6,492 matches
-
este un municipiu în județul Bacău, Moldova, România, format din localitățile componente Găzărie și (reședința). Municipiul se află în partea de nord-vest a județului, pe malurile Tazlăului Sărat și ale afluentului acestuia, pârâul Gâzu. Este străbătut de șoseaua națională DN2G, care îl leagă spre sud-vest de Comănești (unde se termină în DN12A) și spre est de Bacău (unde se termină în DN2). Din acest drum, la Moinești se
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
romano-catolici (4,87%) și penticostali (1,5%). Pentru 5,7% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Prima atestare documentară a orașului datează din anul 1467, iar în lucrarea Descriptio Moldaviae, savantul umanist Dimitrie Cantemir menționează satul Moinești în preajma Tazlăului Sărat. În 1832 este atestat un târg pe teritoriul actual al municipiului. În această perioadă s-a format în târg o comunitate evreiască puternică, ce a rezistat până la instaurarea comunismului. Printre evreii născuți în Moinești se numără Moșe David Iancovici, Mordechai
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
sate, spătarului Drăghici, vistierului Udriște și comisului Vintilă, care primeau în această zona mai multe moșii și sate ce se întindeau de la "cotul Ialomiței din jos de Orașul de Floci până în dreptul satului Tătariul, aflat pe moșia Lata, în dreptul văii Sărata" (adică până în dreptul localității Motâlva de pe malul lacului Amara). Satul Bora ("Buora, Boora"- cum mai este consemnat în documente) este menționat din anul 1571 (deci, conform acestor documente, cu 23 de ani înaintea Sloboziei). Hrisovul de la 20 martie 1571 arăta
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
care traversează Mizilul este șoseaua națională DN1B, care leagă Ploieștiul de Buzău, orașul aflându-se la jumătatea distanței între cele două municipii. Din DN1B, la Mizil se ramifică multiple șosele județene. DJ102H duce către sud-est spre comunele buzoiene Amaru, Glodeanu Sărat (unde se intersectează cu DN2), Glodeanu-Siliștea și mai departe spre comunele din nordul județului Ialomița. DJ100C și DJ102D duc spre comuna Sălciile, primul terminându-se acolo în DN1D și al doilea trecând prin Baba Ana și Boldești-Grădiștea. DJ102K duce prin
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
arheologice, în arealul orașului Tîrgu Neamț a existat una din cele mai vechi așezări locuite din zona Moldovei, ele datând din neolitic și epoca bronzului. Cele mai vechi dovezi de locuire s-au găsit în zona Băilor Oglinzi (zona izvoarelor sărate), și anume ceramică ce datează din perioada culturii Starčevo-Criș (mileniul VI-V î.d. Hr.). Cultura aceasta a fost urmată de cultura Precucuteni (mileniu V-IV î.d. Hr.) și apoi civilizația Cucuteni (până în mileniul III î.d.Hr.), culturi
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
ianuarie). Are un interes turistic deosebit, datorită lacurilor aflate pe masivul de sare. Localitatea a oferit în trecut mai multe instalații de tratament, printre care: un solariu cu amenajări pentru aeroterapie și helioterapie, instalații pentru electroterapie, băi calde, apă minerală sărată concentrată. Dintre factorii naturali de cură trebuie menționate și apele minerale clorurate și sodice din lacurile existente pe locurile vechilor saline. Aceste ape au o concentrație deosebit de mare (266 grame /litru), fiind utilizate în trecut în tratarea unor afecțiuni, precum
Ocna Mureș () [Corola-website/Science/297033_a_298362]
-
utilizate în trecut în tratarea unor afecțiuni, precum cele reumatismale articulare și degenerative (periartrite, tendinoze, artroze, poliartroze), neurologice periferice (sechele după poliomielite, pareze), ginecologice (metroanexită cronică, cervicită cronică, insuficiență ovariană), posttraumatismale (stări după entorse, luxații, fracturi). Vechea clădire a Băilor Sărate și ștrandul din localitate au fost demolate în ultimii ani. Street View
Ocna Mureș () [Corola-website/Science/297033_a_298362]
-
Marea Egee și Marea Marmara, cu Marea Neagră. Strâmtoarea reprezintă întâlnirea a două plăci tectonice active care se contrapun la scară geologică. Bosfor-ul are o lungime de 31,7 Km și o lățime ce variază între 650 și 2800 de metri. Apele sărate ale celor două mări, pe care le unește, au umplut un șanț geologic adânc, născut prin ruperea, sau compresarea uscatului la începutul erei quaternare. De 4-5 milenii un număr greu de precizat de seminții i-au traversat apele de pe un
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
sud-vest de municipiul Buzău, reședința județului, într-o câmpie piemontană de la poalele Subcarpaților Curburii și este străbătută de drumul județean 203G, care o leagă spre sud de Costești (unde se termină în DN2) și spre nord de Merei și stațiunea Sărata Monteoru, (unde se intersectează cu DN1B), Tisău și Măgura (unde se termină în DN10). Comuna este străbătută de calea ferată Ploiești-Buzău, fiind deservită de halta Băile Sărata Monteoru, aflată pe teritoriul comunei, în apropierea satului de reședință. Conform recensământului efectuat
Stâlpu, Buzău () [Corola-website/Science/301044_a_302373]
-
Costești (unde se termină în DN2) și spre nord de Merei și stațiunea Sărata Monteoru, (unde se intersectează cu DN1B), Tisău și Măgura (unde se termină în DN10). Comuna este străbătută de calea ferată Ploiești-Buzău, fiind deservită de halta Băile Sărata Monteoru, aflată pe teritoriul comunei, în apropierea satului de reședință. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Stâlpu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (89
Stâlpu, Buzău () [Corola-website/Science/301044_a_302373]
-
și este în continuare de referință pentru întreaga zonă. Pe lângă satul Tisău, în zona depresiunii Nișcov se aflau la începutul secolului al XIX-lea și satele Haleș și Linia-Ciolanul. La începutul secolului al XX-lea, comuna făcea parte din plasa Sărata a județului Buzău și era formată din cătunele: Glodul, Haleș, Leiculești, Linia-Ciolanu, Pisculeni, Tisău, Sf. Gheorghe-Nou, Strejeni, Valea Caprei și Valea Rea, având o populație totală de 2650 de locuitori. În comună funcționau 6 mori, un făcău, o școală în
Comuna Tisău, Buzău () [Corola-website/Science/301047_a_302376]
-
Podgoria (în trecut, Jideni) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Coțatcu, Oratia, Pleșești, Podgoria (reședința) și Tăbăcari. Comuna se află pe malul stâng al râului Râmnicu Sărat, imediat în amonte de municipiul Râmnicu Sărat, și este legat de acesta printr-o șosea comunală ce merge în prelungirea șoselei naționale DN22, care își are capătul în intersecția cu DN2 în acel oraș. În localitatea de reședință, se află
Comuna Podgoria, Buzău () [Corola-website/Science/301032_a_302361]
-
Podgoria (în trecut, Jideni) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Coțatcu, Oratia, Pleșești, Podgoria (reședința) și Tăbăcari. Comuna se află pe malul stâng al râului Râmnicu Sărat, imediat în amonte de municipiul Râmnicu Sărat, și este legat de acesta printr-o șosea comunală ce merge în prelungirea șoselei naționale DN22, care își are capătul în intersecția cu DN2 în acel oraș. În localitatea de reședință, se află o fabrică de încălțăminte și o crescătorie
Comuna Podgoria, Buzău () [Corola-website/Science/301032_a_302361]
-
viticultura. La de centrul comunei se afla satul Coțatcu, în care se găsește biserica monument istoric a parohiei „Tigoiu”. În comuna Podgoria se mai află și mănăstirea Sfânta Treime sau Podul Bulgarului situată la 500 m de DN2 între Râmnicu Sărat și Focșani. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Podgoria se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,22%), cu o minoritate de romi (1,58
Comuna Podgoria, Buzău () [Corola-website/Science/301032_a_302361]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,46%). Pentru 4,2% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Jideni", făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Oratia (reședința), Țigoiu, Coțatcu, Tăbăcari și Flămânda, având în total 2251 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 69 de elevi, fondată de stat în 1863; și 4 biserici una în Oratia, datând
Comuna Podgoria, Buzău () [Corola-website/Science/301032_a_302361]
-
atunci parte din comuna Dănulești. În 1925, comuna Jideni făcea parte din plasa Orașul a aceluiași județ și avea în componență aceleași sate, cu o populație de 3374 de locuitori. În 1950, comuna Jideni a fost inclusă în raionul Râmnicu Sărat al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1964, satul Jideni a fost redenumit Podgoria și a devenit reședința comunei, care și-a luat și ea numele de "Podgoria". Patru ani mai târziu, la revenirea la organizarea
Comuna Podgoria, Buzău () [Corola-website/Science/301032_a_302361]
-
o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Dăscălești, Lunca, Măcrina, Nicolești, Plopi, Puieștii de Jos (reședința) și Puieștii de Sus. Comuna Puiești este situată în partea de nord-est a județului Buzău, la 15 km est de Râmnicu Sărat, pe cele două maluri ale râului Râmnicu Sărat, și se învecinează la nord-est cu județul Vrancea. Ea este străbătută de șoseaua județeană DJ220, care leagă Râmnicu Sărat de Măicănești (județul Vrancea, DN23), și care traversează râul Râmnicu Sărat între Puieștii
Comuna Puiești, Buzău () [Corola-website/Science/301034_a_302363]
-
din satele Dăscălești, Lunca, Măcrina, Nicolești, Plopi, Puieștii de Jos (reședința) și Puieștii de Sus. Comuna Puiești este situată în partea de nord-est a județului Buzău, la 15 km est de Râmnicu Sărat, pe cele două maluri ale râului Râmnicu Sărat, și se învecinează la nord-est cu județul Vrancea. Ea este străbătută de șoseaua județeană DJ220, care leagă Râmnicu Sărat de Măicănești (județul Vrancea, DN23), și care traversează râul Râmnicu Sărat între Puieștii de Jos și Nicolești. La Puieștii de Jos
Comuna Puiești, Buzău () [Corola-website/Science/301034_a_302363]
-
ortodocși (96,21%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,06%). Pentru 2,73% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Puiești făcea parte din plasa Grădiștea a județului Râmnicu Sărat și era alcătuită doar din satele Puieștii de Jos și Puieștii de Sus, având în total 1100 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 45 de elevi și 2 biserici cea de la Puieștii de Jos înființată de Anastase
Comuna Puiești, Buzău () [Corola-website/Science/301034_a_302363]
-
Ulmeni (în trecut, Dara) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Băltăreți, Clondiru, Sărata, Ulmeni (reședința) și Vâlcele. Are o populație de aproximativ 3330 locuitori. Comuna Ulmeni se afla la o distanță de vest de municipiul Buzău și de municipiul Ploiești. Prin localitate trec râul Sărata și pârâul Dara. Se învecinează cu comunele Merei
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
Buzău, Muntenia, România, formată din satele Băltăreți, Clondiru, Sărata, Ulmeni (reședința) și Vâlcele. Are o populație de aproximativ 3330 locuitori. Comuna Ulmeni se afla la o distanță de vest de municipiul Buzău și de municipiul Ploiești. Prin localitate trec râul Sărata și pârâul Dara. Se învecinează cu comunele Merei, Stâlpu, Movila Banului, Săhăteni și Pietroasele. Comuna este străbătută de șoseaua națională DN1B, care leagă Buzăul de Ploiești. Lângă satul Sărata, această șosea se intersectează cu șoseaua județeană DJ203C, care o leagă
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
de municipiul Buzău și de municipiul Ploiești. Prin localitate trec râul Sărata și pârâul Dara. Se învecinează cu comunele Merei, Stâlpu, Movila Banului, Săhăteni și Pietroasele. Comuna este străbătută de șoseaua națională DN1B, care leagă Buzăul de Ploiești. Lângă satul Sărata, această șosea se intersectează cu șoseaua județeană DJ203C, care o leagă spre nord de Pietroasele și spre sud de Movila Banului. Prin comună trece calea ferată Buzău-Ploiești, localitățile comunei fiind deservite de stațiile "Ulmeni" și "Clondiru" Conform recensământului efectuat în
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
5,19%). Pentru 2,84% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,5%). Pentru 2,84% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În 1902, comuna făcea parte din plasa Sărata a județului Buzău, se numea "Dara" și era formată din satele Ulmeni (reședința) și Vâlcelele, cu 1230 de locuitori în total. Cele două sate se numeau înainte "Dara de Jos", respectiv "Dara de Sus". Comuna era una industrializată, în ea
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
pe scurt și Monteoru; în trecut, Fundul Sărății) este un sat în comuna Merei din județul Buzău, Muntenia, România. Este o stațiune balneară de interes local sezonieră, și a fost mai întâi cunoscută între localnici pentru apele tămăduitoare ale izvoarelor sărate. Se află în zona central-vestică a județului, Muntenia, România, la aproximativ 14 km distanță de orașul Buzău. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea și terenurile din jur au fost cumpărate de grecul Grigore Monteoru, care și-a luat apoi
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
cuprinde situri datând din epoca bronzului și a cărei se află în apropiere de marginea de est a satului de astăzi, pe dealul "Cetățuia". Localitatea este plasată la o altitudine de 86 m într-o depresiune intracolinară drenată de râul Sărata, situată pe un flanc al Dealului Istrița la extremitatea sud-estică a Subcarpaților Curburii, într- zonă acoperită de o vegetație bogată și la adăpost de vânturi. Climatul depresiunii este temperat-continental, cu veri calde și însorite și fără curenți de aer, iar
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]