10,986 matches
-
studenți derivă dintr-o proiecție în care studenți este subiect, iar o parte este predicat. Prepoziția partitivă este un element cu caracteristici de determinant și de prepoziție, simbolizat prin D/Po (cu statut de centru). O parte, care este o proiecție maximală, se ridică la Spec,GD/P. Urma lăsată de această avansare este o variabilă. Substantivul plural din poziția N2 este subiectul unei proiecții GFlex aflate mai jos în ierarhia sintactică, în Spec,GFlex: (12) Do [GD/P [GN o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și de prepoziție, simbolizat prin D/Po (cu statut de centru). O parte, care este o proiecție maximală, se ridică la Spec,GD/P. Urma lăsată de această avansare este o variabilă. Substantivul plural din poziția N2 este subiectul unei proiecții GFlex aflate mai jos în ierarhia sintactică, în Spec,GFlex: (12) Do [GD/P [GN o parte] [din [GFlexstudenți [ej]... Conform lui Ștefănescu (1997), cele două posibilități de acord se explică prin momentul în care se face acordul. În enunțul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cf. Ștefănescu, 1997: 43): (14) GD 3 Spec D' fiecarej 2 Do GD/P 2 Spec D/P' tj 2 D/Po GFlex dintre 2 Spec Flex' noi 2 Flexo GN tj Nu se menționează explicit în studiul menționat, dar proiecția inițială cu N2 (studenți) subiect și N1 (o parte) predicat este o propoziție redusă. O analiză similară a fost propusă pentru sintagmele pseudopartitive, de tip o mulțime de studenți, care ar avea la bază o propoziție redusă în care studenți
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
doi termeni se găsesc într-o relație de tip subiect (termenul cuantificat) - predicat (termenul cuantificator). Prin inversiune, termenul predicativ ajunge înaintea celui subiectiv. În structurile superlative, avem a face cu un grup nominal fără inversiune, care are deasupra sa o proiecție funcțională adverbială GEvaluare. Relațiile anaforice pe care le stabilesc sintagmele pseudopartitive sunt folosite uneori drept argument pentru a arăta că N2 este centrul sintagmei. Conform lui Milner (1978), relațiile anaforice pe care le pot stabili sintagmele pseudopartitive în enunț arată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
superlativă. În același timp, N1 are și un rol referențial - de a introduce o nouă entitate în discurs. Din acest motiv, acordul în număr se face la singular, cu N1. Analiza a doua este preferabilă, pentru că nu implică propunerea unor proiecții funcționale suplimentare, a căror necesitate nu rezultă din alte surse sintactice și nu are alt rol decât acela de a explica acordul. Celelalte tipuri de sintagme binominale nu au o astfel de proiecție unde se calculează trăsăturile phi ale sintagmei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este preferabilă, pentru că nu implică propunerea unor proiecții funcționale suplimentare, a căror necesitate nu rezultă din alte surse sintactice și nu are alt rol decât acela de a explica acordul. Celelalte tipuri de sintagme binominale nu au o astfel de proiecție unde se calculează trăsăturile phi ale sintagmei. Anexă Date statistice privind acordul unor sintagme cantitative binominale 78 Și în limba vorbită, și în cea scrisă se întâlnesc destul de multe oscilații în privința acordului verbului-predicat cu sintagmele cantitative, determinate de hipercorectitudine sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2. Ipoteza topicalizării Această ipoteză a fost utilizată destul de frecvent în literatura de specialitate, pentru structurile specificaționale (cf. Heycock, 2009). Conform acestei ipoteze, N1 nu se ridică în poziția de subiect, ci într-o poziție de topic. Aceasta este deasupra proiecției GFlex, astfel încât nominalul iese din sfera acordului. Verbul-predicat nu are acces la acest nominal situat prea sus, astfel încât caută alt nominal care să fie disponibil pentru relația de acord, iar acesta este nominalul postverbal. Se explică astfel de ce acordul se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a'. Colegul și prietenul meu au venit. - lectură non-monoreferențială b. Ion sau Dan vor ajunge consilieri. - lectură inclusivă b'. Ion sau Dan va ajunge consilier. - lectură exclusivă (v) În alte studii se adoptă ipoteza că sintagma coordonată (GConj) are o proiecție de număr proprie, situată deasupra GConj, numărul centrului acestei proiecții fiind calculat pe baza semanticii conjuncților, prin intermediul conjuncției. Aceasta este o proiecție nominală, care nu apare decât în coordonările de nominale (cf. Skrabalova, 2005). În ceea ce privește acordul în gen, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Ion sau Dan vor ajunge consilieri. - lectură inclusivă b'. Ion sau Dan va ajunge consilier. - lectură exclusivă (v) În alte studii se adoptă ipoteza că sintagma coordonată (GConj) are o proiecție de număr proprie, situată deasupra GConj, numărul centrului acestei proiecții fiind calculat pe baza semanticii conjuncților, prin intermediul conjuncției. Aceasta este o proiecție nominală, care nu apare decât în coordonările de nominale (cf. Skrabalova, 2005). În ceea ce privește acordul în gen, au fost propuse reguli de compunere sau de stabilire a genului sintagmei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
va ajunge consilier. - lectură exclusivă (v) În alte studii se adoptă ipoteza că sintagma coordonată (GConj) are o proiecție de număr proprie, situată deasupra GConj, numărul centrului acestei proiecții fiind calculat pe baza semanticii conjuncților, prin intermediul conjuncției. Aceasta este o proiecție nominală, care nu apare decât în coordonările de nominale (cf. Skrabalova, 2005). În ceea ce privește acordul în gen, au fost propuse reguli de compunere sau de stabilire a genului sintagmei coordonate pe baza genului conjuncților 90 (vezi infra, 2.1.3.). Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cumulativă etc., dar distincte când sunt luate laolaltă. În frigider sunt două materii diferite, nu una singură, ceea ce ar justifica acordul la plural. Putem admite că substantivele fără determinanți (GN) sunt predicate, spre deosebire de cele cu determinanți (GDet), care sunt argumente; proiecțiile nominale de tipul GNum sunt flexibile, între predicate și argumente (cf. Wintner, 2000). Conjuncții predicativi nu au trăsătura [+plural], ci doar cei argumentali, ceea ce ar explica acordul lor105. Pentru substantivele abstracte, problema se pune în același fel ca la cele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
număr și persoană reprezintă mărcile acordului verbului cu subiectul (complementul extern). Pornind de la unele fenomene de acord din grupul verbal cum ar fi acordul participiului în unele limbi, ca italiana, franceza etc. (vezi Belletti, 2003), s-a propus existența unei proiecții Acord în grupul verbal (vezi cap. 1. Aspecte teoretice). Ulterior, ipoteza proiecției Acord în grupul verbal a fost extinsă la dublarea clitică. Conform lui Chomsky (1995), Cazul este verificat într-o configurație implicând un centru Acord. Dacă nominativul este verificat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de la unele fenomene de acord din grupul verbal cum ar fi acordul participiului în unele limbi, ca italiana, franceza etc. (vezi Belletti, 2003), s-a propus existența unei proiecții Acord în grupul verbal (vezi cap. 1. Aspecte teoretice). Ulterior, ipoteza proiecției Acord în grupul verbal a fost extinsă la dublarea clitică. Conform lui Chomsky (1995), Cazul este verificat într-o configurație implicând un centru Acord. Dacă nominativul este verificat astfel, conform ipotezei că propoziția este o proiecție a Acordului, iar subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Aspecte teoretice). Ulterior, ipoteza proiecției Acord în grupul verbal a fost extinsă la dublarea clitică. Conform lui Chomsky (1995), Cazul este verificat într-o configurație implicând un centru Acord. Dacă nominativul este verificat astfel, conform ipotezei că propoziția este o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se extindă și să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se extindă și să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru verificarea trăsăturii Acuzativ. Aceasta ar fi declanșată sau activată de caracteristica tranzitivă a verbului, mai precis, de trăsătura Caz conținută de informația lexicală a verbului tranzitiv. Această activare poate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
predicatele din (i)b au denotații cumulative. 10 Această asumpție se bazează pe ipoteza lui Sauerland, privind marcarea semantică a trăsăturilor Φ (2005, 2008). 11 Engl. overt vs. covert. 12 Vezi DSL, s.v. 13 Structura nu este una exhaustivă, alte proiecții funcționale fiind prezente (GMod, GAspect, GNeg). 14 Grup Acord Subiect. 15 Nu se poate presupune că GAcordO și GAcordPart reprezintă aceeași proiecție, din mai multe motive, printre care faptul că nu numai participiile verbelor tranzitive se acordă (vezi construcțiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2005, 2008). 11 Engl. overt vs. covert. 12 Vezi DSL, s.v. 13 Structura nu este una exhaustivă, alte proiecții funcționale fiind prezente (GMod, GAspect, GNeg). 14 Grup Acord Subiect. 15 Nu se poate presupune că GAcordO și GAcordPart reprezintă aceeași proiecție, din mai multe motive, printre care faptul că nu numai participiile verbelor tranzitive se acordă (vezi construcțiile cu acordul participiilor inacuzative) și că nu se acordă participiile tranzitive al căror complement nu a fost cliticizat (cf. Belletti, 2001). 16 Alte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
din mai multe motive, printre care faptul că nu numai participiile verbelor tranzitive se acordă (vezi construcțiile cu acordul participiilor inacuzative) și că nu se acordă participiile tranzitive al căror complement nu a fost cliticizat (cf. Belletti, 2001). 16 Alte proiecții funcționale pot fi implicate între Acord și GN. 17 "The shape of the verb is constrained when the verb requires structure sharing between the INDEX value of one expression and an index specified by some other expression. [...] Thus, though agreement
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Concluzii......................................................................................................... 55 Capitolul 2: De la tipologie la sintaxă: ergativitatea și conceptele sintactice fundamentale........................................................................................... 57 1. Probleme......................................................................................................... 57 2. Abordări de tip sintactic ale distincției tipologice ergativ/acuzativ................ 59 2.1. Analiza "inacuzativă" a limbilor ergative............................................. 59 2.2. Teoria transparenței proiecției verbale.................................................. 60 2.3. Ipoteza ergativității................................................................................ 63 2.4. Parametrul Cazului obligatoriu.............................................................. 63 2.5. Alte abordări generative ale distincției tipologice ergativ/acuzativ....... 65 2.6. O explicație sintactică a partiției morfologice....................................... 67 2.7. Există verbe inacuzative în limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
am folosit pătrate explicative, fie pentru a expune principiile unei teorii lingvistice la care fac referire, fie pentru a descrie modelul propus de un anumit autor; am separat grafic aceste secțiuni explicative pentru a nu îngreuna expunerea. Abrevieri a = micul ~, proiecție care găzduiește argumentul extern al adjectivelor (inergative) A = subiectul verbelor tranzitive A (poziție ~) = poziție în care se poate atribui/verifica un rol tematic Abs./abs. = Absolutiv Ac./ac. = Acuzativ Agr = Agreement (engl.), categoria funcțională acord AgrP = Agreement Phrase (engl.), grupul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau guvernată de un antecedent engl. = engleză Erg./erg. = Ergativ EM = Event Measurer (engl.), măsura evenimentului, în accepția lui Arad (1996) EP = Eveniment Phrase (engl.), grupul evenimentului/nodul eventiv, în accepția lui Borer (2004) EPP = Extended Projection Principle (engl.), Principiul Proiecției Extinse F = categorie funcțională definită ca alter ego-ul verbului lexical, în accepția lui Nash (1997) fr. = franceză GB = Government and Binding (engl.), teoria generativă "Guvernare și legare" Gen./gen. = Genitiv gr. = greacă GU = Gramatica Universală I = Inflection (engl.), categoria funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de tip acuzativ −; actualele construcții ergative sunt, la origine, pasive. Franchetto (2007) consideră că abordarea lui Alexiadou e în concordanță cu teoriile despre evoluția structurilor tranzitive. Într-un stadiu mai vechi, conservat în nominalizările din limbile acuzative, limbilor le lipsea proiecția v care introduce argumentul extern și e responsabilă de atribuirea Cazului acuzativ. Ergativitatea caracterizează un stadiu instabil, tranzitoriu al evoluției limbilor, iar "nominativitatea" este stadiul final ideal de evoluție a limbilor. Pentru relația sincronică dintre ergativitate și nominalizări, vezi Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și, în cazul acestora din urmă, pentru delimitarea ergativității morfologice de ergativitatea sintactică, există și cercetători care consideră că diferențele dintre cele două tipuri de limbi se situează la nivelul unor mecanisme sintactice sau al tipului și al numărului de proiecții sintactice, situație în care distincția ergativitate morfologică vs ergativitate sintactică nu se mai justifică, și care aduc argumente pentru o analiză "inacuzativă" a limbilor ergative. Simplificând foarte mult, acest lucru înseamnă că toate verbele (sau majoritatea verbelor) din limbile ergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
intranzitiv în același fel, dar diferit de subiectul verbului tranzitiv; o limbă este acuzativă dacă obiectul unui verb tranzitiv este tratat diferit de subiectul unui verb tranzitiv și de subiectul unui verb intranzitiv, criteriul fiind marcarea morfologică: afix cazual atașat proiecției NP sau marcă pronominală atașată verbului. Autoarea își continuă astfel demonstrația: verbul este în legătură mai strânsă cu argumentul marcat − A în limbile ergative, O în limbile acuzative. Ipoteză: marcarea specială este expresia unei relații de localitate (tematică sau configurațională
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verb și elementul marcat. Și Müller (2004)6 susține, urmând același tip de analiză, că diferența dintre sistemul ergativ și cel acuzativ este alegerea, în ordinea operațiilor sintactice dintr-o construcție tranzitivă, a derivării categoriei v. 2.2. Teoria transparenței proiecției verbale Bittner și Hale (1996: 531), pornind de la observația că limbile ergative reprezintă o clasă eterogenă, arată că teoria Cazului și a acordului reduc distincția tradițională între ergativitatea sintactică și cea morfologică la o diferență structurală: opacitatea vs transparența unei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]