64,416 matches
-
O femeie reală, cu farduri și reflecții, care nu-și ascunde îndoielile și disperările - "dragostea se tocește, e și-așa subțire" ( Nu mai putem dormi împreună) - , uneori rea cu ea, uneori indulgentă, o voce contemporană în cel mai strict sens. Personajul "Ioana" este o femeie nouă, îndrăgostită într-un fel vechi, poate mai puțin trucat, întrucît conștient de inevitabila latură de construct, și în permanent contact cu sinceritatea de dincolo de toate acestea, aceea pe care nu o mai poate recupera altfel
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
dintre ludic și grav. De fapt, toate componentele vieții apar incidental în aceste versuri - accentul, în ciuda acumulării unor detalii care răpesc continuu atenția, rămîne pe mîna care scrie și pe sistemul senzorial care o ajută. Autoarea ("impostoarea", cum o numesc "personajele" despre care scrie uneori) "povestește" viața cu un calm imperturbabil: evenimentul este vizualizat/ senzația este descrisă precis, eficient, fără empatie; "impostoarea" e o interfață, garantează numai trecerea mesajului (concluzia sau adoptarea unei atitudini nu se numără printre atribuțiile ei) - dar
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
un calm imperturbabil: evenimentul este vizualizat/ senzația este descrisă precis, eficient, fără empatie; "impostoarea" e o interfață, garantează numai trecerea mesajului (concluzia sau adoptarea unei atitudini nu se numără printre atribuțiile ei) - dar însuși actul dezvăluirii vieții este simțit de personaje (orice obiect sau eveniment despre care scrie Zvera Ion poate deveni la un moment dat personaj cu trăsături și voce, exprimînd opinii izolate, în text, între paranteze) ca agresiune și ca impostură. Tensiunea dintre cea care scrie și "cei" care
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
interfață, garantează numai trecerea mesajului (concluzia sau adoptarea unei atitudini nu se numără printre atribuțiile ei) - dar însuși actul dezvăluirii vieții este simțit de personaje (orice obiect sau eveniment despre care scrie Zvera Ion poate deveni la un moment dat personaj cu trăsături și voce, exprimînd opinii izolate, în text, între paranteze) ca agresiune și ca impostură. Tensiunea dintre cea care scrie și "cei" care nu țin să fie "divulgați" explodează uneori în astfel de imagini violente: "acum arsene bîjbîie după
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
cum s-ar zice. Cînd pacea a domolit dialogul, am avut ocazia să ascult și să privesc, mai mult din profil, un spectacol cu Tango al cărui unic protagonist era Tompa. A spus tot textul, cap-coadă, nuanțînd rostirea replicilor fiecărui personaj și inducîndu-mi perspectiva lui asupra piesei. Am tăcut și m-am bucurat de privilegiul de a vedea această unică reprezentație. Prin ochelarii lui Mrozek (chiar titlul rubricii sale ținute săptămînal în Przekrój între 1953 și 1968), lumea se vede ca
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
de cuțit. Pe măsură ce experimentul teatral, înscenarea înaintează, comicul se retrage în favoarea tragicului. Absurdul situațiilor și al replicilor, sofismele, metaforele, parodicul, ridicolul se topesc într-un joc al morții, cinic, hidos, înspăimîntător. Măștile cad și scot la iveală și chipul morții, personaj prezent de fapt tot timpul, concret, palpabil prin numărul real al victimelor. Construirea spectacolului pe ideea de "teatru în teatru", experimentul lui Artur consumîndu-se în regia spectacolului nunții sale, este un gînd puternic. Partea întîi aduce un fel de atmosferă
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
de culise, o stare de repetiții, haotică, cu căutări și renunțări, cu fire apucate și lepădate, cu teribilisme și dezordine chiar, cu momente în care fiecare își demonstrează importanța prezenței sale. Finalul ei este un moment de o mare forță, personajele renunță la răvășita lor civilie și sînt înregimentate în noua formulă, noua ipostază a existenței lor. Spectacolul este aproape închegat, Eugeniusz nu este doar un maestru de ceremonii, ci un fel de asistent de regie. Important, el împarte tuturor costumele
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
Colceag este atras de investigarea în zona micimii umane (mărturie stau alte două montări de la Bulandra Victor sau copiii la putere și, mai ales, Tacîmuri de pui) și studiul lui se duce îndeosebi spre colcăiala primitivității, chiar și sofisticate, a personajelor lui Mrozek. Probabil că scenograful Mihai Mădescu a simțit nevoia să puncteze acest lucru, tratarea devenind excesivă. Destinele personajelor sînt împrăștiate ca lucrurile din casa lor, alcătuindu-se bizar din trecut și prezent, incert și dezechilibrant. Ca să ajungi la esența
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
la putere și, mai ales, Tacîmuri de pui) și studiul lui se duce îndeosebi spre colcăiala primitivității, chiar și sofisticate, a personajelor lui Mrozek. Probabil că scenograful Mihai Mădescu a simțit nevoia să puncteze acest lucru, tratarea devenind excesivă. Destinele personajelor sînt împrăștiate ca lucrurile din casa lor, alcătuindu-se bizar din trecut și prezent, incert și dezechilibrant. Ca să ajungi la esența neputințelor și a dramelor, a revoltei trebuie să dai la o parte amestecul de obiecte, amintiri și obsesii, să
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
un bețiv, ci, mai degrabă, un drogoman. Ala comite o eroare capitală, mințind. Realizează prea tîrziu, cînd vălul greu al drogului i se spulberă din creier. Nici Radu Gabriel în Edek n-are anvergura diabolică pe care Mrozek o acordă personajului. Stă prea mult la pîndă făcînd pe prostul și timpul nu-i mai ajunge să-și dezvolte dimensiunea monstruoasă a lui Edek. Aș fi vrut să văd hărțuirea treptată, intrarea ușoară în posesiunea locului, cu suflete cu tot, umflarea monstrului
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
curând un meseriaș... un mașinist... un simplu regizor de culise... cine știe, vreun dulgher, vreun electrician, amestecat printre tehnicieni de acest tip. Un tehnician care, fiind tot timpul prezent la niște repetiții cu o piesă de Shakespreare, capătă deprinderile unor personaje, identificându-se cu ele. Nu mai contează că ești în lumea lui Shakespeare, ci doar te folosești de ea ca să-ți pui în aplicare un plan, încât un asemenea regizor, excelent de altfel, cum mi se părea a fi Liviu
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
Ar putea fi leacul necazurilor de care vi se pare că nu știți cum să scăpați. Oferă libertatea individuală, stârnesc propria fantezie, răspuns pe măsura fiecăruia. "Suntem asemenea lui Balzac, care-l chema în ajutor pe Horace Bianchon, unul din personajele sale, singurul medic în care mai avea încredere". Jean-Claude Carrière, Cercul mincinoșilor. Povești filosofice din toată lumea. Traducere din franceză de Brândușa Prelipceanu. Ed. Humanitas, București, 2001. Povestiri de o sută de rânduri și o sută de lumi "Trebuie să scriu
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
tentație a regulei de trei simple: o mie cinci sute, o mie opt sute de pagini lunar. Așa se face că A.P. Cehov (deși a trăit doar 44 de ani) a apucat să-și vadă tipărite operele în 10 volume. Galeria personajelor cehoviene este, în ciuda celor o sută de rânduri, imensă - "polițiști, actori, croitori, deținuți, bucătari, sectante, pedagogi, moșieri, arhierei, circari, funcționari de gubernie, generali, bancheri, ingineri, hoți de cai, angajați la mânăstire, soldați, pețitoare, acordori de pian, pompieri, judecători de instrucție
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
la mânăstire, soldați, pețitoare, acordori de pian, pompieri, judecători de instrucție, diaconi, profesori universitari, ciobani, avocați - ar umple o stradă largă și ar produce o teribilă înghesuială" (criticul literar Kornei Ciukovski). În orice caz, ar umple un tren personal, fiecărui personaj și celor 100 de rânduri revenindu-le intervalul dintre apropiatele stații. Alături de Miticii lui Caragiale, cehovienii slujbași mărunți din obosita birocrație țaristă, protipendada politică sau din corupta și nu mai puțin obosita aristocrație rusească /așteptând parcă, sinucigaș, o revoluție/ călătoresc
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
parcă, sinucigaș, o revoluție/ călătoresc, recognoscibili pentru cititorul român, în acest tren. Șansa lor e că peisajul prin care călătoresc nu s-a schimbat prea mult, în ciuda trecerii secolelor, și că, iubite de autor, s-au așezat în spațiu ca personaje înfloritoare, nicidecum uscăciuni de insectar. Apropierile de Caragiale vor face din Cehov totdeauna, în România, unul dintre autorii cei mai citiți. De pildă - luată la întâmplare - "Chibritul suedez"- nuvelă țesută pe o canava polițistă - amintește și ea de nenea Iancu
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
ales cînd îți aduce daruri, însă pentru o americanofilă prin educație ce mă aflu, recenzia la această carte va începe de bună seamă așa: Zazie este o Lolită europeană, ceva mai în vîrstă, dar considerată încă un copil de către celelalte personaje, care își exprimă dezaprobarea, dar nu-și pot masca eficient încîntarea urmărind-o vorbind și comportîndu-se într-un mod cu totul nepotrivit pentru o 'puștoaică'. Lolită europeană, Zazie este desigur și mai puțin inocentă decît corespondenta ei de peste ocean, e
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
cea mai bună calitate vor satisface chiar și cele mai exigente gusturi. Mama numitei Zazie i-a crăpat capul tatălui acesteia cu un topor pentru că l-a prins încercînd să o violeze pe fetiță. Zazie însăși îi va povesti unui personaj scena, cum o povestise, de altfel, și la procesul din care mama ei a ieșit aplaudată și achitată ' 'Degeaba am avut grijă să spun că Georges îi dăduse toporul, n-a avut importanță, au zis că dacă ai un bărbat
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
Gabriella, cu numele de scenă, pentru că unchiul este, noaptea, dansator travestit în cel mai la modă gay club parizian). Cunoaște în schimb numeroși termeni de psihanaliză (asimilați de bună seamă tot în urma procesului...) cu care terorizează, în tot cuprinsul romanului, personajele mai în vîrstă, ca și cu replica 'Mon cul!' pe care o 'lipește' lîngă toate afirmațiile lor cu greutate... Fiind vorba de Queneau, nu trebuie să uităm superbele jocuri de limbaj, 'recuperate' reușit în traducere de Laszlo Alezandru. Și ca să
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
cu replica 'Mon cul!' pe care o 'lipește' lîngă toate afirmațiile lor cu greutate... Fiind vorba de Queneau, nu trebuie să uităm superbele jocuri de limbaj, 'recuperate' reușit în traducere de Laszlo Alezandru. Și ca să încheiem cu o coincidență simpatică: personajele din Zazie în metrou se plîng, în repetate rînduri, de dispariția cuvintelor de altădată, cu sensul lor precis, neechivoc... Pierderea inocenței cuvintelor era unul dintre subiectele preferate ale lui Nabokov. Raymond Queneau ' Zazie în metrou, Editura Paralela 45, Colecția Proză
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
protestatare pe care aceiași, simțindu-și amenințat modul de viață, le compun neîncetat. Copiii Nabonide au ajuns fiecare la maturitate cu o ideologie personală bine individualizată dar care totuși nu este construită fără fisură. Contribuția 'celui care scrie' la părerile personajelor sale este nu de puține ori neașteptat de stridentă; cu cît gradul de stranietate crește, Queneau pare a-și pierde capacitatea de a adecva discursul la personaj, astfel că atunci cînd o lasă să vorbească pe Hélène cea complet izolată
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
care totuși nu este construită fără fisură. Contribuția 'celui care scrie' la părerile personajelor sale este nu de puține ori neașteptat de stridentă; cu cît gradul de stranietate crește, Queneau pare a-și pierde capacitatea de a adecva discursul la personaj, astfel că atunci cînd o lasă să vorbească pe Hélène cea complet izolată de societate pînă în jurul vîrstei de 20 de ani, individualitatea personajului dispare aproape complet și cititorul rămîne cu neplăcuta impresie că autorul nu și-a putut reprima
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
cît gradul de stranietate crește, Queneau pare a-și pierde capacitatea de a adecva discursul la personaj, astfel că atunci cînd o lasă să vorbească pe Hélène cea complet izolată de societate pînă în jurul vîrstei de 20 de ani, individualitatea personajului dispare aproape complet și cititorul rămîne cu neplăcuta impresie că autorul nu și-a putut reprima nevoia de a 'face pe deșteptul' (ridiculizarea valorilor societății contemporane se face de altfel în acest pasaj prin paradoxuri facile și printr-o diversitate
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
nenumăratele practici opresive sfîrșesc prin a-l împinge către aceasta, care îi oferă, în locul ficțiunii supunerii și a răbdării răsplătite cîndva, tot o ficțiune, dar a libertății și a dorințelor îndeplinite aici și acum. Prinse între aceste forțe deopotrivă degradante, personajele suferă contorsionări spirituale grave, sfîrșind prin a provoca sau a comite crime îngrozitoare. Julie, tînăra retrasă în mănăstire pentru a obține de la Dumnezeu siguranța că fratele ei plecat în Europa să lupte se va întoarce cu bine, este sau nu
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
cu siguranță că aceasta a fost intenția primară a autoarei, dacă ținem să descoperim una. Dincolo de asta, cartea permite numeroase lecturi, iar stilul este elegant în ironie și de o subtilitate a analizei admirabilă atunci cînd e 'pliat' pe ceea ce personajul exprimă și/ sau sim-te. Directețea și aparenta simplitate a discursului, ca și elementele de senzațional fac din acest roman, care ridică, în fond, multe probleme, o lectură, totuși, lejeră. Copiii Sabatului este, cum și cititorul român poate acum constata, una
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
dintre cei doi, spre dimineață, Marin Marais se întoarce totuși la Versailles. Nu se sfîrșește lumea atunci cînd, într-o dimineață, ai revelația că lucrurile în care ai crezut întotdeauna s-au risipit, este concluzia la care ajung, pe rînd, personajele romanului Toate diminețile lumii. Moartea unei soții, nașterea sau moartea unei iubiri, pierderea sau cîștigarea unei poziții sociale sînt deopotrivă pași pe drumul vieții, fără unul anume dintre toate aceste evenimente să marcheze, vreodată, un punct final în ordinea vieții
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]