7,913 matches
-
ca un obiect cu anumite proprietăți artistice și estetice și a cărui cercetare trebuie să plece de la simpla sa stare de existent. În decursul istoriei existența operei de artă a dat curs a două interpretări diferite: realismul și monismul. Conform realismului opera de artă este o entitate auto-suficientă și nu prezintă nici un raport de dependență. Prin urmare, opera de artă fie este descoperită în sensul lui Samuel Alexander 2 - descoperirea obiectului implică propria sa existență -, fie este un obiect sau un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
al doilea este stratul decorativ care e desăvârșit prin experiența perceptuală. Prin intermediul stratificării artei putem ajunge la un existent autonom, așa cum deja am văzut, adică la Ansichsein. Mergând pe aceeași direcție, Ingarden analizează opera de artă ca un existent între realism și idealism căutând o bază comună pentru a forma un sistem al filosofiei artei. Revenind la problema obiectului artistic, la Ingarden avem trei caracteristici majore: în primul rând opera de artă este un obiect intențional, în al doilea rând opera
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca existent trebuie înțeleasă doar ca realitate ontică, adică o formă auto-suficientă ce va fi demonstrată și explicată în cadrul analizei tipurilor de artă. Ca simplă existență - obiect existent - nu mai depinde de nimeni și nici de o posibilă credință. Dacă realismul presupune ideea de căutare, atunci ceea ce se caută va fi găsit, deci opera de artă este o entitate apriorică. Un statut fenomenologic al artei este trasat de creativitate care prezintă o formă ontologică de emergență a văzutului, a auzului și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Al doile tip de narațiune fantastică crează o ezitare între real și imaginar. Prin aceasta se pune sub dubiu prezența oricărui eveniment și personaj cu calități supranaturale. Astfel, înțeles putem spune că nu există o distincție clară între fantastic și realismul magic, și niciun privilegiu între elementele naturale și supranaturale. O posibilă diferență între ideea de fantastic și idea de magic constă în abordarea existantă sau fermă față de elementele ce stau la baza realității. Dacă fantasticul e stare de ezitare în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologice pentru determinarea existenței operei literare. Totodată, contribuie la identificarea tipului de literatură, de exemplu, în literatura ficțională magia este omisă din cauza lipsei realității sale non-științifice. Ele reprezină și o trecere (mentală) de la o cultură la altele "pentru a percepe realismul și fantezia ca pe niște praguri ale evoluției și alchimiei. Acest prag este un component al "podului mintal" în și între culturi"44. Obiectul literaturii își câștigă unicitatea și autonomia cu ajutorul tropilor ontologici. Capitolul II Arhitectonica ontologică a operei de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Din perspectivă sociologică, fotografia și cinematografia sunt explicații naturale ale crizei tehnologice și spirituale ce a cuprins pictura modernă. În acest sens, André Malraux descrie cinematografia în Esquisse d'une psychologie du cinéma ca pe evoluția cea mai îndepărtată a realismului plastic, manifestată la început în Renaștere și care a găsit o expresie limitată în cultura barocă. Prin intermediul istoricității putem apropia funcționalitatea fotografiei de pictură, apropriere care arată anumite elemente comune ambelor arte. Prin urmare, conținutul reprezentațional nu este reprezentațional doar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
psihologică de a duplica lumea exterioară. Deoarece în cadrul picturii perspectiva a rezolvat problema de formă și nu pe cea de mișcare, fotografia și-a asumat răspunderea de-a oferi expresia dramatică a momentului. Dilema artei fotografice se află, astfel, între realismul pur, nevoia de a oferi expresii semnificative, concrete prin esență, și pseudorealismul unei decepții bazat pe un conținut format din apariții iluzorii. Totodată, relația intimă dintre elementele artei ridică o serie de întrebări. Arta vizuală fotografică generează multiple opere în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pentru a reda un efect estetic. Opera fotografică este gândită ca având diferite tipuri de variații și etape în raportul său cu obiectul real. Dacă pictura poate fi interpretată în termenii iluziei, fotografia și cinematografia se axează doar în sfera realismului. Pictura oferă, prin intermediul ideii originare, o caracteristică subiectivă. Imaginea picturală poate fi mereu acuzată de subiectivism, în timp ce imaginea fotografică este definită de un obiectivism independent de subiect. Ideea fotografică este descoperită, în timp ce ideea picturală este creată. "Diferența dintre originalitatea fotografiei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
construiesc"14. Ca obiect real, filmul nu poate să existe decât prin intermediul actului. Realitatea sa constă în realitatea potențială a actului reprezentării. Stratul aspectelor vizuale face posibilă reconstrucția realității prin intermediul tehnicilor artei cinematografice. Studiul reprezentării duce la identificarea termenilor de realism și obiectivitate, ce intră în rolul descriptiv al filmului ca operă de artă. Totodată, filmul este determinat și de percepția sau de construcția semnificației unei imagini ce conduc la realizarea unei lumii cinematografice. Cu alte cuvinte, prin stratului semnificației obținem
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sens larg ca "roman cavaleresc". 42 Tzvetan Todorov, The Fantastic: A structural Approach to a Literary Genre, Cornell University Press, New York, 1975, p. 25. 43 "[...] reject allegorical as well as poetic interpretations". Tzvetan Todorov, op. cit., p. 33. 44 "[...] to perceive realism and fantasy as threshold into evolution and alchemy. That threshold is a component of the "mental bridge" within and across cultures [...]" (t.m.). Harris Wilson, The Womb of Space, Westport, Conn, Greenwood, 1984, pp. 69-70. 1 Fotografia sau pictura sunt
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
being a reconstruction by photographic means of a visual aspect of a determinate object or objective situation". Roman Ingarden, The Literary Work of Art, traducere de George G. Grabowicz, Northwestern University Press, Evanston, 1973, 323. 13 Diferența dintre idealitatea și realismul filmlui este redată prin modul de activare a evenimentelor compoziționale cu ajutorul anumitor tehnici. Casebier înclină în favoarea realismului, întrucât filmul este angajat într-o reprezentare artistică ce folosește elemente specifice artei și esteticii. Cf. Allan Casebier, Film and Phenomenology. Toward a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Roman Ingarden, The Literary Work of Art, traducere de George G. Grabowicz, Northwestern University Press, Evanston, 1973, 323. 13 Diferența dintre idealitatea și realismul filmlui este redată prin modul de activare a evenimentelor compoziționale cu ajutorul anumitor tehnici. Casebier înclină în favoarea realismului, întrucât filmul este angajat într-o reprezentare artistică ce folosește elemente specifice artei și esteticii. Cf. Allan Casebier, Film and Phenomenology. Toward a Realist Theory of Cinematic Representation, Cambridge University Press, New York & Cambridge, 1991. 14 "There is no primary real
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
oile”, CNT, 1955, 1; Savin Bratu, „Moștenirea”, GL, 1955, 12; Ion Oarcăsu, Proza lui Petru Vintilă, ST, 1955, 12; H. Zalis, Evoluția unui nuvelist, O, 1957, 7; Nicolae Mărgeanu, Sentiment și emoție, TR, 1957, 16; Mircea Tomuș, Un mod al realismului, ST, 1957, 6; Mioara Cremene, „Eroul necunoscut”, CNT, 1957, 26; Georgeta Horodincă, Un erou care ar putea fi al zilelor noastre, CNT, 1957, 26; Georgescu, Încercări, II, 108-111; Teodor Vârgolici, „Linia vieții”, „Scânteia tineretului”, 1959, 3 040; I.D. Bălan, „Linia
VINTILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
Partidului Național în relație cu celelalte partide (Greșelile conducerii Partidului Național, Întâia guvernare a generalului Averescu, Guvernul Take Ionescu, Guvernul liberal ș.a.). În 1949, când publică primul volum de povestiri, Movila neagră, V. se află deja printre reprezentanții „exemplari” ai realismului socialist promovat de culturnicii comuniști ai perioadei. Epicul e simplist, de un maniheism categoric: jupâni hapsâni, chiaburi cruzi și lacomi îi exploatează fără milă pe țăranii săraci, dar destoinici și curajoși, muncitori care știu să fie vigilenți când dușmanul lovește
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
sat, Băltoaca, inundat din cauza indiferenței unor „elemente” oportuniste care au intrat în partid, dar nu servesc interesele „poporului”. Trei romane, Oameni sub patrafir (1950), Întâmplări din pragul veacului (1953), Sub pajura împărăției (1954), reconstituie, de asemenea în spiritul și litera realismului socialist, dintr-o perspectivă tezistă, viața țărănimii transilvănene de la începutul secolului al XX-lea. V. vorbește în Oameni sub patrafir despre primele mișcări „revoluționare” ale celor săraci și obidiți. Sluga Tănasie, credincios și harnic, e acuzat pe nedrept că a
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
Național de dramaturgie, acordat de Ministerul Culturii (2002). Deși V. se numără printre fondatorii Cenaclului de Luni, poezia sa e departe de a face corp comun cu direcția „lunedistă” a generației ’80. Căci, dacă majoritatea congenerilor se îndreaptă către un realism echivalent cu o catagrafie a cotidianului, el se concentrează asupra unui suprarealism care ambiționează să extragă doar chintesența cotidianului. Nu contingentul, ci contingența însăși, localizată într-un oraș generic, care nu numai că nu constituie o realitate determinabilă empiric, dar
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
vieții, 1892). O notă aparte fac amintirile, cu nostalgia duioasă a copilăriei (Un Crăciun, Mogâldea ș.a.). Proza are un caracter reflexiv, liric și confesiv. Sentimentale, chiar melodramatice, într-o atmosferă sumbră la început, schițele și nuvelele câștigă treptat sub raportul realismului, adăugându-și energice note pamfletare și protestatare. După 1900 V. scrie mai anevoie, preferând să-și fixeze impresiile în epistole sau în carnete de însemnări zilnice. Meditația etică e predominantă. Regresiunea în timp, desconsiderată până prin 1895, intră acum în preocupările
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
lui Dan, care înnebunește, asemănător cu al lui Eminescu, reflectă în intenția prozatorului destinul tragic al artistului. Dan rămâne și unul din primele romane psihologice la noi. Autor cu o bună intuiție a cuvântului, V. este și un exponent al realismului pitoresc și liric. România pitorească (1901; Premiul Academiei Române) e un jurnal de călătorie de un lirism abundent, înecat într-o pletoră de metafore și alegorii convenționale care risipesc liniile peisajului descris, dându-i uneori contururi ireale. Contemplând pământul țării „sfințit
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
tablouri ale vieții de la țară. Dacă există un astfel de paralelism între versurile și proza lui Vlahuță, lucrul se explică prin faptul că aceasta din urmă era ea însăși străbătută de un curent liric de netăgăduit. Metodele mai noi ale realismului nu se stabiliseră încă, și, ca urmare, deși proza narativă a lui Vlahuță este susținută de observația societății, povestitorul nu se oprește a introduce în expunerea sa mărturia sentimentelor și aprecierilor sale. TUDOR VIANU SCRIERI: Nuvele, București, 1886; Poezii, București
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
Ov. S. Crohmălniceanu, apoi N. Tertulian, Paul Georgescu, Eugen Luca ș.a. Experiența scriitorilor ruși și sovietici e și ea „valorificată” cu osârdie prin abundente tălmăciri, prin articole și comentarii mai mult decât elogioase. Despre Mihail Șolohov scrie Silvian Iosifescu, despre „realismul socialist al lui Gorki” discută Al. A. Philippide și Petru Dumitriu, Vladimir Maiakovski e comentat de Horia Deleanu ș.a.m.d. Notabilă e și un fel de anchetă, întreprinsă în 1950, în cadrul căreia la întrebarea „Ce-am învățat din literatura
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
publică articole ce resping „neprincipialitatea” în evaluarea unor opere, „schematismul în literatură” și „manifestarea virulentă de formalism” din poezia Ninei Cassian (Paul Georgescu), se pledează pentru „expresivitatea chipurilor literare” și contra „manierei proletcultiste”, dar și pentru pășirea fermă „pe drumul realismului socialist”, pentru „spiritul revoluționar al realismului socialist”, invocându-se permanent „principiul leninist al spiritului de partid în literatură”. Către sfârșitul anului 1953 se introduce rubrica „Literatura română între 1900-1944”, deschisă cu un studiu al lui Ov. S. Crohmălniceanu despre Liviu
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
evaluarea unor opere, „schematismul în literatură” și „manifestarea virulentă de formalism” din poezia Ninei Cassian (Paul Georgescu), se pledează pentru „expresivitatea chipurilor literare” și contra „manierei proletcultiste”, dar și pentru pășirea fermă „pe drumul realismului socialist”, pentru „spiritul revoluționar al realismului socialist”, invocându-se permanent „principiul leninist al spiritului de partid în literatură”. Către sfârșitul anului 1953 se introduce rubrica „Literatura română între 1900-1944”, deschisă cu un studiu al lui Ov. S. Crohmălniceanu despre Liviu Rebreanu. Aici sau în alte rubrici
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
Călin relevă „tendințele nesănătoase” ale unei reviste „de provincie”. Progresele și regresele revistei sunt accentuate în anchetele și „mesele rotunde” organizate: Literatura nouă și actualitatea (12/1957), Probleme actuale ale criticii (4/1958, cu participarea unor critici germani și francezi), Realismul socialist și literatura noastră nouă (9/1958), Scriitorii tineri (5/1959), 15 ani de literatură nouă (9/1959). Mai puțină obediență față de imperativele ideologice ale regimului se distinge în cronicile și recenziile iscălite către sfârșitul deceniului, în afară de cei cu stagiu
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
Munteanu, București, 1978; Michel Tournier, Vineri sau Limburile Pacificului, pref. Micaela Slăvescu, București, 1978; 30 poètes roumains contemporains, București, 1978 (în colaborare); Geo Bogza, Poezii și poeme - Poésies et poèmes, ed. bilingvă, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1979; Aleksa Celebonović, Realismul burghez la sfârșitul secolului XIX (1860-1914), pref. Dan Grigorescu, București, 1982; Paul al României, Carol al II-lea, rege al României, București, 1991. Repere bibliografice: Sanda Radian, „ș.a.m.d.”, „Revista bibliotecilor”, 1970, 2; Doina Munteanu, Ambroise Vollard, „Amintirile unui
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
analitică și suplețea unor judecăți critice fac din carte o reală contribuție la cunoașterea celor doi poeți în spațiul românesc. Monografia Henryk Sienkiewicz (1972) continuă mai vechile preocupări, scriitorul fiind situat prin poetica romanelor istorice mai aproape de romantism decât de realism, predominant totuși în epopeea sa. Miezul cărții îl alcătuiește analiza consacrată trilogiei istorice care l-a impus ca maestru al genului în Polonia. Pornind de la părerile lui Sienkiewicz, Z. insistă convergent asupra genezei, a problematicii și a tipologiei. Fără a
ZAICIK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290688_a_292017]