putea iubito, să ai pentru alții? Patima nebună, neagră și păgână, Ce cu amintirea inimii se-ngână, Sub privirea lunii palidă și rece, Ar mai fi în stare timpul, s-o înece? Ar putea iubito, să mai fie altul, Care să-ți ascundă ca-n infern, înaltul
AR PUTEA IUBITO?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83744_a_85069]
-
cu amintirea inimii se-ngână, Sub privirea lunii palidă și rece, Ar mai fi în stare timpul, s-o înece? Ar putea iubito, să mai fie altul, Care să-ți ascundă ca-n infern, înaltul Și care s-aprindă făr-asemănare Patima aceea, prinsă de vâltoare? Ar putea iubito, să mai fie altul?...
AR PUTEA IUBITO?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83744_a_85069]
-
multă putere de a te ajuta.’’ Melissa nu a avut nevoie să spună mai mult. Dragostea lui Rogero pentru Alcina nefiind decât opera vrăjilor, ea a dispărut odat cu destrămarea lor, iar acum o ura cu tot atâta pornire câtă patimă avusese pentru ea, ne mai văzând într-însa decât viciile și ne mai simțind decât ciudă pentru rușinea care-l acoperise. Iar atunci când adat cu ochii de Alcina,uimirea nu i-a fost mai mică decât indignarea. Scos de către inel
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
rubrici plus una pentru INDIFERENT. După câteva ședințe de autoanaliză și reflecție vom reuși să corelăm fiecare defect cu elementul elementul la care se încadrează. Exemplu: la ELEMENTUL FOC vom nota: gelozie, ură, răzbunare, enervare, irascibilitate, furie, manifestări autoritare-dure, diverse patimi, invidie, aroganță, tendințe de autodistrugere. La ELEMENTUL AER vom nota: superficialitate, laudă, exagerare, bârfă, neglijență, lipsa focalizării mentale, pripeală/repezeală, naivitate. La ELEMENTUL APĂ vom nota: indiferență, atitudine flegmatică/insolentă, răceală afectivă, conformism, nestatornicie. Persoană influentabilă, prea îngăduitoare, pasivă, fără
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
doilea centru energetic). Simțim, vizualizăm cum densitatea și luminozitatea sferei crește din ce în ce mai mult. Permanent, tot mai multă lumină alb strălucitoare pătrunde în sferă. În această sferă se echilibrează: obsesiile sexuale, stările mentale și emoționale ce rezonează cu sexualitatea degradată, cu patimile, cu actele imaginative dezechilibrate ce provoacă stări de agitație și de confuzie mentală, nevoia exagerată de a avea o familie, activitatea dizarmonioasă a organelor genitale. Când considerăm necesar permitem luminii acumulate să se reverse constant din această sferă și să
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
și murdar în încăpere: pereți, obiecte, ființe. Razele de lumină ce se revarsă din palme restabilesc: armonia pe plan erotic, imaginația pură, elevată, funcția sexuală. Toate energiile negative, obsesiile sexuale, stările mentale și emoționale cu o tentă de sexualitate degradată, patimile, actele imaginative dezechilibrate ce provoacă stări de agitație și de confuzie mentală, nevoia exagerată de a avea o familie sunt total dizolvate, curățate de razele de lumină alb strălucitoare. Toate preocupările noastre excesive legate de sexualitate sunt toate făcute să
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
să cânți îți trebuie o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău. Cel ce merge să fure pe cineva, acela nu poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi și de vrăjmășie față de camaradul său. Și nici acela al cărui suflet este rupt de credință. De aceea, voi, legionarii de azi sau de mâine, de câte ori veți avea nevoie de a vă orienta în spiritul legionar, să vă reîntoarceți la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]