7,806 matches
-
vizită și m-a anunțat că nu mai poate amâna procesul meu decât o dată; o lună, două, nu mai mult, îmi spuse el.) Atâta doar că pacea plină de lumină cobora parcă și mai adânc în ființa mea și în plimbările mele nesfârșite prin oraș și pe dealurile lui trăiam contemplând parcă în mine însumi un gând larg și senin: "Sînt fericit, sânt liber... Sânt fericit, sânt absolut liber..." Am citit toate cărțile, și nu sânt trist, și nu trebuie să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părăsi după aceea multă vreme. Mă culcai mulțumit că în timpul mersului pe jos până acasă nu cedasem ispitei de a deveni incoerent. Mă trezii liniștit, mă ocrotii în orele contabile operând o separație (o uitare!) și, liber în lungile mele plimbări pe la poalele pădurilor, gîndii: "Bătrîne, îi spusei într-o zi aceluiași gorun pe care îl interogasem odată, Socrate nu te-a cunoscut să se însenineze că din trupul tău i se va face într-o zi sicriul. Înseninarea lui îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de pe la mese și rămăsei cu privirea pierdută spre geamurile localului. Erau uriașe și țineau, din două părți, loc de ziduri. Grele draperii, roșii, le acopereau pe jumătate. Trecătorii pe care îi zăream pe aici nu erau niciodată grăbiți... loc de plimbare pe acest bulevard larg cu numeroase vitrine în care altădată erau expuse în multicolore lumini orbitoare blănuri scumpe, mătăsuri, galanterii luxoase, ceasornicării și bijuterii scânteietoare la prețuri atât de mari, încît te linișteai pe deplin contemplîndu-le: e perfect, îți spuneai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alerga la voința acestei fete și a nici uneia alteia, asta nu înseamnă că nu poate să-mi rămână dragă, că nu poale să se nască între noi o tandră prietenie... Totuși în după-amiaza aceea, după orele mele contabile, pierdui gustul plimbărilor mele solitare prin pădure, îmi adusei aminte că nu mai citisem de mult nimic fundamental și mi se insinuă o acută senzație de vacuitate a gândirii, acum când simțirea mea (îmi dădeam bine seama) nu mai era sub vraja vecinătății
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu oțet și untdelemn și un petit vin blanc, din care puteți să beți și o sticlă întreagă, fără să vă amețiți... Și pe urmă ploaia o să stea și o să apară iar soarele peste oraș și vă invit la o plimbare pe străzile mele ude, o întoarse ea vorbind acum în numele orașului, pe care o să rătăciți până ce o să vă intre picioarele în gât, iar seara o să vedeți un film care o să vă amuze oricum, oricât de tâmpit ar fi... Mergem?" tresări
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
E chiar uitucă sau ideile îi zboară din cap fiindcă nu le acordă nici un interes? Ia să vedem ce e pentru ea demn de memorat? Eu, de pildă, însemn ceva pentru ea în clipa de față? Eram hotărât să întrerup plimbarea dacă nu și-ar fi amintit ce vrusese să-mi spună când pomenise de prima ei dragoste. Se lăsă o tăcere care se prelungi și pe care n-o rupsei. "De ce ești indiferent?" zise ea indiferentă. "Nu sânt indiferent! Te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi păruse o adorabilă creatură. Da' era, mă întrebai, era în realitate? Ce se întîmplase cu minunatul ei surîs? Se stinsese pentru totdeauna? Începui, în timpul interminabilelor ei sporovăieli, în timpul meselor la "cîrciumioară", în timpul îmbrățișărilor la mine în odaie sau al plimbărilor prin pădure, să mă uit la ea cu atenție. Unde îi sboară gîndul? mă întrebam. Chiar credea că mi se păreau pasionante desvăluirile ei...? Amintirile ei din copilărie... când fugise uite pe colo tocmai pe deal să se dea cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ales mă împiedica să iau lucrurile în grav. Tasia îmi adusese un curcan și servitoarea doamnei Cucu ne servi o supă cu tăieței și friptură cu piure de cartofi. Apoi o îmbrăcai pe Silvia și o scosei ca altădată la plimbare. Ca și pe-atunci, nu merse mult și îmi spuse că o dor picioarele. O luai în brațe și toată mâhnirea mi se topi când îi simții brațul încolăcit pe după gâtul meu. Bineînțeles că mă iubește, gândii, acum nu mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dumneata ce pensie ai? O mie cinci sute de lei, îi răspunse pensionarul. Medicul: macaroane, griș cu lapte, supe de zarzavat, pește rasol, ceaiuri, multe ceaiuri... Pleacă ăsta, vine al treilea. Dumneata ce pensie ai? Șapte sute cincizeci de lei. Medicul: plimbări; aer! mult aer!... Aici Suzy ridicase glasul și diagnosticianul o urmă izbucnind într-un behăit înalt, ca și când ar fi vrut să ne sugereze că sincer vorbind se săturase de râs, și anecdota asta îl silea acum să scoată doar țipete
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de vedere. Alți doi infanteriști dădură din cap, și ei vizibil satisfăcuți. Gorman era lipsit de experiență, dar nu și de bun simț. Hicks se întoarse spre mica încăpere alăturată pentru a striga. ― Hei, Ripley, mergem să facem o mică plimbare. Vii cu noi? ―-Venim acum. (Fură toți uimiți să o vadă pe fetiță ieșind din cealaltă încăpere.) V-o prezint pe Newt. Newt, ei sunt prietenii mei. Sunt și ai tăi. Copila se mulțumi să le adreseze un mic semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Dar undeva în mintea sa se născu o întrebare: "cât de aproape de sfârșit te afli?... Și ce nemaipomenit să se întrunească la un dineu ca acesta!" 24 "Gândește pozitiv!" se mustră Gosseyn singur. În ciuda sentimentelor negative care mai persistau din cauza plimbării sale pe coridoarele goale, adevărul era că el se afla aici pentru a rezolva problemele tuturor... Dacă avea să fie lăsat s-o facă. Nimeni nu spuse nimic: dar încăperea era suficient de întunecată, așa cum erau unele restaurante, pentru ca cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
un sărut sau de tema la LRC. În toată povestea asta calmă și ponderată, plutea o singură problemă. Felicia fusese înzestrată cu-o hibă, un mic defect de fabricație, pe care i-l descoperisem abia după vreo două săptămâni de plimbări prin Cișmigiu și pe sub CET Grozăvești. Iubita mea din Facultate purta un dinte fals, rotativ, pe care medicii i-l înșurubaseră în locul unei măsele care cădea mereu. Operația nu reușise pe deplin, așa că proteza, deși foarte asemănătoare cu originalul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
drepte, decupate, zimțate, întinse, împăturite; în zeci de nuanțe și de combinații, asortate la îmbrăcăminte, cu inițialele posesorului cusute discret și îngrijit la unul din colțuri. Nimeni nu ieșea din casă cu batista necălcată. Pleca omul cu treburi sau la plimbare, te întâlneai cu el pe Calea Victoriei sau la Șosea și încă se mai simțea căldura și mirosul fierului de călcat. Batistele aveau viața lor, legată de-a proprietarilor: câte istorii de povestit, câte monede ascunse, câte răni de revolver acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vreun papuc pe-acolo; doar muncitori în cizme și țigani desculți, care bat mingea după-masa. Și, oricum, pe vremea asta, îți dai seama că stăm înăuntru: te zboară alizeul, dacă ieși pe terasă.“ „Asta înseamnă că rămâne timp de-o plimbare. Și de hamsiile tale vestite. Apropo, mai știi ceva de Mihnea?“ „Nimic. În fond, el ne-a băgat în toată povestea asta. Și tocmai el s-a dat la fund.“ „S-a dat la fund sau l-au dat alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și pe mine ce-ați găsit și de ce e atât de important?“ Ne-am apropiat toți trei scaunele de masă, aproape în același timp. Ospătarii ne dădeau târcoale, cu meniurile ca niște dosare de Procuratură. I-am trimis elegant la plimbare. Apoi am luat o gură din berea mea fără alcool: ștearsă, fără gust, neacidulată. Și, bineînțeles, prea rece. „Să mergem la ediția originală a romanului.“, am zis. „Cea din 1933, scoasă de «Naționala Ciornei». Prin anticariate, volumul e de negăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lumea ce defila țanțoș dincolo de geam exista o imensă gaură neagră. Momentul în care femeile de care mă apropiam cădeau în ea era diferit: unele de la prima privire, altele în patul meu virtual, altele după luni grele și inabile de plimbări prin Cișmigiu (parcul sărăntocilor, pe care nu puteam să-l sufăr). Nici vârsta nu părea aceeași, mă opream pe marginea pâlniei negre când la 12, când la 29, când la 17 ani. Aproape că nu mai conta: exploram corp după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tot. Maria n-ar fi putut uita degetul mare de la picior (viitorul „Bismarck“, la care n-ajungea cu mânuțele și despre care mama îi spunea că are, la rândul lui, cinci degete mai mici cu care poate pleca oricând la plimbare), culoarea tristă a grișului cu lapte și cacao, servieta tatălui (din piele maro, brăzdată de șanțuri în relief, cu capsele pișcăcioase, metalice și pusă mereu în același loc: sub cuier), mirosul pufos de cozonac sau consistența teribilei mâncări de bame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
micile imagini calde și perverse ce răsăreau ici și colo din câte-o frază, detaliile dureros de precise cu care se lăuda rar, dar dezinvolt. Eram în același timp gelos și mândru de isprăvile ei, puștiul din mine ieșea la plimbare și privea cu un amestec de curiozitate și excitare scenele care i se întredeschideau prin ferestrele bucureștene ale amintirilor, dar la care nu participase. Nici o altă femeie nu îmi povestise cu-atâta nerușinare ce făcuse. Și de nimeni nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai inventivi dintre locatari încuiau repede ușile blocurilor, cu câte șapte-opt câini înăuntru. După ce trecea pericolul, le dădeau iar drumul afară. Rareori se întâmpla să fie ridicat vreun animal, iar dacă respectivul (care dormise în timpul raziei sau ieșise singur la plimbare pe bulevard) lipsea după-amiaza la apel, se punea în mișcare artileria grea. Fundații cu nume suspecte („Cuțu-Cuțu“, „4 Ped“, „Căsuțe pentru toți“), supervizate de Blocatari și înzestrate cu-o armată de juriști care producea pe loc hotărârile judecătorești salvatoare, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de istorie și prostie îl pătrunseseră până la măduvă. Acum, Bucureștiul semăna cu un lepros, carnea cădea de pe el în aburi de tencuială umedă. N-aveai de ce să fii mândru, dar nici de ce să-ți pară rău. În cinci ani de plimbări încăpățânate, nici eu, nici Maria nu reușisem să ne obișnuim cu el. Pe cât de mult îl îndrăgeam, pe-atât ni se părea de laș și detestabil. Arhitectura îți chinuia privirea. Cartierele fuseseră despicate, vilele interbelice pocite cu pereți bleu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe Sașa Marinesko (teroarea Mării Baltice, călăul lui „Gustloff“ și „Steuben“). Dacă nu față-n față, măcar din povești. După alții, singurele proiectile pe care Vitalian Robe le-ar fi lansat vreodată ar fi fost cele de după masa de seară, la plimbarea dinspre motel spre casa fratelui său din Moroieni. Trecuse vremea războaielor, comuniștii se ocupaseră, democratic, și de Robani, și de Leotești (se cumințiseră toți, ca prin farmec, după 1950), iar bunicu’ fusese reabilitat. I se luaseră vacile, caii, toate moșiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
caută măturători la Schiphol, ne-am putea bate pe post. Frumos, poetic: ai halat bleumarin și mai vezi și Boeing-ul cum decolează de lângă tomberon!“ „Oriunde, nu contează. Pașoptiștii ăia ai tăi nu plecau în exil cum ieșim noi azi la plimbare?“ „Ba da, ba da. Cum îi apucau nervii pe Sturza sau Bibescu-Vodă, cum se umpleau vapoarele cu turiști la Giurgiu sau Galați. Care nu pricepea mesajul ajungea la ocnă sau vizita salinele. Bălcescu, de exemplu.“ „Mare boier, mare caracter. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
halatele farmacistelor, cu numele prins sub o plăcuță transparentă sau cusut cu ață maro deasupra sânilor. Nu le deslușeam chipul (mereu ascuns după medicamente), dar era suficient să te-oprești la mișcarea brațelor. Urmăream cu-o satisfacție vecină cu frenezia plimbarea degetelor pe capace și dopuri, benzi adezive și sigilii, pompițe și dispozitive de presurizare. Cutiile erau desfăcute, foliile golite de aer, tabletele împinse afară, flacoanele agitate și-apoi ridicate la nivelul privirii, pentru o ultimă inspecție, înainte de-a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părea să fi auzit de el. Bucla se încheiase: așa arătau locurile, așa oamenii. Știam totul, la milimetru: pe care străzi s-o iau, ce spații să evit, pe unde m-aș putea retrage. Lipsea doar inginerul Marin Grosescu și plimbarea noastră de-a doua zi, așa cum îmi fusese promisă la telefon. Seara, ne-am strâns în camera lui Mihnea: la fel ca a noastră, cu reproduceri discrete de tablouri, care te ajutau să adormi. Doar doctorul Weidle își instalase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îi plăcu și Lizavetei Prokofievna. Generalul era tare bucuros. De la sine înțeles că și călătoria a fost amânată. Stabiliră să facă nunta în primăvară. Călătoria, de altfel, putea avea loc și la mijlocul sau la sfârșitul verii, măcar sub forma unei plimbări de o lună sau două a Lizavetei Prokofievna împreună cu cele două fiice rămase în preajma ei, ca să-și împrăștie tristețea după Adelaida, care îi părăsea. Însă se întâmplă iarăși ceva nou; spre sfârșitul primăverii (nunta Adelaidei se tergiversase puțin și fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]