6,037 matches
-
ochelari, În vârstă de nouă ani, pe care se Întâmplă să-l țină cu cealaltă mână, o ia mereu Înainte ca să mă privească Îngrozit și curios, ca o mică bufniță. Printre banalele suveniruri achiziționate la Biarritz Înainte de plecare, suvenirul meu preferat nu era nici micul taur din piatră neagră, nici scoica sonoră, ci un obiect care astăzi pare aproape simbolic - un toc din spumă de mare cu un minuscul cristal incastrat În partea sa ornamentală. Îl țineai aproape de un ochi, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Însărcinat cu problemele emigranților ruși. A scris mult, În principal pe teme de politică și criminologie. Cunoștea à fond proza și poezia mai multor țări, știa pe dinafară sute de versuri (poeții ruși preferați erau Pușkin, Tiutcev și Fet - a publicat despre acesta din urmă un frumos eseu), era o autoritate În materie de Dickens și, pe lângă Flaubert, Îi prețuia În mod deosebit pe Stendhal, Balzac și Zola, trei mediocrități detestabile din punctul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
i-a ascultat practic pe toți cântăreții europeni de primă mână dintre 1880 și 1922 și deși nu era capabil să interpreteze aproape nimic (doar foarte solemn primele acorduri din uvertura la Ruslan) ținea minte fiecare notă din operele lui preferate. Pe această coardă vibrantă, o genă melodioasă care pe mine m-a evitat, se strecoară, prin tata, de la organistul Wolfgang Graun din secolul al șaisprezecelea până la fiul meu. 2 Aveam unsprezece ani când tata a hotărât că Învățătura pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fi foarte lung, de pildă Crizantemele nu mai Înfloresc În grădină sau Inima ei era o jucărie În mâinile lui și ca o jucărie s-a sfărâmat. Vedetele feminine aveau frunți Înguste, sprâncene magnifice, ochi umbriți de gene bogate. Actorul preferat al zilei era Mojuhin. Un regizor celebru achiziționase În Împrejurimile Moscovei un conac cu coloane albe (destul de asemănător cu cel al unchiului meu) și acesta apărea În toate filmele pe care le făcea. Mojuhin venea spre conac Într-o sanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a acționa asupra unui mediu friabil (dacă nu este marxist sau un cadavru din naștere și așteaptă supus ca mediul să-l modeleze pe el). Aceasta este explicația bucuriei cu care copilul sapă, face drumuri și tunele pentru jucăriile lui preferate. Fiul nostru avea un model micuț al celebrului „Bluebird“ al lui Sir Malcolm Campbell, din oțel vopsit și cu cauciucuri detașabile și se juca la nesfârșit cu el pe pământ, În timp ce soarele alcătuia un fel de nimb din părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În partea cea mai sudică a Arhipelagului Galápagos, În Oceanul Pacific, la o mie de kilometri de coasta Ecuadorului, se Înalță o insulă mică și solitară, numită Hood sau „Insula Spaniolă”, care reprezintă locul preferat al albatroșilor uriași. Minusculul ei debarcader natural se numește În continuare „Golful lui Oberlus”, În amintirea unui om care a locuit acolo la sfîrșitul anilor o mie șapte sute și a fost cunoscut sub strania poreclă de Iguana. Acest roman se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că-s o maniacă sexuală!! Să-mi scrii și fie ca Iisus să te poarte în brațe, multe multe îmbrățișări și săruturi, Crystal xxxxxxxxxxxxxxxxxx Ben C răciunul a fost oribil, dar nici nu a fost vreodată una din perioadele mele preferate sau cel puțin nu după zilele palide și îndepărtate cu șosete la capul patului și secrete șoptite și lucruri de genul ăsta. Înainte de ziua teribilă în care Sally mi-a zis că Moș Crăciun nu e adevărat, mă entuziasmam atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
referire autoarea este aceea a dragostei care unește o familie, care unește o mamă de copiii săi, un soț de soția și copiii săi, este puterea sacrificiului personal pentru binele aproapelui, este minunea credinței mărturisite cu tărie. De aceea, oamenii preferați ai Lidiei Vrabie sunt cei apropiați de Biserică, care se regăsesc în rugăciune, care-și descoperă după neliniștită căutare, sensul existenței în mărturisirea credinței în Dumnezeu, și, smeriți și cu nădejde sfântă, cer ajutorul sfinților Săi. Sfinți care făptuiesc minuni
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
știutori, dar mai curați și mai nevinovați. De aceea, de fiecare dată când întâlnesc copiii jucându-se, mă opresc și îi privesc, pentru că am ce învăța de la ei. Păpușa Jucăria este simbolul copilăriei. Fiecare dintre noi a avut o jucărie preferată sau mai multe, de care își amintește cu plăcere, care îl făcea să fie fericit. Eu nu-mi amintesc să fi avut în copilărie măcar o jucărie cumpărată. Jucăriile mele erau obiectele de prin prejur. Mai întâi, îmi imaginam jucăria
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a durat această scenă, însă în tot acel răstimp, noi am fost ca niște telespectatori care privesc un film de groază, care trăiesc și simt tot ce trăiesc și simt eroii lor. Fiecare din noi avea printre ei eroul lui preferat, fie că era tata, fratele, rudă, prieten sau vecin. Când au sosit pompierii, au stins focul, care deja reușise să mistuie aproape tot. Ce a rămas din biserică? Zidurile înnegrite de fum, nici urmă de acoperiș, scrum și cenușă... O
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
eu eram deja în casă. M-am așezat pe scaunul de la masa de lângă geam și priveam ploaia care ajunse de-a binelea. Frumosul și plăcutul dans al picăturilor de ploaie începuse. Iubesc ploaia! Foarte mult o iubesc! E fenomenul meu preferat; fenomenul care îmi răscolește în suflet și-mi trezește cele mai frumoase și plăcute amintiri și trăiri. Îmi place să ascult zgomotul ploii. Acest zgomot liniștește toate celalte zgomote din sufletul meu. Îmi place mult această stare de liniște! Îmi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Van der Hoph și încercă s-o ajute: ― Trebuie să vă spun că imediat ce a reținut camera a făcut o comandă impresionantă de flori: 25 de crizanteme galbene. ― Dumnezeule! suspină fermecată. Ce gentilețe! N-a uitat că-i floarea mea preferată. Cristescu observă nedelicat, dar convins că-i face plăcere: ― O atenție de logodnic, aș zice. ― Într-adevăr... Știți, la 62 de ani, un anumit gen de experiențe sânt neașteptate. Și din păcate, ne impresionează mai mult decât ar trebui. ― Dacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am impresia că abordează o altă manieră. ― Extraordinar! Este exact observația mea, domnule maior. Cum vi se pare lucrarea? ― Mai poți să ghicești ce e? ― Mi-e teamă însă că în felul acesta nu va izbuti să fie prea original. ― Preferați... obiectele? ― N-aș putea afirma, dar însemnau ceva nou. În artă, asta mi se pare esențial. Se spune mereu același lucru, deci exprimarea cel puțin să fie alta. Evident, punctul meu de vedere nu contează. Zîmbi: Dacă vreți să discutați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dacă veniți în căutarea unui adevăr, Căutarea adevărului e obiectivul fundamental al oricărui polițist, Mă bucur să vă aud spunând-o pe acest ton, și acum intrați, soțul meu s-a dus să cumpere ziarele, nu va întârzia mult, Dacă preferați, dacă credeți că e mai bine, aștept aici afară, Ce idee, intrați, intrați, în ce alte mâini decât cele ale poliției s-ar putea cineva simți mai sigur, întrebă femeia. Comisarul intră, femeia merse înainte și-i deschise ușa spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
două candelabre pe care le adusese de la Paris. L-am ajutat să le pună pe jos În hol și apoi am făcut o vizionare a apartamentului, cum a numit-o Milton. Arăta splendid și ne-am Încheiat turul În locul meu preferat, bucătăria. Avea acum niște dulăpioare drăguțe, crem, suprafețele expuse riscului de stropire erau acoperite cu oglinzi, iar la fereastră era un stor din mătase de un roșu aprins, cu garnitură din rejansă ciocolatie. În mijlocul Încăperii se afla o masă țărănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de porțelan chinezesc de un roz pastel, atmosfera localului te face să te simți ca și cum ai fi Coco Chanel. Eu și Hunter ne petrecuserăm cea mai mare parte a după-amiezii colindând prin magazinele cu antichități de pe malul stâng. Magazinul nostru preferat era Comoglio, un magazin de decorațiuni minunat, care vindea produse din textile franțuzești la niște prețuri de care nu te puteai apropia, inclusiv catifea din mătase verde fistic la 300 Euro metrul. (Numai În Franța se poate așa ceva, oameni buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pământul, rotindu-se În vârtejuri, Într-o mare de tul. —Aceasta este rochia Grace. Thackeray a creat-o pe baza uneia dintre rochiile purtate de Grace Kelly În Goana după hoț, i-am spus Ninei. Ăsta este taman filmul meu preferat. Chiar pot să o Împrumut? i se tăie Ninei răsuflarea de emoție. —O să-ți facem una special pentru tine, am spus. — Nu mă deranjează să o iau cu Împrumut. Tinerii designeri nu-și pot permite să dea haine degeaba. Insist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca pana corbului, care Își stabilise reședința la New York. Și-a câștigat porecla, la propriu, acoperindu-se cu câte o picătură de glamour de la an la an, și mai ales fiind un oaspete constant, pe vremea adolescenței, pe Stealth, vasul preferat al lui Gianni Agnelli. Glamela este una dintre femeile cele mai șocant de neconvenționale din New York. Dacă o suni și o Întrebi „Ce mai faci?“, ea Îți dă una dintre următoarele două replici: fie „Sunt ca-n rai“, fie „Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Louis și ea este Închisă În cabana lui din Alaska. Nu suporta să vadă că ea se distrează atât de bine“; „Nu bea suficientă apă. Dacă ar fi băut doi litri de Evian pe zi, ar fi aici“. Varianta mea preferată era: „S-a dus să se ascundă la reședința lui Brigitte Bardot În Franța“. Eram foarte deprimată. O fi fost Lauren răsfățată, se prea poate că era cea mai neserioasă dintre toate neserioasele din New York, dar era amuzantă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
familiale, nevoia de a cîștiga tot mai mulți bani, toată drojdia care ne trage la fund când nu avem curajul să ne apărăm interesele -, dar nu-mi pierdusem interesul față de cărți. Lectura era evadarea și alinarea mea, consolarea, stimulentul meu preferat: cititul de plăcere, pentru liniștea minunată care te înconjoară când auzi cuvintele autorului reverberându-ți în minte. Tom îmi împărtășise dintotdeauna această pasiune și, după ce împlinise cinci sau șase ani, mă străduiam să îi trimit cărți de mai multe ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Vino la mine acasă într-o dimineață, la opt fără un sfert, și putem merge împreună. N-o să fii dezamăgit, îți garantez. Și așa s-a făcut că ne-am întâlnit devreme, a doua zi, și am pornit pe strada preferată a lui Tom din tot Brooklynul. Plecasem de la premisa că exagera atunci când începea să vorbească despre „puterea hipnotică“ a Mamei Frumoase Perfecte, dar s-a dovedit că mă înșelasem. Femeia era într-adevăr perfectă, într-adevăr încarnarea sublimă a angelicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un om minunat, domnu’ Glass, mi-a spus, și vă sunt foarte recunoscătoare. Dar nu pot primi cadouri de la dumneavoastră. Nu e corect. Sunteți clientul nostru. — Nu-ți bate capul. Dacă eu vreau să-i fac un cadou chelneriței mele preferate, cine poate să mă oprească? Sunt un om bătrân, iar bătrânii au libertatea de a face tot ce le trece prin cap. Nu-l cunoașteți pe Roberto, a spus ea. E foarte gelos. N-o să-i placă dacă primesc cadouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că a fost arsă, fie de Hawthorne însuși, fie într-un incendiu la un depozit. Alții spun că tipografii au aruncat pur și simplu foile la gunoi sau că le-au folosit să-și aprindă pipele. Asta e varianta mea preferată. O șleahtă de muncitori trențăroși de la o tipografie din Boston, aprinzându-și pipele de coceni cu Litera stacojie. Oricare ar fi versiunea reală, întreaga afacere e suficient de incertă ca să ne putem închipui că manuscrisul nu s-a pierdut, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și Apollinaire la treizeci și opt. Pascal la treizeci și nouă. Flannery O’Connor la treizeci și nouă. Rimbaud la treizeci și șapte. Cei doi Crane, Stephen și Hart, la douăzeci și opt și treizeci și doi. Și Heinrich von Kleist - scriitorul preferat al lui Kafka - mort la treizeci și patru de ani, într-o dublă sinucidere, împreună cu iubita. — Iar Kafka e scriitorul tău preferat. — Așa cred. Oricum, din secolul XX. — De ce nu ți-ai scris disertația despre el? — Pentru că am fost prost. Și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
treizeci și șapte. Cei doi Crane, Stephen și Hart, la douăzeci și opt și treizeci și doi. Și Heinrich von Kleist - scriitorul preferat al lui Kafka - mort la treizeci și patru de ani, într-o dublă sinucidere, împreună cu iubita. — Iar Kafka e scriitorul tău preferat. — Așa cred. Oricum, din secolul XX. — De ce nu ți-ai scris disertația despre el? — Pentru că am fost prost. Și pentru că era de presupus că sunt americanist. — Dar a scris Amerika, nu? — Ha, ha. E adevărat. Cum de nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]