5,555 matches
-
unitatea ideală a polisului pentru care se aducea jertfă, reprezentată simbolic de totalitatea victimei, și ierarhia socială. Abolire ritualizată și provizorie a diferențelor dinăuntrul societății, repropuse totuși În momentul distribuirii porțiilor, practică alimentară caracterizată de evenimentul ieșit din comun al ritului, sacrificiul era singurul moment instituțional În care era permisă mâncarea cărnii și, În același timp, le Îngăduia grecilor să consolideze ordinea cosmosului lor. Mâncarea cărnii În afara ocaziilor prevăzute de rit constituia o infracțiune a codului comportamental și o amenințare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
porțiilor, practică alimentară caracterizată de evenimentul ieșit din comun al ritului, sacrificiul era singurul moment instituțional În care era permisă mâncarea cărnii și, În același timp, le Îngăduia grecilor să consolideze ordinea cosmosului lor. Mâncarea cărnii În afara ocaziilor prevăzute de rit constituia o infracțiune a codului comportamental și o amenințare pentru ordinea instituită. Poate că această limitare a consumului de carne, ca și consimțământul animalului la propria jertfă - cerut În mod ritual și obținut artificial prin stropirea animalului cu apă În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fi generat de un genos pentru a-l introduce În dimensiunea politică a polisului. Totuși, odată cu trecerea timpului, acest proces de integrare culturală ar fi acoperit și destinul de dincolo de lume al omului care, după ce va fi asistat la riturile sacre, era făcut părtaș al unei condiții privilegiate chiar și „dincolo”. a) Misteriile Grecia cunoștea numeroase culte misterice, iar dacă este acceptată alternanța dintre mystèria și teletè, În afară de cele ale zeiței Hecate din Samotracie, vor putea fi recunoscute misteriile bahice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numiți mystai, iar ceremonia inițiatică se numea mșesis, care trebuie poate pusă În legătură cu valoarea generică a lui myèo („a Învăța, a instrui”), fapt pentru care mysteria ar putea fi „Învățături” primite de cei care urmau să fie inițiați În cursul ritului. Ca În orice ritual inițiatic, În privința acelor Învățături trebuia păstrată cea mai strictă tăcere, proclamată deja de mitul de Întemeiere al misteriilor, relatat În Imnul homeric pentru Demetra. Rituri pe care omului nu Îi era „Îngăduit să le Încalce, să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Învățături” primite de cei care urmau să fie inițiați În cursul ritului. Ca În orice ritual inițiatic, În privința acelor Învățături trebuia păstrată cea mai strictă tăcere, proclamată deja de mitul de Întemeiere al misteriilor, relatat În Imnul homeric pentru Demetra. Rituri pe care omului nu Îi era „Îngăduit să le Încalce, să le cerceteze și să le divulge”, rituri pe care locuitorii din Eleusis le-au Învățat de la Demetra, ele Îi ofereau celui care asista la ele posibilitatea de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acelor Învățături trebuia păstrată cea mai strictă tăcere, proclamată deja de mitul de Întemeiere al misteriilor, relatat În Imnul homeric pentru Demetra. Rituri pe care omului nu Îi era „Îngăduit să le Încalce, să le cerceteze și să le divulge”, rituri pe care locuitorii din Eleusis le-au Învățat de la Demetra, ele Îi ofereau celui care asista la ele posibilitatea de a fi numit fericit, de a se bucura de orice belșug În această viață și de un destin privilegiat „dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
toți „oamenii care trăiesc pe pământ” (Imn homeric către Demetra, 480). În tradiția mitică paralelă, Demetraxe "Demetra" Îl sustrăgea pe om condiției brutalității animalice, Învățându-l folosirea plantelor comestibile și a culturii de cereale și introducând normele conviețuirii civile și riturile matrimoniale. În schimb, În mitul de Întemeiere a misteriilor ea le arăta și Îi Învăța pe locuitorii din Eleusis rituri care erau În măsură să acționeze asupra omului și să Îi modifice destinul. Astfel, dacă mystèria pot rezuma Învățătura ascunsă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
om condiției brutalității animalice, Învățându-l folosirea plantelor comestibile și a culturii de cereale și introducând normele conviețuirii civile și riturile matrimoniale. În schimb, În mitul de Întemeiere a misteriilor ea le arăta și Îi Învăța pe locuitorii din Eleusis rituri care erau În măsură să acționeze asupra omului și să Îi modifice destinul. Astfel, dacă mystèria pot rezuma Învățătura ascunsă În celebrarea ritului, teleté poate exprima rezultatul așteptat de către cel care lua parte la ele, acea „plinătate” prin care oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
schimb, În mitul de Întemeiere a misteriilor ea le arăta și Îi Învăța pe locuitorii din Eleusis rituri care erau În măsură să acționeze asupra omului și să Îi modifice destinul. Astfel, dacă mystèria pot rezuma Învățătura ascunsă În celebrarea ritului, teleté poate exprima rezultatul așteptat de către cel care lua parte la ele, acea „plinătate” prin care oamenii devin subiecți culturali, integrați pe deplin În societate și egali cu ceilalți membri. Este deci cu putință ca, Într-un trecut greu de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe cel de a-l Întări În rolul lui de cetățean și de a-l confirma pentru destinul cetății. Propaganda ateniană a pus repede stăpânire pe tradiția mitică, transformând Atenaxe "Atena" În depozitara și distribuitoarea darurilor zeiței, ca și a riturilor ei din care veneau „cele mai mângâietoare speranțe pentru sfârșitul vieții” (Isocrate, Panegiric, 28-29). La rândul său, secretul Misteriilor a devenit secretul cetății, iar divulgarea lui s-a transformat În atentat Împotriva statului. Era un secret la care erau admiși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Purificări, post și sacrificii Îi pregăteau pe inițiați să asiste la ritualul secret, care era articulat În trei părți: fapte (dròmena), obiecte sacre arătate (deiknșmena), cuvinte spuse (legòmena). Noapteaxe "Noaptea" dintre 21 și 22 ale lunii boedromion era consacrată celebrării ritului secret și urma să culmineze cu epoptèia, viziunea, În privința conținuturilor căreia sursele noastre tac sau sunt reticente ori deformate de polemică, dat fiind că sunt transmise de apologeții creștini. Un autor creștin, Clement din Alexandria (Protrepticos, II, 21, 2), a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucrul pe care Îl arăta hierofantul: un spic tăiat. Chiar dacă acesta este sau nu „adevăratul” secret de la Eleusis, el exprimă legătura misteriilor cu fertilitatea pământului și cu introducerea culturii cerealelor; o legătură care și-ar putea avea rădăcinile În străvechi rituri de fertilitate din epoca neolitică. În orice caz, datorită strânsului raport cauză-efect Între introducerea culturii de cereale și Începutul civilizației omenești așa cum era el recunoscut de greci, misteriile acționau sub semnul unui proces global de transformare culturală petrecută În timpul mitului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epoca neolitică. În orice caz, datorită strânsului raport cauză-efect Între introducerea culturii de cereale și Începutul civilizației omenești așa cum era el recunoscut de greci, misteriile acționau sub semnul unui proces global de transformare culturală petrecută În timpul mitului și ratificată de rit În prezent. În această perspectivă, sub controlul politic atenian, ele confirmau și consolidau identitatea și unitatea politică a cetățenilor, În același timp În care le deschideau posibilitatea unei fericiri În lume și un destin privilegiat „dincolo”, la care puteau accede
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
originea sărbătorii romane a Larilor Compitales (Macrobius, Saturnalia, I, 7, 35). Ulterior (secolul al VII-lea Î.Hr.) În jurul adânciturii au apărut un edificiu de cult cu altare legate de cavitate și o mare piață trapezoidală, probabil sediu al unor rituri și sărbători cu caracter colectiv; așezarea unor arme de bronz de paradă, făcute În mod ritual nefolositoare, documentează existența unor rituri asemănătoare cu cele romane legate de Jupiter Feretrius. Acest sanctuar primitiv din Tarquinia a permis valorizarea descoperirii făcute În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apărut un edificiu de cult cu altare legate de cavitate și o mare piață trapezoidală, probabil sediu al unor rituri și sărbători cu caracter colectiv; așezarea unor arme de bronz de paradă, făcute În mod ritual nefolositoare, documentează existența unor rituri asemănătoare cu cele romane legate de Jupiter Feretrius. Acest sanctuar primitiv din Tarquinia a permis valorizarea descoperirii făcute În prealabil, dar care reprezintă un obiect al unor interpretări controversate, a unor materiale din epoca de fier (secolele IX-VII Î.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nympha Begoexe "Nympha Begoe") - se ascund atât straturile mai Îndepărtate ale religiei colective, cât și rădăcinile cultului domestic, În care un loc central Îl ocupă strămoșii eroizați și divinizarea capacității generative a lui pater familias, ca larii și geniile latine. Riturile matrimoniale, cele de trecere și religia strămoșilor, cu alte cuvinte straturile cele mai arhaice ale cultului, se numără, poate, printre principalii factori responsabili pentru un fenomen, pe cât de singular, pe atât de extins, de interferență religioasă Între ambientele etrusce și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt Îngăduite altceva decât niște vagi supoziții, chiar dacă tipul de mit În genere pare legat de tradiții de origo legendară a unui ethnos, al unor poleis, al unor gentes sau cu povestiri de Întemeiere ale unor instituții sau ale unor rituri. În schimb, o dovadă semnificativă pentru gradul de interferență Între cele două culturi religioase, cea etruscă și cea greacă, ne este dată de Înflorirea tradițiilor locale ce privesc personaje ale mitului grec, În special Herakles, care, În Etruria, este prezentat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încovoiat, avînd rolul de paznic al unor osândiți aparte. Asemănător cu ceea ce propovăduie textele orfice grecești, pentru etrusci călătoria prin adâncurile pământului era Într-adevăr pândită de acești demoni și plină de primejdii și de capcane; totuși, respectarea scrupuloasă a riturilor cuprinse În libri fatales și În libri Acherontici este În măsură să o facă mai ușoară și mai sigură. Însă la sfârșitul călătoriei, cel puțin privilegiaților elitei dominante le era rezervat un tratament favorabil - admiterea În rândul Fericiților ce petrec
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
drumul, țintei de dincolo de lumea pământească la care ajung stăpânii din Etruria, pe care ei, prin picturile și sarcofagele mormintelor lor, au vrut să o transmită posterității ca mărturie a unei credințe de neclintit, nutrită În propriile Învățături, În propriile rituri și În propriile privilegii. BibliografieTC "Bibliografie" Sunt semnalate numai lucrările și articolele cu caracter general. Bayet, J. (1929), Herclé. Etude critique sur les principaux monuments relatifs à l’Hercule étrusque, Paris. Bloch, R. (1976), Prodigi e divinazione nel mondo antico
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și În reflectările sale religioase. În perioada lor clasică, romanii au formulat caracteristicile fundamentale ale religiei lor folosind trei categorii: - Cultele patrius ritus; limba cultului este latina; semnul exterior caracteristic este aducerea jertfei cu capul acoperit (capite velato); prin acest rit sunt venerați, printre alții, Ianusxe "Ianus", Vestaxe "Vesta", Jupiter, Martexe "Marte", Quirinusxe "Quirinus"; ele sunt oficiate de rex și regina sacrorum, flamines, pontifices și virgines Vestae. - Cultele graecus ritus; limba cultului este (În parte) greaca; semnul caracteristic este purtarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Vestaxe "Vesta", Jupiter, Martexe "Marte", Quirinusxe "Quirinus"; ele sunt oficiate de rex și regina sacrorum, flamines, pontifices și virgines Vestae. - Cultele graecus ritus; limba cultului este (În parte) greaca; semnul caracteristic este purtarea unei cununi atunci când se aduce sacrificiul; acestui rit Îi aparțin cultele introduse de stat (sacra peregrina publice adscita), printre care cele Îndreptate către Ceresxe "Ceres", Liberxe "Liber", Liberaxe "Libera", Apolloxe "Apollo", Esculapxe "Esculap", Cybelexe "Cybele"; ele sunt celebrate conform riturilor adoratorilor lor originari; le revin respectiv duumvirilor, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
purtarea unei cununi atunci când se aduce sacrificiul; acestui rit Îi aparțin cultele introduse de stat (sacra peregrina publice adscita), printre care cele Îndreptate către Ceresxe "Ceres", Liberxe "Liber", Liberaxe "Libera", Apolloxe "Apollo", Esculapxe "Esculap", Cybelexe "Cybele"; ele sunt celebrate conform riturilor adoratorilor lor originari; le revin respectiv duumvirilor, apoi decemvirilor sau quindecemvirilor (XV-viri sacris faciundus). - „Regula etruscă” (etrusca disciplina); limba cultului este (În parte) etrusca; din ea fac parte mai ales divinația folosind măruntaiele victimelor sacrificate (haruspicina) și interpretarea fulgerelor (Festus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sistem intră În criză. Atunci, religia devine scenariul substitutiv pe care sunt reprezentate conflictele economice și sociale. În acest caz, se Înțelege de ce, În criza care a antrenat civilizația din perioada antică târzie, cetățenii romani care se supuneau circumciziei conform ritului iudaic sau care Își obligau sclavii să accepte circumcizia au fost amenințați cu exproprierea și deportarea, iar „medicii” care o practicau, chiar și cu pedeapsa cu moartea (Iuliusxe "Iulius" Paulus, Sententiae, 5, 22, 3; cf. 5, 21, 2). 2. Religie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
creată și potențată de fondatori inspirați de divinitate sau de fii ai zeilor. Eneaxe "Enea", fiul Venerei, aduce la Roma penații din Troia și pe Vestaxe "Vesta"; Romulusxe "Romulus", fiul lui Martexe "Marte", și Numa Pompilius Întemeiază instituții sacerdotale, calendare, rituri, locuri de cult. Se subliniază caracterul istoric al sărbătorilor celebrate În cursul anului (Verrius Flaccus; Ovidiu, Faste); poeți, istoriografi și filozofi (Gnaeus Nevius, Quintus Ennius, Titus Livius, Vergilius, Horațiu) dezvoltă o ambițioasă teologie a istoriei ce rămâne legată, prin intermediul anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locuri de cult. Se subliniază caracterul istoric al sărbătorilor celebrate În cursul anului (Verrius Flaccus; Ovidiu, Faste); poeți, istoriografi și filozofi (Gnaeus Nevius, Quintus Ennius, Titus Livius, Vergilius, Horațiu) dezvoltă o ambițioasă teologie a istoriei ce rămâne legată, prin intermediul anumitor rituri, de religia practicată efectiv (sărbătoarea Întemeierii cetății Romei; ludi saeculares; natales templorum; cultul imperial). Granițele dintre religia romană și tipul de religie Întemeiată, revelată, istorico-pozitivă nu sunt impermeabile. d) Caracterul specific al religiei romane se evidențiază și dintr-o confruntare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]