6,309 matches
-
imnolatriei". Sînt trecute în revistă numeroasele volume de Omagii, pe care editurile socialiste se întreceau să le publice cît mai grandios și unde mai toți scriitorii patriei erau prezenți. Unii mai fără voia lor, cu texte pe care acum le regretau, dar binevenite pentru politrucii redactori, alcătuitorii de astfel de opuri. Un răspuns de nesfîrșit bun-simț, dar nu mai puțin substanțial, aflăm în Dimpotrivă la o Scrisoare către intelectualul din Occident, publicată în "Viața Românească" de Constantin Noica, în 1986. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cei care făceau cu mult zel propagandă regimului comunist, timp în care închisorile gemeau de oameni nevinovați, iar cultura națională era decapitată. Oricînd e momentul să-l incriminăm pe Cioran pentru cele cîteva nihilisme fasciste, pe care le-a și regretat mai apoi, dar nu este încă momentul "să analizăm, cu decență, nuanțe și durere fără a le nega "opera" și pe oportuniștii de vază", de la G. Călinescu și T. Vianu, la Tudor Arghezi și M. Sadoveanu. Nu putem să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ale literaturii proletcultiste și realist-socialiste, însoțit de comentarii actuale, evidențiind în fapt că atunci a mințit cu seninătate (ca majoritatea camarazilor ei), fără a încerca astăzi, la atîția ani după, nici o clipă de remușcare, un moment în care să-și regrete faptele "literare" și ideologice din acea perioadă. Să cităm cîteva versuri semnate de Nina Cassian, din epoca stalinismului în floare cînd cînta Sfîrșitul plusvalorii: "Cîndva, într-un veac de mult apus, / ultimii proletari din lume au spus / către ultimul patron
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acut simț al armoniei, echilibrului arhitectural, după normele proprii personajului sau episodului în cauză, așa cum ele cristalizaseră, încă din proiect, în viziunea prozatorului". Autorul Cronicii de familie a fost dispus tot timpul a săvîrși modificările impuse de ideologie, fără a regreta un moment denaturarea "creației" sale. O veritabila școală de literatură a fost și poșta redacției susținută de Geo Dumitrescu prin 1949, în revista "Flacăra". Iată unul din sfaturile lui Geo Dumitrescu inserat la poșta redacției: "Chemarea poetului e un lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Răcaru. Îl las pe el să cânte și-i dau pe sfert cât mă cureți tu de bani, râde cu vocea lui răgușită. Hai, du-te și prezintă-l pe copil, că m-a făcut curios. — Mulțumesc, domnule. Nu veți regreta ! îi răspunde res- pectuos Cristi. Asta rămâne de văzut, Cristiane, Cristiane. Rămâne de văzut. Hai, Ioane, prezintă -l odată pe copil, lasă-l să viseze și el frumos câteva minute. Ion Vasilescu se ridică de la masă și se îndreaptă către
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
simțit gloria și puterea unei lumi întregi în vârful dege- telor mele și am simțit cum puterea destinului te poate lua de pe orice culme și te poate arunca numaidecât într-o gaură uitată de timp și de lume. Dar nu regret nimic, nicio secundă. — Ei, hai, amice... Nu te păcăli. Acum puteai fi la Paris, retras, milionar, cântând o dată pe săptămână, spre deliciul publicului, un tango. Înregistrând altul în fiecare lună, nu stingându-te în fiecare ceas în această nebunie. Atâtea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că mi-a venit extrem de greu să intru În „următoarea”, aceea a adulților reali, cum am botezat-o, a probabilului. Și, de intrat - dacă am intrat! -, nu am făcut-o definitiv și foarte bine niciodată! Și cum un Înțelept nu regretă ceea ce nu-i stă În posibilități, nici eu nu regret această „imperfecțiune de adaptare”, această proastă, stângace și uneori umilitoare așezare În rândul celor care „conduc” și care au „autoritate”. Apropo de această noțiune, a autorității, noțiune care se confundă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceea a adulților reali, cum am botezat-o, a probabilului. Și, de intrat - dacă am intrat! -, nu am făcut-o definitiv și foarte bine niciodată! Și cum un Înțelept nu regretă ceea ce nu-i stă În posibilități, nici eu nu regret această „imperfecțiune de adaptare”, această proastă, stângace și uneori umilitoare așezare În rândul celor care „conduc” și care au „autoritate”. Apropo de această noțiune, a autorității, noțiune care se confundă În mintea majorității oamenilor cu „autoritatea socială” și cu diversele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prim-secretar, educat și protejat de șeful celei mai teribile organizații de poliție politică și dezinformare (după Gestapo, se’nțelege!Ă, distruge, demantelează, „dezorganizează” din interior Întreaga „construcție” care propulsase, e drept (fapt pentru care și azi milioane de Ruși regretă ce s-a Întâmplat!Ă, Rusia sovietică ca putere mondială de prim rang -, dar și „recăderea” Într-o ideologie economică perimată, ce-și arătase În câteva rânduri „colții” În istoria Europei, a fost și este Încă un „paradox”, care seamănă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
izolarea și chiar calomnierea unor spirite de vârf și agitarea În câmpul politic a unor sloganuri depășite de care s-au folosit apoi, s-a văzut În penibila guvernare a Convenției, unii carieriști lacomi și incompetenți. Astăzi, cum o spuneam, regret că nu m-am apropiat de cercurile P.N.Ț.-iste, Înainte de ’96, și mai ales de Ion Rațiu. Am făcut-o după alungarea lor din parlament, vrând, la cererea lor, să-i ajut să reintre În viața politică activă, părându
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fasonându-mi cumva timiditatea, povară În tinerețe, În sensul că am reușit s-o Înving nu de puține ori din obligația - și apoi din bucuria! - de a nu fi exclus iremediabil din câmpul social. Nu mă plâng și nu le regret. Nu știu cum ar fi fost scriitorul care sunt și cărțile mele dacă ai mei, În anul 1945, cînd Încă „se mai putea!”, ar fi fugit În S.U.A., unde Tatăl meu era chemat de un prieten, preot al comunității românești greco-catolice din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Bucuria libertății, a speranței mari, individuale și naționale, ce putea Încă o dată să renască și „să fie!”, iată unul dintre darurile pe care mi le-a făcut mie, dar și multor altora - senectutea. Regăsirea demnității; și mă Întristează cei care regretă vremurile dictaturii și uită că, dincolo de abuzurile, selecția mereu anti-valorică, presiunea poliției de orice fel, ca și enormele lipsuri, noi, Românii, sub dictatură - sub dictaturi, deoarece au fost două, cea dejistă, care a distrus și mutilat țărănimea și clasa burgheză
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de adaptare, o criză morală. Lipsa de Încredere a devenit cronică. Societatea este debusolată. În ce ar putea crede? Clasa politică a dezamăgit-o, condițiile de viață ale celor mai mulți rămân mediocre. Dacă unii pleacă din țară, alții au ajuns să regrete comunismul. Peste jumătate dintre români consideră că atunci trăiau mai bine. Viața era mai sigură, totul putea fi mai bine gospodărit. Cum să le explici că dezechilibrele actuale se datorează În primul rând tocmai comunismului? Fără comunism, ar fi trăit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
-și dea seama În această căsătorie. Putea la fel de bine să devină regină a Angliei sau țarină a Rusiei. Între ea și vărul George s-a petrecut un Început de idilă și se spune că viitorul rege al Angliei ar fi regretat-o. Tronul Marii Britanii era mai prestigios decât al României, și cu atât mai mult atunci, spre 1900, când Anglia era aproape stăpâna lumii, cel mai Întins imperiu care a existat vreodată. Dar o vedem greu pe Maria În această postură
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un vis de neuitat. Nu este câtuși de puțin o exagerare, dar nu credeam că pot exista colțuri de țară care să-ți poată oferi atâtea satisfacții trecându-le imaginea prin sita ochiului și a sufletului. Cred că aș fi regretat toată viața, dacă nu mi s-ar fi ivit, poate unicul prilej, de a fi văzut atâtea Într-un timp atât de scurt. Fără doar și poate că „viteza” nu este cel mai nimerit atribut când gândul trebuie lăsat slobod
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
au purtat pașii, sau mai corect „cauciucurile”, trebuie să mă opresc la popasul pe care l-am făcut trei zile la Ciprian Porumbescu. A fost un popas forțat, negăsind locuri de parcare În altă parte, dar pe care nu Îl regretăm. Am stat chiar În curtea casei memoriale, În căsuțe mici de lemn, de două locuri, dar a fost un adevărat „regal”. De aici am plecat În fiecare zi pe altă rută, iar către seară, când ne reîntorceam, petreceam clipe de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fie mai competent, mai conștiincios În ocupația aleasă și mai entuziast În lucru, ca Dvs. Vă felicit și totodată vă dorim multă sănătate. Suntem foarte recunoscători pentru interesul cu care ați pus pe picioare, un Muzeu frumos la Fălticeni, și regretăm foarte mult că s-a soldat cu slăbirea organismului Dvs. De aceea, deși ne-a trecut un fier roșu prin inimă că veți părăsi Fălticeniul, primim cu resemnare aceasta și vă dorim Însănătoșire grabnică . În toamnă, sau oricând veți avea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
l-am cunoscut foarte bine și pe el și pe soția lui, Încă din București. Este un mare talent . Vă dorim Dvs. și Întregii familii multă sănătate și mulțumire. Dorim să aflăm cum vă simțiți În noua viață, În Suceava. Regretăm că nu ne-ați vizitat anul acesta, să sperăm că la anul. Cu deosebită considerație pentru Dvs. și soția, Maria și Evsei Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”21 sept. 1976”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Scrisoarea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
care detectați izvoarele. Nu sunt mulți În categoria Dvs. Cateluța Petrovici mi-a scris că a predat orașului Suceava, lucrări... moderne, În grafică și color, cu care ocazie v-a căutat și a auzit numai păreri frumoase despre persoana Dvs. Regretă că nu v-a putut Întâlni. În iulie, din nou ei fac un lung voiaj prin Germania, Austria (Viena), ajung la Cannes, unde este o Întâlnire internațională de artiști (...). Închei scrisoarea (...) și vă urez numai bine și o petrecere frumoasă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nici acum nu mi-a Înapoiat lucrarea manuscris pe care o depusesem la 3/ X.1994. Ce zici? </citation> <citation author=”NITU Teodor ” loc=”(Suceava)” data =”10.XI.1971”> Stimate domnule Dimitriu, V-am căutat astăzi pe la Fălticeni și am regretat că nu am avut plăcerea să vă Întâlnesc. Doresc să vă adresez o rugăminte fără a vă deranja prea mult. Am de tradus În l. engleză o pagină și jumătate și nu găsesc În Suceava o persoană care să cunoască
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mult, pot spune, În treacăt, că toate figurile evocate În „Bucolice” au atestare reală. Eu vă trimisesem notele pur și simplu pentru arhiva dvs., căci și așa le-am făcut cam lungi, deci nu intenționam să decodez personajele; dar nu regret că am aflat secretul lor. E plauzibilă și lecțiunea Marian pentru acea doamnă, așa că o adopt, și cred că e destul de posibil să aparțină familiei cărturarului S.Fl. Marian. După cum vedeți, s-a terminat (oare?) faza cu plicurile de dimensiuni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
informații, mi-a transmis o veste, care m-a interesat f. mult. E vorba de vizita pe care ați făcut-o d voastră la Fălticeni și de faptul că mă puteți ajuta să procur o lucrare de-a lui Șoldănescu. Regret greșala pe care am comis-o cu ani În urmă, neascultându-l pe tata, care Îmi recomanda o vizită la prof. Pienescu pentru achiziționarea unui Șoldănescu. N-am făcut-o. Am văzut În schimb lucrarea expusă la Galerie În Fălticeni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mine, vei vedea ce s-a comis (...). Cu cele mai bune gânduri pentru familia matale. Afecțiune, Teodor Tatos </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”Fălticeni” data =”10 mai 1969” desc=”C.P.”> Dragă domnule Eugen, Am fost la Suceava și am regretat că nu am găsit timp să te văd. Am văzut pe tov. Mureșeanu și am Întâlnit la „Zori Noi” pe un Tov. Blănaru , la Cultural, care mi-a spus - „vă cunosc de la Tov. Dimitriu, care mi-a vorbit de Dv.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la „Zori Noi” pe un Tov. Blănaru , la Cultural, care mi-a spus - „vă cunosc de la Tov. Dimitriu, care mi-a vorbit de Dv.”. Și pentru mata a avut cuvinte deosebite. Am complectat eu și i-am spus că Fălticenii regretă un om cu atâta dragoste pentru acest oraș, care nu poate fi Înlocuit. Tov. Blanaru mi-a spus că va veni pe la mine să-mi vadă lucrările, peste 2 3 săptămâni. Poate vii cu el, Împreună, după câte mi-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Mihail” loc=”(Fălticeni)” data=”17.VII.1972” desc=”C.P.”> Dragă domnule Eugen, În timp (ce) noi, prof. V. Popa și cu mine, vă așteptam la „Galeria oamenilor de seamă”, mata ai avut bunăvoința să vii la mine cu musafirii. Am regretat foarte mult că nu eram și eu, cu maestrul Gherasim , totuși o clipă l-am recuperat. Mi-a spus colega matale, că Îmi vei spune ce a fost, când mai dai prin Fălticeni. Văd că șoferul de la Cultură nu a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]