5,661 matches
-
făcuseră tot drumul fără să se oprească. Cei cincisprezece mii de oameni ai lui Hideyoshi se aflau la Muntele Tagami. Kinomoto era doar un popas pe drumul care ocolea panta răsăriteană a muntelui. O divizie a armatei de pe pisc era postată în cătun. Chiar lângă satul Jizo, oamenii construiseră un turn de observație. — Unde ne aflăm? Cum se numește satul ăsta? întrebă Hideyoshi, oprindu-și brusc, din galop calul, cu frâul strâns în mână. — Este satul Jizo. — Suntem aproape de tabăra din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dar Paul nu mai avea în acel moment nimic comun cu spectatorii care străbăteau holul luminat și ieșeau în stradă, umplând trotuarul și stând de vorbă în liniște și totuși cu însuflețire. Nu mai avea nimic comun fiindcă el se postă să aștepte la capătul gangului dintre clădirea Teatrului de Comedie și clădirea alăturată, unde se afla o cafenea cu mese scoase pe trotuar, unde probabil că poposeau actorii după spectacol, dar pentru Paul era prea puțin important ce făceau ceilalți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
roșelile din vestiar și conexiunile emoționale ratate, Alan era cu el - alături de el - înțelegându-l, empatic la zbuciumul intelectului care, la fel ca micuța locomotivă din cărțile pentru copii, se străduia să dea o semnificație propriei identități. Acasă, Naomi se postase în capul scărilor. Gura bebelușului, amorțită de somn, se lipise de locul de pe gât unde se putea simți pulsul. Naomi o trimisese pe bonă acasă. În clipa în care o va putea pune jos pe Cecile, îi va telefona lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
său. Înțelesese și care erau cauzele stării de tensiune fără nume și anxietății care îl cuprinseseră în ziua aceea. Era la ciclu. Nici nu e de mirare că luase de la Boots tampoanele și Feminax-ul, latura sa feminină știuse ce urmează. Postat încă o dată în lumina oranj ce venea dinspre Consiliu, își curățase petele maronii de pe călcâi și își pusese un absorbant, folosind una dintre genunchere pentru a-l susține. Tocmai genul de aranjament care îl excitase pe Alan încă de la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dumnezeu, dar soldații sunt atei și n-au voie să pronunțe cuvântul Dumnezeu, iar dacă totuși îl pronunță, atunci probabil că simt și ei că vine sfârșitul lumii și atunci nimic altceva nu mai contează. Atunci nea Gică s-a postat dinaintea lui Janika, a dat cu mingea de pământ, prinzând-o apoi cu amândouă mâinile, și s-a răstit la Janika să se ridice în picioare, dar Janika nu s-a mișcat, a dat numai din cap că nu, nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
jos. În timp ce mă îndreptam către scaun, m-am uitat la fața lui, mustața, deși tunsă scurt, era foarte vizibilă, în rest era bărbierit cu mare grijă, a așteptat până m-am așezat, apoi, încet, a venit lângă mine, s-a postat în fața scaunului, sprijinindu-se de unul din dulapurile cu vitrină, în spatele lui se distingeau bine mulajele colorate, din material plastic, ale inimii și organelor interne, pe astea noi încă nu le învățasem, anatomia fiind materie de-a șaptea, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aplecat, a ridicat lădițele și a început din nou să-mpingă, în dreapta și-n stânga, oamenii, repezindu-i între timp, s-o lase să treacă, s-o lase, că are treabă, ei, și atunci, deodată, muncitorul de la uzină s-a postat în fața ei și, cu două mâini, a apucat lădițele, și a întrebat-o, cum adică a închis ușa de la intrare, nu vede câtă lume mai stă aici, iar tanti Ani s-a răstit la el, să lase lădițele, ce-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în jur, l-am văzut pe Zolika, cățărat în Marele Copac, iar de printre tufe a apărut banda lui Lupu, erau toți în păr, m-au înconjurat în tăcere, a coborât și Zolika din copac, și atunci Lupu s-a postat înaintea mea, spunând că acum m-au prins și c-o să aflu pe pielea mea ce pățesc șoacății care umblă cu fofârlica, iar eu le-am zis că n-am umblat, c-am jucat cinstit și să mă lase-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dus direct la pupitru, iar secretarul a plecat de lângă noi, a fugit direct la pupitru și i-a pus dinainte mapa legată în piele bordo, așa că am știut c-ăsta trebuie să fie tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și a ciocănit cu degetul arătător în microfon și a spus că salută cu drag tovarășele și tovarășii îndoliați de față, și le cere permisiunea să spună câteva cuvinte despre bunicul meu, tovarășul secretar, pe care orașul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Rogero, foarte impresionat de aceste cuvinte, a rugat-o să-și scoată coiful și văzându-i fața a rămas încântat. În vreme ce sta astfel transportat, pierdut în admirație, o primejdie neașteptată s-a abătut asupra lor. O ceată de cavaleri păgâni , postați într-o pădure pentru a putea tăia calea creștinilor în retragere, s-a repezit, din tufișurile în care sta ascunsă, asupra celor doi tineri și Brandamanta, care tocmai își scosese coiful, a fost rănită la cap. Rogero s-a repezit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
veneau totdeauna în galeriile unde expuneam să cunoască pictorul, maestrul. Pe ei îi interesa pictura, găseau că tablourile erau foarte bune, dar despre iden titatea pictorului nu aveau nici o informație. Când le mărturiseam cu modestie că eu sunt autoarea, ri postau energic: „Cum? Nu sunteți secretara? Credeam că aveți barbă, că sunteți un domn foarte important, de o anumită vârstă.“ Eu le răspundeam amuzată: „Regret că vă dez amăgesc, eu sunt pictorița cu pricina.“ Scrisorile pe care le primesc adesea, unele
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ochilor, reacția produsă. La rândul ei, Ina părea a nu-l observa, fapt pentru care nu-l învrednicea cu o privire directă și-l trata ca pe orice trecător. Dacă însă Alex făcea în așa fel încât să se afle postat în fața ei, îi răspundea la salut cu o răceală vizibilă, ca mai apoi, să-și vadă de ale ei. De fiecare dată, Alex, prin întregul lui comportament ținea să-i dea impresia că de fapt el nu este un cuceritor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la domiciliu forțat: nu avea voie să frecventeze străini, să se arate în pubilc la Roma. Agrippina nu spuse nimic. Întinse mâna, luă foaia. Degetele ei albe nu tremurau. Ofițerul se retrase cu un salut brusc. O sentinelă înarmată fu postată la intrarea casei. S-a început instruirea procesului, încet, solemn, niște pregătiri pe măsura victimelor. În seara dinaintea procesului, casa devenise dintr-odată prea mare. Gajus și mama sa nu aveau vești de la Drusus. Dacă vor să-l aresteze, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dormea întotdeauna singur. Servitorii spuneau că nu primise pe nimeni în camerele silențioase alese pentru nopțile petrecute pe Palatinus. Patul său - cu tăblia de aur și fildeș dăruită de Liga orașelor siriene - era gol, mai mulți paznici și servitori erau postați în fața ușii închise, inaccesibile. Somnul îi era ușor, fragmentat. Ferestrele erau orientate spre răsărit, către cea dintâi licărire a zorilor. Când se trezea, știa imediat ce oră din noapte era. Curând, insomniile, căutarea liniștii, trezirea în întuneric și îndepărtarea printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se scufundase. — Poate că va fi de-ajuns să le arătăm britanilor puterea noastră; au uitat de noi pentru că nu ne-au văzut de multă vreme. Pe malul Oceanului Britannicus, în locul cel mai îngust din ceea ce numim astăzi Canalul Mânecii, Împăratul postă trei legiuni, ca și cum s-ar fi pregătit de invazie, cu mașinile de război și de asediu care, încă din vremea lui Julius Caesar, se numeau musculi. Pe insulă se răspândi zvonul că se pregătea o debarcare în forță, pentru că legiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gândul „Nu știu ce poate îndreptăți un ins mediocru, lipsit de vână, de temperament, de imaginație ori de curaj să judece defăimător, ferm negativ, o personalitate de complexitatea și forța artistică a lui Păunescu. Iar aici nu vorbesc de gogoașa limacșilor care postează pe net producțiile infinitei lor inutilități în lașitatea anonimatului. Vorbesc despre oameni, de cultură sau nu, cu acte de identitate la vedere, care au traversat deceniul '67 '77, și mai departe, către iarna anului '89, într-o liniște mormântală, într-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe Gabriela. Le spuse imediat colegilor să o ia înainte. Se apropia de mână cu un băiat, își legănau mâinile, voioși ca toată lumea din împrejur iar când au ajuns la 5 metrii de el, l-a zărit și ea. Se postase pe mijlocul trotuarului așteptând-o, nu avea cum să treacă decât prin el dar s-a oprit silindu-l și pe însoțitor. Pe Laur nu îl interesa, era probabil un prieten< nu conta, avea de gând să o caute la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
rezemată cu spatele de un perete, nu departe de locul unde se oprise el, strângea la piept o gentuță de piele, din care se vedeau ieșind mai multe cărți, împrumutate pesemne de la biblioteca facultății. Din capătul treptelor pe care era postat, poetul își întoarse ochii spre fată și o cântări câteva clipe cu privirea, parcă pentru a-și da seama dacă merita sau nu să angajeze cu ea o dispută, dar, când vru să deschidă gura, se pomeni lângă el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lacrimi în ochi la stele și mă gândeam cum să procedez pentru a fi mai bine pentru mine. În următoarea zi la școală, s-a propus ca fiecare elev să încerce să facă un site al școlii, pe care să posteze săptămânal noutățile. Blogul cel mai vizualizat urma a fi anunțat câștigător în termen de o săptămână. Mi se părea ceva distractiv, dar și util, pentru a mă exprima, așa că am început prin a compune diferite eseuri cu teme educative. Nici
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit. O a șaptea siluetă sosi la rîndul ei. O siluetă cu mers straniu, șovăielnic și sacadat. În loc să se Îndrepte spre dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se Înstăpîni iarăși. Tulburată doar de zgomotul talazurilor care se spărgeau de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos. * * * Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zvîrle pe Nicolas afară, zăvorînd apoi ușa În urma lui. Îl lăsă să vocifereze pe Yves Pérec, care nu contenea să-i amenințe cu moartea, și chiar mai rău de atît, pe nevastă-sa și pe gigoloul ei. TÎnărul jandarm se postă la fereastră. Îl văzu pe Nicolas urcînd În mașină lîngă amanta lui. Chantal Își luase iubitul de mînă și Încerca să-l liniștească. Băiatul tremura de furie, Îi jură că niciodată tipul acela nu va mai putea să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
accident. Un joc stupid care s-a transformat În dramă. - Poate că au vrut să se joace de-a jefuitorii de corăbii și s-a sfîrșit prost. - Cineva i-a tăiat gîtul, Lucas. Niște copii? Se ridică brusc și se postă Îndărătul geamului mare peste care șiroia ploaia. - N-ai să mă faci niciodată să cred așa ceva. Afară se lăsase noaptea, luminile radei se iveau tulburi prin geam, iar dincolo de ele, departe de toate, adesea izolat de restul lumii, se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-ți face griji, deja am uitat. - A, zise ea, Înciudată. Cu atît mai bine. * * * Yvonne, blocată din ajun, la fel ca toți ceilalți, pe continent, urcă pe bac fără să le arunce măcar o privire și se duse să se posteze În partea din față, hieratică. Stăteau rezemați În coate de bastingaj, tăcuți, cînd Ryan Își făcu apariția lîngă ei. Se arătă vizibil fericit s-o revadă pe tînăra femeie, chiar dacă nu făcu nici o aluzie la „falsa plecare“ de pe insulă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ceva cât se poate de obișnuit, după cum se și numește, este o simplă afacere între adulți... (Avocatul acuzării agită două degete în sus. Judecătorul îi face semn discret să se apropie.) Avocatul acuzării: Să vă spun eu de ce singură! (Se postează agresiv în fața Dorei.) Stați, că o întreb eu acuma pe doamna Dora! Ne poate explica doamna Dora apariția subită a celor trei coarne pe fruntea triplului soț? Căci ea a survenit recent, la multă vreme după scindare. (Dora se fâstâcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e teamă, Și ca părinte te doresc 'napoi, Măicuța mea din viața de apoi, Te uită-n jos, cu dragostea-ți de mamă! ROXANA GAVRILUȚĂ Născută pe 18 decembrie 1973, în Iași, jud.Iași. Realizatoare a peste 100 de videoclipuri postate pe YouTube, sub pseudonimul “PasăreaSpin”, filme editate pe versurile unor poeți, membri ai rețelei Esențe. Fără permis Ne strecurăm fără permis, în lumea plină de iluzii, Tot ce-i frumos e compromis Și ne rănim printre aluzii. Cu mic, cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]