6,973 matches
-
natura? Și azi când am puterea ce-o are numai Domnul, Din chaosul uitării s-alung pe-o clipă somnul, Pe schelea lumii noastre urâte și-ntr-un chip, Cu vorbe-mpestrițate, zidite din nisip, Eu să zăresc o alta - un rai, o primăvară, Și-n codri plini de umbră lucire de isvoare, - Azi când ești prea mult înger și prea puțin femeie, Frumoasă cum nici Venus nu a putut să steie, În loc de-a fi un soare al astei lumi întregi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a stins Este-al meu suflet ce meditează - E-ochiul meu plâns. {EminescuOpIV 464} 9. COPILĂ ÎNGER - VIS ÎN MIRARE (cca 1869) Copilă înger - vis în mirare, Când lipești sânul de capul meu Dispare lumea de sub picioare, Mă cred în raiul lui Dumnezeu Tu-mi pari un înger de flacări albe Văd fruntea-ți blondă în rece-eter Haina-ți lumin-a serei rosalbe, Tu geniu gândit de cer? Tu ești cântare înnaripată, Iar eu suspin sunt ce te îngîn, Cântare dulce și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de imperfecțiune potențează misterul frumuseții. Fără puțin mister, frumusețea este o eroare. Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Nu orice femeie poate transforma frumusețea în mister. Există întrebări mai durabile decât piramidele egiptene. Apetitul cognitiv ne-a debarcat din rai. Alergăm după propria noastră definiție. Există două filosofii: a sătulului și a flămândului. S-ar fi cuvenit ca stomacul să fie rezistent la foame, nu creierul. În viață nu poți să spui decât adevărul, ori să arunci cu pietre în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
învins atât necunoscutul cât și indiferența celor din jur. Biblioteca nu poate face dintr-un prost decât un ignorant studios. Omul-un conglomerat de tensiuni și de speranțe. Nu turna informație nouă în minți sclerozate. Prohibiția incită curiozitatea. Dacă în rai ar fi fost interzis șarpele, scăpa cu viață mărul. Nu doar întrebările greșite rămân fără răspuns. Artistul are o curiozitate de copil rămas singur acasă. Incertitudinile mișcă spiritul uman. Ideile mari nu pot fi decât limpezi. Omul contemporan pendulează între
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gânditoare continuă să-i sporească, mai ales, fragilitatea. Omul - o argilă fulgerată de curenți cosmici. Omul contemporan a transformat absurdul existențial într-o sublimă disperare cosmică. Cum să nu trăim prost, noi, pământenii, când chiar la prima negociere am dat Raiul pe o mușcătură de măr. Marile cărți ascut dinții întrebărilor, nu se hazardează să dea răspunsuri. Irumpe tot mai des din noi magma iraționalului. De unde atâtea pretenții. În definitiv suntem moștenitorii unei căderi. Dincolo de borne urmează libertatea. Sau rătăcirea. Bibliotecile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de speranță. Cea mai mare popularitate o au întemeietorii și demolatorii de religii Omul leagă de credință sublimul. Dar și frica. Cât încă mai pot greși, mai lasă-mă, Doamne, pe Pământ! Paradisul poate fi sublima monotonie a imaginației umane. Raiul ar fi minunat. Dar prea multă prohibiție s-a îngrămădit în el. Religia i-a lăsat omului o rană deschisă : nevoia de sacru. Dacă a creat o lume, înseamnă că și Dumnezeu este poet. Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
grăbesc primenirea religiilor. Prima icoană cu chipul lui Iisus a fost bobul de grâu. Unii cred în Dumnezeu doar când mănâncă ciuperci, ori zboară cu avionul. Chiar și seninul Acropole e o însumare de golgote. Nu pot lega mirosul de rai decât cu cel al fânului proaspăt cosit. Dacă te are trecut pe listă, Diavolul te pescuiește și din mănăstire. Iisus ne-a promis iubire, nu belșug. Să fie relația om - divinitate sintaxă sau mister? Doar două lucruri mă apasă : cerul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Să fie, oare, suferința o precondiție a mântuirii? Nici în Paradis nu există democrație. De foarte multă vreme nu s-au făcut alegeri libere. Creștinismul a reușit să logodească cea mai accesibilă exprimare cu cel mai profund conținut. Unde e Raiul, părinte? Dracu știe, fiule! Totuși Golgota este preludiul învierii. Suferința poate fi o formă de mântuire prin pedeapsă. Spre deosebire de filosofie, religiile au știut să cucerească lumea prin accesibilitate. Deși sursele luminoase s-au perfecționat la maximum, numai bătrâna lumânare își
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tem de chinurile iadului, cât de aglomerația de acolo. Până te vezi instalat într-un cazan, îți iese probabil sufletul. Criza poate fi a doctrinei religioase, ori a slujitorilor ei. Nu poți să fii și ateu și cu sufletul în rai. După lăsarea întunericului, se împuținează și numărul ateilor. Cerul - această epidermă a dumnezeirii. Religia - o iubire platonică fată de un mire bănuit, dar nevăzut. În marile războaie mor oamenii de-a valma. Apoi, fiecare Dumnezeu și-i caută pe ai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de fascinația unicatului, ci de cea a varietății. Cândva, dragostea era ca vărsatul de vânt. Nu te puteai îmbolnăvi de ea decât o dată în viață. Acum, o poți contracta și de trei ori pe zi. Iubirea - o sublimă caleașcă spre rai. Iubirea - această academie a instinctelor. Dragostea e oarbă, constată cu bucurie oftalmologii. Mă tem că violul va înlocui iubirea. Din deliciu, iubirea poate deveni oricând ... capriciu. Căutăm în iubire streașina mării risipită în noi. Pe la treizeci de ani, tinerii pun
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aspirația spre absolut. În rememorarea tinereții lor, bătrânii nu uită să spună ce donjuani feroce au fost. În privirile îndrăgostiților zburdă licurici. A doua căsătorie este adulter, ori pedeapsă? Cine își inițiază partenerul într-ale iubirii are loc rezervat în rai. „Iubiți și faceți ce vreți!” spunea Sf. Augustin. L am ascultat și uite ce a ieșit! După exuberanța tinereții, iubirea se retrage în mausoleul casnic. Telenovelele au un pronunțat caracter educativ. Ele demonstrează că alte căsnicii merg mult mai prost
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oricărui geniu intră și arta. Arta autentică tulbură, nu cosmetizează. Pamfletul spurcă. Uneori - sublim. Artistul este puțin anormal chiar în vremuri cumsecade. Arta autentică constă în ruguri interogative, nu în curcubeie exclamative. Talentul topește și apoi prelucrează influențele. Izgonită din rai, Eva a revoluționat artele plastice. Dacă în timpul afectat scrisului aș fi descărcat vagoane în gară, ajungeam miliardar. Inefabilul - această sublimă ambrozie a artei. Arta încearcă să mențină în plisc ramura de măslin. Arta înnobilează chiar și misterul morții. Fascinația majoră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și insipidă. Există o diviziune a muncii și în artă. Unii șoptesc în poezie, alții urlă prin redacții. Pasărea Phoenix a artistului este copilăria. Și în artă s - a schimbat proporția dintre grosier și suculent. Muzica - o compensație, poate, pentru raiul pierdut. Până la un punct, destinul creației se află la mâna receptării. Postmodernismul - un clișeu împotriva clișeelor. Se înmulțesc în proporție geometrică veleitarii și purtătorii de fumuri culturale. Arta este încă generatoare de substanță activă. Pentru scriitor, coala de hârtie are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Chiar nici forfetari. ADN - ul artiștilor actuali pare clădit doar din avangardisme. Arta huzurește în sufletele alambicate. Dozat inabil, lirismul poate deveni colesterolul artei. Orice creație ar trebui să izvorască din reflecție. Creatorul de artă caută cu disperare cioburile de rai și de iad ascunse în gesturile cotidiene. Taina rămâne principala invitație spre marea poezie. Avangarda literară ar putea fi o sublimă gesticulație de operetă. Muzica - printre puținele materializări ale sublimului. Arta autentică te recheamă. Unii transformă spaima de neant în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pretenție la spațiul locativ. Presa fetidă e ca un copil obraznic care suferă numai când îl ignori. Săracul moare de foame, bogatul - de greață. Emisfera nordică a Pământului este mai sătulă și mai arogantă. Spiritul concurențial ne - a scos din raiul comunei primitive. Moda se regenerează autodepășindu-se. Apatia distruge România. Nu am găsit altă rimă ). Nu încurcați ușile ! Pe una scrie „ bărbați ”, pe alta : „ opinii despre bărbați ”. Studii superioare poți să faci, fiule ! Dar să nu ajungi cumva intelectual ! Laudă - ți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu a avut mai mulți fani decât dolarul. Ieșirea din contingent nu rămâne nepedepsită. Artiștii de curte formează o specie perenă. Inchiziția ni s - a infiltrat în priviri. Și chiar în suflete. Pentru unii, lenea este o anticipare pământeană a raiului. Nu s - au descoperit încă daruri gratuite. Ne rătăcim uneori prin regnul de sub condiția noastră. Bănuia că o va lăsa bărbatul, dar nu chiar de la o înălțime atât de mare. Acuzăm justiția , dar beneficiem uneori de inechitățile ei. Și democrația
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este marea poartă spre uitare. La bătrânețe, așteptăm cu înfrigurare invitația la masa rotundă a neantului. Cei slabi își topesc deziluziile în sinucideri. În genomul uman este înscrisă și plecarea. În pragul desprinderii de viață, îndreaptă-ți ochii minții spre raiul copilăriei. Mulți dintre marii români au murit ori în ospiciu, ori în exil. Murim îndeosebi noaptea. Când lumina nu ne poate apăra. Cred că și moartea e poezie. Pentru că ne logodește cu Absolutul. Viața este un dar sublim. Iar moartea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
al pierzaniei și tu n-aude n-avede. Dacă-i loc de pierzanie, atunci cum rămâne cu părerea lui Mihai Codreanu? Care anume, că el a avut multe păreri? Ia ascult-o și ai să vezi că mare dreptate avea: „Către Rai mai scurtă cale Alta nu găsești mai bună, Vino drept la Trei Sarmale Și-o să meargă totul strună”. Cu alte cuvinte, bați șaua să priceapă iapa. După umila mea părere, însă o vizită la renumitul han se cuvine a fi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de altă dată ale Iașilor, scoase la lumină de Godel: „Acei ieșeni care nu obișnuiau să zăbovească lângă poalele nevestelor lor probabil își amintesc de puzderia de locuri vesele pe care le-am înșirat fără nici o discriminare, în fuga condeiului: <Raiul lui Adam> dinspre Tătărași, <Florica>, <Vidrașcu>, <Parcul vânătorilor> din dealul Copoului, grădina <Perjoaia> în drumul spre închisoarea Galata, Hanul <Trei Sarmale> de la Socola, bodegile <Muțu Podgoreanu> și <Samoilă> din strada Lăpușneanu, <Simion Pașcanu> de lângă Primărie, <Pomul Verde> - ușă în ușă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Și câtă profunditate în acele gândiri, și cât miros în acele flori! Astfel sunt și florile sălbatece - cântecele poporale. Pe câmpiile lor a cules Shakespeare și orce poet național - pe alte câmpii însă a cules poeții aciia cari vorbesc de rai și iad de îngeri și demoni, de stelele cerului și de mărgaritarele din fundul mărei. Shakespeare a vorbit de om - de om cum e. Bețivul său e bețiv, eroul său erou, nebunul sau nebun, scepticul sau sceptic și fiecare om
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-mi dai iubita sufletului meu. Arată-ți dar mila, nu mă pedepsi... Și de-a mea dorință nu mă mai lipsi. Din petrecerea mea dulce bucurat în al meu trai Ce gândeam că nu m-a smulge soarta dintru acel rai Astăzi văz că ea mă duce dușmană cu mare zor În pustiu să mă arunce, fără milă, fără dor, 5 Unde soarele și luna sunt cu totul de prisos, Daca eu de la nici una nu aștept vreun folos. Grele-mi sunt
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
din ochi-ți asupra mea este raza nemurirei arunc-o asupra ăstui popor tâmpit de nenorocire - ars de setea dreptății. 1048 {EminescuOpXV 1049} {EminescuOpXV 1050} {EminescuOpXV 1051} {EminescuOpXV 1052} {EminescuOpXV 1053} Iute, iuțime nențeleasă, 10 Pămîntu-nvîrte-a lui comori; Ziua ca raiul luminoasă O schimbă noaptea cu fiori; Marea ce-nalță râuri late De-a stâncilor adânc tărâm [........................... ] [........................... ] [POVESTE MEDIEVALĂ] (p. 600) Margareta, care-și făcea educația în castelul d'Amboise, avu următorul vis. S-ar fi 2264, făcut în grădina castelului
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
albinelor, trîntore șa ele la ora aia, albine care ne înțepau zilnic picioarele desculțe, în care mărșăluiam același islaz, după-amiază, în soarele puternic al verii, unde parcă zumzetul lor făcea aerul să vibreze și să distorsioneze imaginea acelui colț de rai. Încep să cred în Dumnezeu? Pescuiam până dădea soarele. Făceam kilometri întregii pe malul râului, după care ne întorceam, cu doi, trei eleni uscați de soare, la bindie, locul de scăldat al satului, traversând grădinile și livezile oamenilor, mâncând pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Mihai Munteanu. De fiecare dată m-au entuziasmat liniștea și tihna pe care i le oferă grădina mare, inundată de pomi, arbuști și fel de fel de plante care cresc în voie, de-a valma, alcătuind laolaltă un colț de rai în care poetul meditează și își scrie cărțile. Gândurile îi sunt acompaniate de cântecele sutelor de păsărele care și-au găsit loc pentru concert în desișul de verdeață. Și pentru ca activitatea creativă să-i fie stimulată și susținută, prietenul meu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ca să lucreze pămîntul. Ci numai abur ieșea din pămînt și umezea toată fața pămîntului" [Facerea, 2:5,6]. Motivul pentru care în această austeritate "Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărîna pămîntului... " [Facerea, 2:7], pentru care "a sădit rai în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l zidise" [Facerea, 2:8], este relativ clar formulat: ca să lucreze și să păzească această grădină [Facerea, 2:15]. Rezultă cu o claritate tulburătoare că, cel puțin pentru
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]