10,156 matches
-
fi putut vedea toate aceste tablouri din nou, să le pot judeca acum, după ce a trecut ceva timp, Și tot el se consolează, Poate e mai bine așa! Cum? Să-mi rămână în memorie ca atunci când le-am pictat, Am pictat și o imagine a Madonnei pe undeva! Era o piesă reușită a ei, m-am inspirat de acolo, Corina caută pânza, dând în lături pe suportul de lemn celelalte tablouri, Am găsit-o! și o scoate în față, pe această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acolo, Corina caută pânza, dând în lături pe suportul de lemn celelalte tablouri, Am găsit-o! și o scoate în față, pe această Madonnă n-am văzut-o și n-am auzit-o niciodată cântând, copiii o recunosc imediat, Madonna! Pictată în albastru întunecat, mâinile tatuate, părul acoperindu-i ochii, plutește deasupra pământului uscat, imaginea Madonnei suprapusă peste imaginea vizibilă a Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Nicula, și iarăși mă minunez de această obsesie neînțeleasă a lui Theo de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
parte, unul de cealaltă, ignorând buna rânduire a lumii, dreapta, stânga, ieșind cu Theo în lumina de-afară, Rămas singur cu Corina, cu portretul Madonnei sprijinit de perete, În biserică era altfel, îi vorbesc eu, cu totul alt om când picta, și ea îmi soarbe cuvintele de pe buze, eu roșind sub privirea ei feminină, Cum era? Diferit! Se transfigura total, îl obseda mult momentul tainic al schimbării la față, spunea că în acea clipă unică ni se dă totul, avem viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tine, l-am convins cu greu să deschidem o expoziție cu toate picturile lui, n-a avut nici o personală, Minunată idee! Toți cei care intră în casa asta remarcă imediat tabloul lui, își dau seama că e altceva, A mai pictat? Da! Avem acasă toate tablourile! Perfect! Ar fi bine să le fotografiezi cât mai repede, pe 19 august plec în Italia și aș putea să le duc cu mine să le arăt unor oameni interesați de artă, poate organizăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
l-am văzut pe Theo, încearcă ea să-și amintească, cred că de mai bine de doi ani, de când m-ai rugat, se întoarce spre Corina, să-l duc la medic, de atunci nu l-am mai văzut, știam că pictează o biserică! De aici i s-a tras totul! Lumina proastă, și-a obosit ochii, n-a vrut să poarte ochelarii, spunea că-l incomodează, mai avea puțin și, Corina se întoarce spre mine așteptând să-i dau cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
asta, Ce vrei să spui, părinte?! îmi urlă toate simțurile, I-a dat mână liberă lui Theo, el era tânăr, un artist, voia schimbări, a lucrat singur, fără îndrumarea unui meșter mai vârstnic, era prima lui lucrare, n-a mai pictat niciodată o biserică, apoi Protopopul de, era unchiul lui, nimeni nu-l controla și el s-a exprimat cum a crezut de cuviință, Și eu din timiditate, din slăbiciune nu pot să protestez, parcă sunt țintuit în acest scaun, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nu-i vorba de bani, articulez eu cu greu, Daniel, am putea face uitată povestea asta, dacă el s-ar învoi de bunăvoie să dăm jos de pe pereți pictura lui, am și aflat o echipă de meșteri buni care au pictat multe biserici și lucrează repede, Îmi vine să plâng ca un copil neputincios să riposteze la cuvintele nedrepte ale celor mari, Va fi o cheltuială în plus, nici nu-ți dai seama cât ne va costa o nouă pictură?! Metrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la bucuria copilărească a lui Theo că va veni la mănăstire să termine lucrarea, cum să-i spun tot ce-am auzit astăzi?! fără voie pașii mă poartă pe cărarea spre pădure, la poiana unde îl regăseam adeseori pe Theo pictând, aceeași poiană în care mi-a rămas între degete un mic clopoțel argintiu, acum doar fluturi, flori de câmp, margarete, o margaretă căzând din înaltul bolții, sunt tot murdar de vopsele, de ce ți-e frică? Nu voi sluji niciodată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mult decât o pot face simțurile mele, sunt ca o cameră întunecată fără ferestre și-aș vrea să sparg toți acești pereți ce-mi țin ochii captivi de la lumină, Capela Sixtină, îndoit de șale, pe schelă sub această boltă, Michelangelo, pictând cerul, cel ce voia să sculpteze munții, 1 martie, Roma, încurajat de blândul soare de afară pornesc în descoperirea vechii Rome, Forumul, ruinele ce se întind între Palatin și Piazza Campidoglio, un joc de puzzle prost reconstituit din care lipsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o privește deloc, o scenă cu doi bețivi străini pe o stradă, și dintr-o dată realizez cât de puțin vorbește femeia asta, 9 mai, cum era și firesc, ne începem ziua din Piața Signoriei la Palazzo Vecchio, străbătând sălile bogat pictate de Vasari și elevii săi, glorios omagiu adus familiei de Medicis, Galeria Uffizi, totul mi se pare ireal, 13 mai, din nou la Roma, Boris nu m-a lăsat singur și a venit cu mine, s-a instalat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iau totul de la capăt și cealaltă îmi cere să mă întorc, să mă întorc la Ana și să mă apuc serios de pictură și cele două chemări îmi epuizează pe moment toată energia, nu știu, Și în Italia poți să pictezi! încearcă Andrea să mă ajute, Știu! Dar mai întâi va trebui să muncesc ca să mă pot întreține și nu mă încântă deloc ideea să spăl vase în cine știe ce restaurant, Te-aș ajuta eu să-ți găsești ceva dacă vrei! Grazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sclipitoare atârnată la gâtul lui, se-apropie de mine ferindu-și ochii de pictura lui Theo ca de o ispită, Tu l-ai ajutat, ai petrecut mult timp aici, fă-mă și pe mine să înțeleg, Daniel! De ce? De ce să picteze astfel? întrebarea lui, cu privirea aspră deasupra mea, straiele pe care le poartă, vârsta și eu cu atât mai neputincios a-l apăra pe cel absent și învinuit de vini pe care, Te ispitesc cu geniu! Neputând ține piept, cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Am văzut multe biserici, continuă necruțător părintele, cu picturi adevărate, pline de culori frumoase, pagini de abecedar pentru creștinii noștri neștiutori, Și eu îmi amintesc cum vorbea Theo, Nu mai există astăzi oameni total lipsiți de carte, nu mai putem picta în modul acesta naiv de acum un secol, când marea majoritate a populației era needucată, astăzi chiar și cei de la țară citesc Biblia, deschid televizoarele, nu mai au privirea inocentă a naturii, ochiul lor e pervertit zilnic cu imagini ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pur și simplu părțile arhitectonice ale bisericii, acolo, și brațul lui arată spre cupola absidei principale, trebuia să fie Maica Domnului pe tron cu pruncul, Și nu e Maica Domnului pe tron cu pruncul?! Ba da, dar trebuia s-o picteze altfel! Cum?! Cu capul acoperit de maramă roșie și nimbul din jurul capului un cerc simplu, nu cum îl face el, Lumină neîncercuită, îi spunea Theo, halou de lumină pe fondul mai întunecat al peretelui, Și cei doi îngeri, unul în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
este, părinte! Spune-mi, Daniel, tu ai mai stat de vorbă cu Theo, deși mintea ta nu era prea coaptă să înțelegi totul, mie nu-mi place deloc ceea ce văd și cred că nici lui Dumnezeu, de ce crezi că a pictat Theo astfel? Eu, părinte, nu simt! De când am făcut noi această biserică toate picturile pe care le văd în alte biserici mi se par atât de naive! Ceea ce a pictat Theo aici, el spunea, citise el undeva că sufletul ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și cred că nici lui Dumnezeu, de ce crezi că a pictat Theo astfel? Eu, părinte, nu simt! De când am făcut noi această biserică toate picturile pe care le văd în alte biserici mi se par atât de naive! Ceea ce a pictat Theo aici, el spunea, citise el undeva că sufletul ne este nouă înșine transcendent, pictura lui mă apropie și mă îndepărtează de Dumnezeu și mi-e frică, Mai ales te îndepărtează! Lucește o lumină jucăușă în ochii rotunzi ai părintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
văzut la video Andrei Rubliov, filmul lui Tarkovski, discuții prelungite până dimineața, problema mea, în ce fel secolul XXI mai poate promova pictura religioasă și cum se vor mai închina oamenii în fața acestor icoane, Radu crede că se vor putea picta icoane și pe calculator și spune, pictura religioasă și-a pierdut sacralitatea încercând să-și păstreze forma, asistentul de grafică, Voicu, în mănăstiri mai trăiesc anonimi pictori de icoane, dar pictura religioasă trăiește astăzi destinul limbii latine și al celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o altă formă? mă întreabă Voicu, Încă nu știu, nu m-am gândit prea mult la toate astea, dar sunt convins că putem face ceva, dacă îndrăznim! Și Lucian, sceptic, cine te va lăsa pe tine de capul tău să pictezi o biserică în formă nouă, numai dacă îți construiești tu una, crezi că poți experimenta așa, ca pe o pânză, pe care dacă nu-ți convine o poți arunca la gunoi, Dacă va fi nevoie am să-mi construiesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zilnice mă epuizează până la ruină și-mi spun, de-aș avea eu atelierul spațios al lui Radu, aș da afară toată această adunătură de neisprăviți, asemeni lui Iisus izgonind negustorii afară din templu și m-aș apuca de treabă, aș picta zi și noapte, Oare?! Și pentru expoziția de grup de la începutul lui iulie încă n-am făcut nimic! 24 iunie, Noaptea de sânzâiene, primul tablou O succesiune de cercuri închise, ieșind unul dintr-altul, o mână cu degete delicate deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spre el toată viața mea și-o înghite, și vrea mai mult, și mai mult, îmi înghite toate trăirile și mă împinge la altele, ca să aibă ce să înfulece, din cauza asta trăiesc într-o permanentă goană, n-am răbdare să pictez, sunt incapabil, neputincios să fiu fericit cu fata care mă iubește, aud chemări ce mă torturează, trăiesc momente care am impresia că nu-mi aparțin că sunt ale altcuiva și mă simt atât de departe de oameni, încât, numai uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neadormit a câta oară?! toate cuvintele părintelui Ioan, omul acesta a văzut prin mine ca printr-o fereastră deschisă, să fie oare orgoliul acesta prostesc piedica de care mă lovesc mereu în tot ceea ce fac?! nu-mi iese nimic când pictez, pentru că nu am răbdarea umilinței?! Mă grăbesc să acopăr cât mai repede pânza de culori, convins că ceea ce va ieși din mâinile mele trebuie să-i uimească pe ceilalți și nu va semăna cu nimic până atunci văzut, nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aprinde o altă țigară, Meșterul meu, Vasile din Fălticeni, se născuse spre sfârșitul veacului trecut, ca băiat sărac, din cauza sărăciei a fost nevoit să părăsească devreme casa tatălui său și, cum avea oarecare talent la desen, vindea prin iarmaroace iconițe pictate de el, a intrat ucenic la un zugrav de biserici, meșterul Dumitrache, pe vremea aceea a fi ucenic la un meșter însemna să stai pe lângă el câțiva ani buni până când primeai de la acesta hârtie că ai deprins meșteșugul și, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
biserici de piatră, ei credeau că de aceea ne mor bărbații în război, fiindcă nu aveam biserică și părintele n-avea unde să se roage pentru sufletele celor vii și celor morți deopotrivă și-așa a început meșterul Vasile să picteze biserica la noi în sat, fără să pretindă nici un fel de plată, numai adăpost și mâncare, eu, băiat, mă pripășisem pe lângă el, lucra singur, ucenicii săi fiind plecați pe front și-așa am început să învăț pe lângă el a amesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
avea pe atunci mai bine de cincizeci de ani, nevasta îi murise și cei doi feciori ai lui erau pe front, astfel că biserica din satul nostru a însemnat pentru el un refugiu, se și spune că dintre toate bisericile pictate de meșterul Vasile din Fălticeni cea din satul nostru le întrece pe toate în frumusețe, a fost și ultima lui biserică, țigara meșterului Luca face iarăși binecunoscutul drum spre buzele sale lacome de fumul aducător de pace, Eu eram prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oamenii și, de n-ar fi fost scrisorile de pe front și anunțurile cu morți din ziare, amintirea unui război purtat undeva în lume s-ar fi împrăștiat repede din mințile oamenilor, în acea toamnă însă, nu mai aveam mult de pictat, se răspândise vestea că se apropie războiul și aduce cu el ruși sălbatici care nu cer decât vodcă și pâine și dacă le primesc te lasă în pace, erau aliații noștri și dacă nu, eu și cu meșterul Vasile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]