7,062 matches
-
strâng lucrurile, găsesc invitația la tragedia antropocosmică Quetzalcoatl Și mă surprind zicîndu-mi: poate e de bun augur faptul că pornim în această aventură tropicală sub semnul șarpelui. Oricum, zeii aztecilor fie cu noi și cu melancoliile noastre. ploaia de la Veracruz Plouă, sunt surescitat, de vină sunt, probabil, fulgerele din acest miez de noapte, tunetele, tensiunea din aer, din mine, oboseala, toate la un loc și ploaia aceasta care, în loc să mă elibereze, îmi biciuie nervii; aud cum se rostogolește ploaia afară, în vreme ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
În ce se amestecă toate astea? în tristețe. O tristețe ciudată. Ca Escurialul... " Oare din închisoarea prin dreptul căreia am trecut se aude ploaia? Din paradis, dacă-i credem pe azteci, se aude, și nu numai atât, acolo trebuie că plouă continuu, ușor și cald, ca să crească porumbul, să mănânce și zeii tortillas... Câmpurile străbătute după ce-am ieșit din Ciudad de Mexico dimineața erau parcă mereu aceleași, porumb și cactuși, cactuși și porumb, apoi munții, și a rămas o vreme
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mă ierte că viața m-a îndemnat să cred numai în ce se întîmplă pe lumea aceasta. Când am pătruns în parcul Alameda, din apropierea catedralei, cerul devenise sumbru, iar prin arbori zburau ciori, dincolo de eternele amintiri "fotogenice" peste care acum plouă... Plouă și revăd autobuzul umblând bezmetic pe străzile în pantă. Cineva dintre gazde vroia să cumpere lichior de cafea, făcut după o rețetă locală, și iată-ne intrând în niște curți pline de flori, ca niște sere locuite, gustând și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ierte că viața m-a îndemnat să cred numai în ce se întîmplă pe lumea aceasta. Când am pătruns în parcul Alameda, din apropierea catedralei, cerul devenise sumbru, iar prin arbori zburau ciori, dincolo de eternele amintiri "fotogenice" peste care acum plouă... Plouă și revăd autobuzul umblând bezmetic pe străzile în pantă. Cineva dintre gazde vroia să cumpere lichior de cafea, făcut după o rețetă locală, și iată-ne intrând în niște curți pline de flori, ca niște sere locuite, gustând și noi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care le-am avut? Poate. Și, oricum, răspunsurile n-au fost niciodată specialitatea mea... Autobuzul a oprit undeva într-o piață, parcă. Apoi clădirea aceea, pe marginea unui lac, unde am așteptat câteva ceasuri să plecăm spre Veracruz. Începuse să plouă. O ploaie măruntă și monotonă, care încrețea luciul nocturn al lacului, dincolo de care abia ghiceam orașul desfășurat pe coline; firește, neapărat șapte coline, nu s-ar putea altfel... Așteptând, nu știam cum să ne omorâm timpul. Într-una din săli
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
atmosferă, prevestind temperaturi de infern. Probabil, abia de-acum înainte vom afla ce înseamnă tropicele. La Ciudad de Mexico altitudinea tempera excesele... Am trecut printr-o încăpere cu o masă lungă la mijloc și m-am trezit din nou afară. Ploua în continuare. Foșnetul subțire al ploii îmi dădea senzația că mă aflam sub streașina unei cabane Se făcea târziu. Pe deasupra, a intervenit o pană dl curent. Amestec de amuzament și alarmă. Când vom ajunge la Veracruz? Ploaia îmbiba întunericul și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Veracruz. Șoseaua goală, măturată de lumina farurilor, singurătate neagră de o parte și de alta, apoi trecem printr-o localitate unde ar fi trebuit să ne oprim, însă nu mai e timp, e aproape miezul nopții, mergem direct la Veracruz. Plouă torențial acum, dincolo de geamurile caselor apar o clipă scene de viață obișnuită, numai noi, ca o halucinare a nopții tropicale, moțăim în acest autobuz, în timp ce zeul ploii aleargă odată cu noi. În fapt, Tlaloc a fost, probabil, totdeauna mai mult decât
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
trupurile acelor sacrificați, chiotele care salutau norii umflați de apă după ce aztecii priviseră, zile la rând, cu ochii uscați, cerul... Fantoma lui Tlaloc se îndreaptă în această noapte spre Veracruz. Și parcă un imens răpăit de tobe îi anunță trecerea. Plouă peste tunetele încîlcite ca un ghem de șerpi, plouă peste restaurantul unde după miezul nopții, când am sosit, am mâncat printre scaune întoarse, singuri în toată sala, plouă peste oceanul pe care îl bănui fără să-l văd. Aici, în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
apă după ce aztecii priviseră, zile la rând, cu ochii uscați, cerul... Fantoma lui Tlaloc se îndreaptă în această noapte spre Veracruz. Și parcă un imens răpăit de tobe îi anunță trecerea. Plouă peste tunetele încîlcite ca un ghem de șerpi, plouă peste restaurantul unde după miezul nopții, când am sosit, am mâncat printre scaune întoarse, singuri în toată sala, plouă peste oceanul pe care îl bănui fără să-l văd. Aici, în apropiere de Veracruz, a debarcat Cortes și tot aici
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
spre Veracruz. Și parcă un imens răpăit de tobe îi anunță trecerea. Plouă peste tunetele încîlcite ca un ghem de șerpi, plouă peste restaurantul unde după miezul nopții, când am sosit, am mâncat printre scaune întoarse, singuri în toată sala, plouă peste oceanul pe care îl bănui fără să-l văd. Aici, în apropiere de Veracruz, a debarcat Cortes și tot aici s-a prăbușit ultima rezistență a dominației spaniole. Dar întîmplarea vrea ca Veracruzul să însemne pentru mine altceva, o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
însemne pentru mine altceva, o noapte copleșită de o ploaie tropicală. Ascult ploaia cum se lovește de ziduri și umple noaptea. Obișnuit cu ploile de-acasă, banale și temperate, nu știu ce să cred. Se va opri până dimineață? Sau mâine va ploua la fel? Cât trebuie să plouă ca să adoarmă în muzee toate statuile lui Tlaloc și țăranii mexicani să stea liniștiți? La Xalapa, într-o grădină interioară, plutea în aer o muzică de tonomat, iar norii atenuau lumina. Aici, ploaia a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
copleșită de o ploaie tropicală. Ascult ploaia cum se lovește de ziduri și umple noaptea. Obișnuit cu ploile de-acasă, banale și temperate, nu știu ce să cred. Se va opri până dimineață? Sau mâine va ploua la fel? Cât trebuie să plouă ca să adoarmă în muzee toate statuile lui Tlaloc și țăranii mexicani să stea liniștiți? La Xalapa, într-o grădină interioară, plutea în aer o muzică de tonomat, iar norii atenuau lumina. Aici, ploaia a cucerit noaptea și n-a mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să ne cumpărăm pălării de pai pentru a evita insolația. Dar după o jumătate de oră, când ajungem în mica insulă San Juan de Ulua, lângă Veracruz, cerul e vânăt. Și abia intrați în incinta fostei închisori spaniole, începe să plouă. O ploaie piezișă, rece și dușmănoasă, care amenință să compromită vizitarea acestei fortărețe sumbre unde spaniolii le-au arătat indienilor recalcitranți toate resursele de persuasiune ale Inchiziției. Trecem repede prin curtea năpădită de iarbă. Ploaia ne obligă să ne strecurăm
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
greu să găsesc cusururi unei vorbe pe care altădată o socotisem prea răutăcioasă. "Mizantropul e cel care reproșează oamenilor că sunt ceea ce sunt". oceanul Cum puteam să nu doresc să fac o baie în ocean? Chiar dacă nu e soare. Chiar dacă plouă pe plaja Mocambo din apropiere de Veracruz. Nu e, totuși, ploaia ostilă de la San Juan de Ulua. Plouă mărunt și aproape confuz. Ca pentru a ne obliga să intrăm mai repede în apă, în ciuda poveștilor cu rechini... Aceste povești trebuie
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
oamenilor că sunt ceea ce sunt". oceanul Cum puteam să nu doresc să fac o baie în ocean? Chiar dacă nu e soare. Chiar dacă plouă pe plaja Mocambo din apropiere de Veracruz. Nu e, totuși, ploaia ostilă de la San Juan de Ulua. Plouă mărunt și aproape confuz. Ca pentru a ne obliga să intrăm mai repede în apă, în ciuda poveștilor cu rechini... Aceste povești trebuie să fie o glumă a lui D. Dar nu reușesc să mă conving până la capăt că ele n-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
anticamera unei băi de aburi, care descurajează mișcările, te apasă și te trezești cu o sticlă de coca-cola în mână, făcând economie de gesturi pentru a nu-ți forța transpirația. Până și norii par otrăviți de această căldură umedă. Când plouă, ploaia pare bolnavă acum. Abia aștept să ajungem la Villahermosa, am auzit că în sud hotelurile au toate piscină... Enrique se întoarce spre noi și surâde înțelegător. Suntem de trei zile împreună și ne-am împrietenit. Cu părul negru, lins
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
întîmplă de obicei în orașe, cerul e absent. Există ploi, există soare, există noapte și există zi, dar toate emană parcă din ziduri, sunt o prelungire a zidurilor. Aerul e îmbîcsit de o pâcla fină și am senzația că va ploua. Sau chiar plouă? Parcă a tremurat luciul apei. Insomnia nopții tropicale dă vântului, când adie, un sunet bizar, de cântec de sirenă venit din junglă, insistent, insidios, ca mirosul de copal. Rămânem aici doar o noapte. Mâine, înainte de prânz, vom
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în orașe, cerul e absent. Există ploi, există soare, există noapte și există zi, dar toate emană parcă din ziduri, sunt o prelungire a zidurilor. Aerul e îmbîcsit de o pâcla fină și am senzația că va ploua. Sau chiar plouă? Parcă a tremurat luciul apei. Insomnia nopții tropicale dă vântului, când adie, un sunet bizar, de cântec de sirenă venit din junglă, insistent, insidios, ca mirosul de copal. Rămânem aici doar o noapte. Mâine, înainte de prânz, vom fi la Palenque
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de public, pentru a-l face pe pieton să devină spectator, ci și pentru a ieși ea însăși din singurătate. Muralismul mexican mi se pare de aceea un fel de fiesta a artei. ploi tropicale Noaptea pe drum începe să plouă din nou. O ploaie agresivă, violentă. De când am plecat spre sud am cunoscut o adevărată antologie a ploii. N-au lipsit ploile torențiale, sălbatece, dar nici una n-a fost atât de dezlănțuită. Autobuzul abia își taie drum prin lianele ei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
îl înfierbîntă parcă și mai mult. Ajungem târziu la Uxmal. Autobuzul se oprește și suntem parcă prea obosiți ca să mai putem coborî. Rămânem câteva clipe pironiți pe scaune. Apoi ne hotărâm să ne dăm jos. Furtuna a rămas în urmă. Plouă mărunt acum, pietrișul scârțâie sub tălpi și în bătaia farurilor se văd tufe de bambus și un palmier. Suntem la o hacienda, ni se explică. Și abia acum observăm că nu e nici un oraș în jur. Restaurantul de la hacienda s-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mutra încrețită a junelui Voltaire. Băieții s-au apucat să joace fotbal cu o cutie de pateu, fetele trăncăneau într-un colț din care emana parfum, iar eu, trist și tulbure, nebăgat în seamă, recitam mai departe, în gînd: Și plouă-n ora vag crepusculară/ Cînd toate drumurile către zori se-ndreaptă..." Mă simțeam exclus, ca întotdeauna, din lumea colegilor mei. Mă obișnuisem cu gândul că nu putea exista pentru mine decât un singur viitor: o mansardă cu un scaun, o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
copacilor. Ce le puteam opune? Versurile mele nenorocite? Bluza mea de supraelastic? Ochii mei care nu puteau fixa nici un obiect, pentru că nici un obiect de pe lume nu-i interesa? Murmuram atunci cu îndărătnicie, ca pe un panaceu, versurile mele iubite: "Și plouă-n ora vag crepusculară / Cînd toate drumurile către zori se-ndreaptă,/ Cînd trupuri ce nimica nu aflară/ Dezamăgit și trist se trag deoparte/ Cînd oameni care se urăsc de moarte/ Dorm în același pat, atât de-aproape... / Singurătatea trece-atunci pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de noiembrie, friguroasă, se făceau pregătiri pentru un concert pe care grupul trebuia să-l susțină de Crăciun, nu-mi mai amintesc unde, oricum Aida venise și ea la repetiție, La plecare eu m-am oferit s-o conduc acasă, ploua mărunt și cu lăsarea frigului avea toate șansele să se transforme în lapoviță, M-a invitat sus la un ceai de fructe aromat, în bucătărie povestind, era și mai cald, dăduse drumul la aragaz, amândoi plini de frig, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ai atâtea cărți pe masă, tac, neputincios să-i spun adevărul, Scrie să ne trecă timpul, din fericire Theo e-n stare să răspundă unei atât de complicate întrebări, Cum adică? Nemulțumită Ileana de răspunsul primit la repezeală, Așa cum ploaia plouă, vântul vântuiește, neaua ninge, soarele însorește, vremea vremuiește, așa și mâna care mânuiește stiloul nu se mai oprește odată pornită, și Theo zâmbește, Ca și roata de la căruță?! neștiutoare întreabă Ileana, Întocmai! Ești o fată deșteaptă, Ileana, frumoasă și cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tot murdar de vopsele! îmi repetă ecoul spuselor tale, iarăși intenția mea de răspuns urcă, neputincioasă de a se materializa în cuvinte, tac, Ce e? mă întreabă vocea ta de acum și fără greutate îmi vin cuvintele, Cred că afară plouă! Firesc și la timpul lor mă ascultă cuvintele, Sunt tot murdar de vopsele! îmi răsună încă în minte glasul tău de adineauri al cărui răspuns potrivit nu-l am încă, mâinile tale sunt curate acum, nici un pic de vopsea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]