21,807 matches
-
aceste mari depărtări/ de culoarea amurgului/ sufletul tău exilat/ miroase a stele) ( Sufletul exilat) SINTAGMA „NUNTA CUVINTELOR” își poate găsi o ultimă semnificație: are loc ”cununia” , în planul sacru al scriiturii, a celor trei limbi în care sunt traduse cuvintele poetice, a unei „Sfinte Treimi”care-și schimbă „forma” (română, engleză, franceză), dar își păstrează fondul - „actul creator este epifanie a harului divin, amintind nunta noetică, dintre Dumnezeu-Mirele și sufletul-Mireasă, din „Cântarea Cântărilor”. Autor, Cristina Maria NECULA Referință Bibliografică: LUPTA CU
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
nu am avut onoarea să o cunosc, ca să-i sărut mîna cu venerație, a publicat două volume de poezie, care nu numai că m-au încîntat cu profunzimea sensibilă a autoarei, dar mi-au și redat încredera în perenitatea artei poetice pe plaiul nostru Mioritic! Mai au timp poetele să se dedice poeziei? Casă, muncile zilnice, copiii... Ei bine, cînd talentul este incontestabil, poeta se detașează de condiția ei feminină și scrie. Și bine face! Ziceam că este bine că se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360954_a_362283]
-
nu am avut onoarea să o cunosc, ca să-i sărut mîna cu venerație, a publicat două volume de poezie, care nu numai că m-au încîntat cu profunzimea sensibilă a autoarei, dar mi-au și redat încredera în perenitatea artei poetice pe plaiul nostru Mioritic! Mai au timp poetele să se dedice poeziei? Casă, muncile zilnice, copiii... Ei bine, cînd talentul este incontestabil, poeta se detașează de condiția ei feminină și scrie. Și bine face! Ziceam că este bine că se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360954_a_362283]
-
pustiul iernilor misterul Zvâcnește către rosturi nevăzute Analiza poate fi extinsă, dorința de înnoire trebuie apreciată oricând și în orice condiții, chiar dacă dincolo de bunele intenții problema poeziei nu ține doar de lupta cu vitregiile impuse de destin, de dinamica proiectelor poetice, ci de faptul condiției apropierii poeziei de cea a ființei. Poezia se naște întotdeauna din relații interumane, sociale, și nu în cele din urmă psihologice, în cele mai firești condiții; la urma urmelor, creatoarea săvârșește un act cosmogonic, demiurgic, căutând
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
aripi dincolo de nea Se cuvine să mai scoatem în evidență o trăsătură a poeziilor din această carte, și anume faptul că uneori poezia este cromatică, vizuală, senzuală, palpabilă, constând în sinteze de culori, parfumuri, stări materiale și imateriale. Arhitectura imaginii poetice, chiar dacă pare câteodată că starea eului stă în centrul atenției, putând fi vorba de subiectivizare în poezia autoarei, mai adânc privită apare ca un proces de obiectivare, de maturizare biologică și spirituală, o aură de înțelepciune și de înțelegere superioară
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
chircit cad visele plângând Nu știu decât un leac al sufletului ars Orbirea minților pe drumul către Tars Când voi vedea din nou prin ochii zorilor Cu lacrimi să plivesc poiana florilor Poeta pare să aibă „combustie” pentru un destin poetic întreg, iar „combustia poetică” nu se adună prin zgârcenie, ci se obține numai și numai prin risipire aidoma dragostei. Poezia Danei Borcea refuză spectacolul. E un „non-combat” pe toate fronturile, cuvintele nu iau în posesie lumea, doar se descarcă de
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
Nu știu decât un leac al sufletului ars Orbirea minților pe drumul către Tars Când voi vedea din nou prin ochii zorilor Cu lacrimi să plivesc poiana florilor Poeta pare să aibă „combustie” pentru un destin poetic întreg, iar „combustia poetică” nu se adună prin zgârcenie, ci se obține numai și numai prin risipire aidoma dragostei. Poezia Danei Borcea refuză spectacolul. E un „non-combat” pe toate fronturile, cuvintele nu iau în posesie lumea, doar se descarcă de ea ca să devină șoaptă
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
ci le traduce în paradigma fiind-ului său excelând în rezonanțele iubirii, despre care ne înșelăm de fiecare data, când credem că nu ar mai fi nimic nou sub soare. Pe o scală bine controlată, între notativ și contemplativ, lumea poetică își rămâne consecventă: juvenilul (Zburau în aer păsări-paradis, p.63), introspecția (Trupurile noastre, la soare,/ Două coloane răsturnate,/ Ce susțineau cândva/ Altarul iubirii, p.23), tardivitatea ( Privește cum se desfrunzesc păduri,/ Dezvăluindu-și limpede misterul,/ Cum ramuri goale țin pe
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
prin contrarietate (În mine, doi dușmani înverșunați/ Și-o singură dispută, om-destin, p.80) și prin comutativitatea calității (Caii mei pasc în poiană/ Iarba-ger și iarba-teamă, p.16), cunoscute mijloace criptice ale metaforei. Iată așadar suficiente indicii care anunță desăvârșirea poetică a Domniței Flori Neaga în zariștea poeziei clasice, ale cărei canoane le probează cu multă abilitate și în interiorul cărora se mișcă natural, cu acele instrumente care nu trădează comunicarea; alocutiv și colocutiv, discursul liric transpare confidență, însă construiește introspectiv cugetare
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
of the world, the perishable nature of human beings who have lost access to everything eternal - all of these govern the entire book. Likewise, everything that is a consecrated symbol is transformed, în Dacina Dan's poetry, into counter-symbol. The poetic being rises în front of uș aș a tower of restlessness (Sartre - “Tower of silence”), carrying the meaning of a continuous search within one's self, ăn unfinalised tower constantly built: “I'm lost within my own self/ fraying my
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
intensitatea valurilor care macină malurile și îneacă cerul într-un vis visceral de zăpadă purificată! Impactul cuvintelor în crearea poeziei doar din delicate tușe picturale, fără de violența pe care viața o aruncă, impudică, în lumea reală. Astfel, realitatea capăta valențe poetice, livrești. „la mine pe stradă trotuarul are altfel de bolovani” (...) „plîng cu un ochi”! Dar nu pe stradă, ci în suflet, vrea el să ne spună cu instrumentele artei poetice! Obsesia ochiului interior îl obseda și pe Nichita Stănescu... care
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
o aruncă, impudică, în lumea reală. Astfel, realitatea capăta valențe poetice, livrești. „la mine pe stradă trotuarul are altfel de bolovani” (...) „plîng cu un ochi”! Dar nu pe stradă, ci în suflet, vrea el să ne spună cu instrumentele artei poetice! Obsesia ochiului interior îl obseda și pe Nichita Stănescu... care considera ochiul ca pe o pecete a sufletului, ochiul fiind obsesiv prezent ca starea de grație a percepției vieții! Dar, cu toate că scriitorul își asumă trăirea sufletească în versuri pline de
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
Aurel Avram Stănescu cu familia lui, se află bustul lui Publius Ovidius Naso, și o paralelă poate fi gîndită, pentru că pe amîndoi îi uimește proiecția sentimentului de iubire în viața asta proziacă, din care ne putem salva numai cu metaforele poetice ale vieții. Iată ce scrie pe soclul bustului lui Ovidius: „Aici zace Ovidius Publius zis Naso,/ Care-a iubit femeia, talentu-i l-a ucis !/ Trecătorule, dac-ai iubit vreodată, un pic cărarea las-o/ Și zi-i să-i fie
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
scriitorul nostru zice: „Ți-am căutat inima prin deșert,/ pe-ntinderi de nea am găsit-o desfrunzită” (...) „sufletul - l-am hrănit cu smirnă și-au răsărit chiparoși” (Deșertul negru) Nu este aici cea mai pură imagine a iubirii prin arta poetică? Ce poate fi mai cutremurător? În „Impulsuri”, pag. 12, („sufocat de cuvinte”), poezia curge delicată: „drumurile sînt presărate cu flori” (...) „potecile, cărările, drumurile sînt pline/ de lapte și miere.”, pentru că, în poezia „Cercuri exclusiviste”, să se detașeze de sine însuși
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
de la cădere. Revelația este prilejuită mai degrabă de spaimă decât de suferință, în spiritul: „Din spusele unora și altora auzisem de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut” (42, 5). Preotul - poet ce slujește credincioșii din Kitchener are intuiția poetică a divinului, pentru care Dumnezeu nu se poate revela în calitatea sa de a acționa decât în Tot: „Oare acesta să-mi fie ceasul?/ Și care mi-e paharul ce-o să-l beau?/ De azi noapte hiena/ îmi hă-hă-ie în
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
Iov/ Om pare să se îndoiască psalmistul. Consecințele: rugăciune, agonie, luptă, îndoială, credință. Se știe, credința se naște din îndoială. Ce reușește admirabil Dumitru Ichim? Să-și convingă cititorul că locuirea și șederea omului pe pământ au semnificație divină și poetică, iar „obiectul poeziei este universul lucrurilor nevăzute” (P. Claudel). -------------------------------------------- * Dumitru ICHIM, Psaltirea apocrifă a dreptului Iov, Prefață de Aurel Sasu, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012. Referință Bibliografică: Petre ISACHI - IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU / Petre Isachi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
intenție o carte de interviuri, dar demersul lor exploratoriu evidențiază contiguitate ideatică și algoritm analitic aplicat, structurat pe niveluri constitutive care, cu atât mai mult, fac utilă apariția editorială. Cele zece titluri din sumar o confirmă: Despre avatar, Despre forma poetică, Despre asocierea marilor religii, Despre O arhi-amintire, Despre libertatea poetului, Despre receptare, Despre un proiect de cercetare semiotică, Despre Shunyata, Despre Bătrân, Despre beatitudine și spirit. Volumul stă sub semnul unui motto ales cu inspirație din discursul poetului, prilejuit de
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
Dacă țin minte bine, la început tu nu ai fost foarte entuziasmată de ea [despre arhi-amintire - n.n.], dar, treptat, te-ai tot apropiat, până la stadiul de acum. M.-I.B.[9]: Cum nu am fost entuziasmată?!... Am considerat-o artă poetică. Coagula toate poeziile Dumneavoastră cu spiritul ei... E.D.: Ai fost, dar parcă nu o situai neapărat între cele de frunte.”[10] De regulă, dialogul decurge calm, printr-un ritm dictat de preambul și precăderea interpretărilor sclipește evident: „Poezia Dumneavoastră trebuie
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
să asigure continuitatea ideilor și, după caz, ele sunt când explorative[15] (preponderent ale determinării), când recurente[16] (sau de autoreglare) și chiar de etichetă[17] (simple constatări care direcționează tacit). Nivelul de cunoaștere reciprocă a colocutorilor și a subtextului poetic conduce spre un nivel de exprimare în consecință, colocuția implicând acordul registrelor, ca de pildă: „M.-I.B.: Poemele în care apare Atotputernicul sunt limpezi și luminoase, ca un cer de vară... Și câtă ușurință a rostirii, câtă inocență, în
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
ori avatari), după ce le-am căutat ani întregi, după ce le-am descoperit”, ele fiind, de fapt, o străveche dimensiune psihologică, abia recent intrată în atenția mentalului colectiv, mărturisește poetul. Din deschiderea acestui interviu, se face o apreciere generală a operei poetice dorcesciene, ceea ce a determinat, cu siguranță, așezarea lui la începutul sumarului: „Din punct de vedere semiotic, vă aflați într-o paradigmă postromantică. Toate simbolurile sunt negate, sfărâmate în mii de bucăți și reconfigurate. Poezia nu se oprește la inversarea polilor
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
cavalerul, războinic, supradeterminat de arme, de conflict, e și trubadur. Sigur că și trubadurul e un inițiat, e creator, dar nu de cântece de luptă, ci de cântece de amor.” [20] Uluirea colocutoarei de a descoperi mecanismele subtile ale trăirii poetice, de a le scoate din inefabil conduce spre „conștiința lucidă care ne separă de noi înșine și cea supralucidă care ne readuce în noi înșine”, în contextul unor paradoxuri, dincolo de care totul e vacuitate, libertate, iluminare, Nirvana, El Shaddai - nonconveționalul
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
cu predilecție în interviul despre asocierea marilor religii (III), în cel despre Shunyata (VIII), ori în cel despre Bătrân (IX). Pe de altă parte, dar pe aceleași temelii textuale și în aceleași întemeieri ale reflectării, se situează discuțiile despre forma poetică (II), despre libertatea Poetului (V), despre un proiect de cercetare semiotică (VII) și, nu în ultimul rând, cele despre receptare (VI). Eseul final, despre beatitudine și spirit (X), coronat opus, fără îndoială. Primul dialog, cel despre avatar, deschide către toate
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
ca să-l parafrazăm pe poet. O fericire a desăvârșirii, prin căutare și acceptare, străină multora. Ea vine din raportarea la unul dintre cele trei corpuri ale lui Buddha, profunzimea în care spiritul existențial, conștiința depășesc materialitatea și în care starea poetică exprimă o altă ontologie - poezia: Oratio sensitiva perfecta, cum spunea Baumgarten, citat de poet. Acest tip de percepere a realității este el însuși beatitudinea cunoașterii, „beatitudine care nu e simplă jubilație, ci trăire liberă, în vastitatea conștiinței. Iar expresia acestei
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
20] I (Despre avatar), p. . [21] IV (Despre O arhi-amintire),p. . [22] III (Despre asocierea marilor religii), p. . [23] Ibidem. [24] Ibidem. [25] Ibidem. [26] IX (Despre Bătrân), p. . [27] Ibidem. [28] VIII (Despre Shunyata), p. . [29] II (Despre forma poetică), p. . [30] X (Despre beatitudine și spirit), p. . [31] Ibidem. [32] Sattva (calmul, comprehensiunea, virtuozitatea); rajas (agitația, incertitudinea, instabilitatea); tamas (obscuritatea, pasionalitatea, bestialitatea). [33] X (Despre beatitudine și spirit), p. . [34] Ibidem. ------------------------------------------------ Iulian CHIVU Roșiorii de Vede iulie 2016 Referință
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
Theodor Răpan. Sintagma spune totul despre travaliul și neliniștea creatoare prin care trece arzând, de viu, Poetul ... Colegi de generație fiind, ucenicind mai mult sau mai puțin laolaltă, în cenaclurile literare bucureștene, am avut privilegiul să-i urmăresc îndeaproape ascensiunea poetică. Răstimp de decenii destule, Theodor Răpan a caligrafiat cu patimă de pământean și harul primit de la dumnezeire, cu deznădejde (uneori) în fața derapajelor cotidiene dar, mai ales, cu bucurie și cu gloria asigurată la finalul fiecăreia dintre cărțile deja publicate. Am
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]