6,083 matches
-
și blestemul de mamă îi marchează destinul în chip magic. La clipa sorocită, eroul știe ce are de făcut: „Cal la bordei așeza,/ Tot pe Negrul, pintenogul,/ Al lui ta’su din tinerețe./ Bine că mi-l țesăla./ Dimineața să scula,/ Pe ochi negri se spăla,/ Armele că lencingea./ Dar ce arme că avea?/ Tot pistoale ferecate,/ Săbioare atârnate,/ Curele încrucișate./ Dar cuțite ascuțite,/ Păzește-mă, Doamne sfinte! / Cruciulițe de argint,/ Ce n-am văzut de când sînt!/ El bine că să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
speciile folclorice în care incursiunea într-o altă lume este necesară. În întâmpinarea eroului iese întruparea malefică pentru măsurarea forțelor dintre cosmos și neant. Imaginea drumului parcurs până la jumătate, unde răul se ivește, este un motiv specific descântecelor: „S-o sculat (cutare),/ Marți dimineața, gras și frumos,/ Bun sănătos,/ Și-o plecat pe cale,/ Pe cărare,/ Pe drumul cel mare./ Când la jumătate de cale/ S-o-ntâlnit cu sanca/ Șî săncoiul,/ Cu cataroaia/ Și cataroiul,/ Cu leoaica/ Și leoiu,/ Cu spăimoaia/ Și spăimoiu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este covârșită de un somn greu, și el cu semnificație rituală: „Că de când ai adormit;/ Iarba toată te-o-ngrădit,/ Florile te-o năpădit./ Șî pi gurî șî pi nas/ Șî pe dalbu-ți de obraz,/ Șî prin sân țî s-o băgat,/ Scoală, fată de-mpărat” (Leagăn de mătase IV, 80A). Strâns legată de somnolența ființelor apropiate (în colinda Leul III, 55B, animalul vânat doarme sub un spin înflorit, în timp ce iarba lungă, necălcată, se împletește în patru), vegetația tinde să anihileze ordinea universului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dintre apele de sus și cele de jos, dintre apele pământești și cele din ceruri”. Viteazul cu mâna de aur, crescut fulgerător și preocupat de recuperarea fraților săi, se pregătește ritual pentru călătoria în infernal: „într-o bună dimineață, se sculă-n revărsatul zorilor,/ se spălă-n roua florilor și, intrând în grajd, se uită pe rând la toți caii”. Eroul civilizator are o legătură puternică cu acest fenomen natural, dat fiind că „într-o mitologie agrară, roua este mană, cea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face din cele două apariții zoomorfe divi¬nități htoniene cu puteri formatoare asupra reliefului. Într-o colindă de vânător din Voineasa, Vâlcea, bourii dorm lângă fântâna - bornă pentru calea de acces în sacru, iar trezirea mișcă pământul: „În picioare se scula,/ Se scula, se scutura,/ Pământul se clătina,/ Frunza-n codru huruia,/ Coastele se surupau,/ Apele se tulburau,/ Atunci Ion îi săgelva”. Săgetarea este simultană creației, căci ieșirea din amorțire a bourilor smulge lumea din genuni. Tulburarea apelor, surparea solului și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cele două apariții zoomorfe divi¬nități htoniene cu puteri formatoare asupra reliefului. Într-o colindă de vânător din Voineasa, Vâlcea, bourii dorm lângă fântâna - bornă pentru calea de acces în sacru, iar trezirea mișcă pământul: „În picioare se scula,/ Se scula, se scutura,/ Pământul se clătina,/ Frunza-n codru huruia,/ Coastele se surupau,/ Apele se tulburau,/ Atunci Ion îi săgelva”. Săgetarea este simultană creației, căci ieșirea din amorțire a bourilor smulge lumea din genuni. Tulburarea apelor, surparea solului și clocotirea codrului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de a instaura ordinea prin uciderea dușmanului, de a distruge forțele nefaste prin doborârea animalului totem. Sugestia totemică este augmentată, căci în scena arcașului identificarea cu ținta este esențială. Și tocmai pe săgeată se va răzbuna cerbul: „Cerb când se sculară/ Și se scuturară/ Și se blăstămar’:/ - Săgeatămbrodată,/ Vedea-te-aș uscată/ În cui atârnat/ Tu ce n-ai venit-u/ Trăsnind, fulgerând,/ Mii de veste-m dând,/ Ca să mă trezesc-u/ Să mă străjuiesc-u/ Straja din trei părți?” (BerezeniVaslui). Săgeata devine „armă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca și somnul, o trăsătură malefică și încearcă să lege „magic ființele, izolându-le de spațiul cosmizat”. Smulgerea din cadrul somnolent și oprirea creșterii agresive a vegetației apelează la resursele magice, căci tânărul: „Să-l deștepte, nu cutează,/ Să mi-l scoale, nu se-ncrede,/ Bagă mâna-n sân, la piele,/ Scoase o verde tabachere,/ Tabachere cu tabac,/ Dete Murgului la nas./ Începe Murgul a străfiga/ A străfiga și-a strănuta,/ A strănuta și-a necheza;/ Leu din somn se pomenește” (Țăndărei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
celor „trei coconi” pare a fi una în istorie: „Și iei, frate, să vâneze,/ Bălțile cu peștili/ Șî munții cu urșii...”, însă pregătirile pentru plecare trădează incursiunea în mit: „Citi vineri și sâmbătă,/ Iar când fu duminică,/ Ei mi se sculau în zori,/ După glas de cântători,/ Când dorm toate apele,/ Când tac toate frunzele./ Și daca mi se sculau,/ Fața albă că-și spălau,/ Cruce la Domnu-și făceau,/ La icoane se-nchinau,/ Din cas-afară ieșeau,/ ’ N grajd de piatră că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu urșii...”, însă pregătirile pentru plecare trădează incursiunea în mit: „Citi vineri și sâmbătă,/ Iar când fu duminică,/ Ei mi se sculau în zori,/ După glas de cântători,/ Când dorm toate apele,/ Când tac toate frunzele./ Și daca mi se sculau,/ Fața albă că-și spălau,/ Cruce la Domnu-și făceau,/ La icoane se-nchinau,/ Din cas-afară ieșeau,/ ’ N grajd de piatră că intrau,/ Caii de frâu că-și luau,/ La fântână că-i duceau,/ Cu apșoară-i adăpau;/ Iar acas’ de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fecioara poate stăpâni mersul vremii și întârzia apariția luminii. Nevoită să plece după foc înainte să i se trezească frații, fata din basmul Cu Bogdan „a legat zorile dă zî în basma și limbile la cocoș’, fata - ca să nu să scoale frațâi. Ș-a sumes poalile-n brâu, ș-a întins-o la focu ăla acolo” (Fărcașele - Olt). Puterile ei ordonatoare vor ține diluviul în frâu și vor țese lumea din nou, așa cum luna „«toarce» Timp și «țese» vieți omenești”. Ipostaza umană
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atât de specifică este această activitate a fetelor, încât, într-o colindă culeasă din Hunedoara, ea se îndeplinește sub semnul nocturnului, definitoriu pentru procesiunile inițiatice și pentru feminitate: „Feciorița d-acișa,/ Hai lerum, flori dalbe gi măr!/ Ea gi noapte să scula,/ Da gi lucru ce lucra?/ Ea pă cap să peria/ Și casa ș-o mătura,/ Apă-n casă ș-aducea,/ Varga-n mână d-apuca,/ Pă vărguță ș-o lua/ Până-n câmpu cu flori dalbe./ Dac-acolo agiungea,/ Șegea gios
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și inundă spațiul ordonat. Tot în colindele tip Leagăn de mătase IV, 80, ca și în cele de mai sus, bourul se dezvăluie drept sursa potopului ciclic: „Su’ poală de măgureli,/ Olerui, domnule!/ Frumos doarme bou negru./ Bou negru se sculară/ Și din coarne flușturară,/ De rouă se scuturară/ Ș-apucară cam la vale,/ Cam la vale, cam la deal./ Rupse malu, rupse dealuri,/ Rupsei grădini îngrădite/ Cu flori dalbempodobite” (Rucăr - Argeș). S-a observat despre acest text că surprinde trezirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
matinal cu încărcătură magică pare, într-o colindă din Mlăceni, Vâlcea, efectul stării intermediare a cerbului, între viață și non-manifestare: „Zace-m’, zace-acel tretin./ Dacă zace, boală-ș’ face./ Zăcu az’ și zăcu mâni,/ Pân’ poimâne-n prânzul mare./ El atunci să scula,/ Să scula, să scuturară/ Den raoa de miez de noapte./ Dintr-a lui scuturătoare/ Râu repede se pornea,/ Repede pe lespedeoară,/ Dar de mare, margini n-are”. Zăcutul anima¬lului cu simbol solar implică regresul materiei, al cărei punct terminus
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încărcătură magică pare, într-o colindă din Mlăceni, Vâlcea, efectul stării intermediare a cerbului, între viață și non-manifestare: „Zace-m’, zace-acel tretin./ Dacă zace, boală-ș’ face./ Zăcu az’ și zăcu mâni,/ Pân’ poimâne-n prânzul mare./ El atunci să scula,/ Să scula, să scuturară/ Den raoa de miez de noapte./ Dintr-a lui scuturătoare/ Râu repede se pornea,/ Repede pe lespedeoară,/ Dar de mare, margini n-are”. Zăcutul anima¬lului cu simbol solar implică regresul materiei, al cărei punct terminus comandă diluviul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Da cărarea cine-o face?/ Face-o, face-o boul sur,/ Cu copite potcovite,/ Cu coarnele într-aurite./ Dar în coarne ce mi-și poartă?/ Poartă-un leagăn de mătasă./ Da-n leagăn cine-i culcat?/ Ana fata de-mpărat./ - Scoală, Ano, nu durmi,/ Că doar de-asară ți-a fi!/ Că de când ai adurmit,/ Florile te-au năpădit:/ Și pe gură, și pe nas,/ Și pe dalbu-ți de obraz,/ Și prin sân ți s-au băgat./ Scoală, fată de-mpărat!” (Broșteni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ana fata de-mpărat./ - Scoală, Ano, nu durmi,/ Că doar de-asară ți-a fi!/ Că de când ai adurmit,/ Florile te-au năpădit:/ Și pe gură, și pe nas,/ Și pe dalbu-ți de obraz,/ Și prin sân ți s-au băgat./ Scoală, fată de-mpărat!” (Broșteni - Brașov). Regresul în formele originare are aici forma somnului greu, motiv întâlnit mai ales în basme și care a fost interpretat drept semn al contagiunii cu neantul. Mai mult, acoperirea chipului (caracterizat de paloarea specifică ființelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că aspectul păros nu semnifică urâțenie, ci profundă activitate spirituală. Fecunditatea extremă a florei poate fi încadrată în același fenomen benefic al cuminecării din esența vitală în timpul inițierii. Colinda asociază somnul din leagănul magic cu o creștere exagerată a vegetației: „- Scoală, Ano, nu durmi,/ Că doar de-asară ți-a fi!/ Că de când ai adurmit/ Florile te-au năpădit:/ Și pe gură și pe nas,/ Și pe dalbu-ți de obraz,/ Și prin sân ți s-au băgat./ Scoală, fată de-mpărat!” (BroșteniBrașov
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
creștere exagerată a vegetației: „- Scoală, Ano, nu durmi,/ Că doar de-asară ți-a fi!/ Că de când ai adurmit/ Florile te-au năpădit:/ Și pe gură și pe nas,/ Și pe dalbu-ți de obraz,/ Și prin sân ți s-au băgat./ Scoală, fată de-mpărat!” (BroșteniBrașov). S-a semnalat că „somnul malefic”, simptom al sacrului activ, este proporțional cu o vegetație ce se dezvoltă sufocant. Dar aici nu avem același haos ce irumpe în colindele tip III, 55, Leul, fiindcă florile, iar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face ca tânăra să trezească forțele roditoare, fiindcă ea însăși are puterea de a crea. În același timp, nu poate fi neglijată implicația thanatică a leagănului și a acoperirii cu flori, dovedită de cântecele funebre în care apar aceste imagini: „...Scoală, Nicolaie, scoală,/ Scoal dje iăș afară,/ Uită- tse sine vine?/ Că vine un șerb mare/ În coarne se avea?/ Leagăn dje mătasă,/ Să tse scoată afar djun casă” (Gorj), „Ca să-ț fasi casă d’e măr/ Cu crusuliță d’e
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tânăra să trezească forțele roditoare, fiindcă ea însăși are puterea de a crea. În același timp, nu poate fi neglijată implicația thanatică a leagănului și a acoperirii cu flori, dovedită de cântecele funebre în care apar aceste imagini: „...Scoală, Nicolaie, scoală,/ Scoal dje iăș afară,/ Uită- tse sine vine?/ Că vine un șerb mare/ În coarne se avea?/ Leagăn dje mătasă,/ Să tse scoată afar djun casă” (Gorj), „Ca să-ț fasi casă d’e măr/ Cu crusuliță d’e păr/ Crusulița
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în colinda de fată mare, ci o imagine a fecundității extreme, specifică momentului dintâi al genezei, când natura prolifera nestăvilită. Somnul catalizează adâncirea în spirit, iar colindătorii care somează fata să revină în lumea profană reprezintă martorii activi ai inițierii: „Scoală, (cutare), nu dormi,/ Că de-asară doar ți-a fi,/ Că de când ai adormit,/ Iarba toată tea’ngrădit,/ Florile te-au năpădit/ Și pe gură și pe nas/ Și pe dalbul tău obraz,/ Și prin sân ți s’au băgat,/ Scoală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Scoală, (cutare), nu dormi,/ Că de-asară doar ți-a fi,/ Că de când ai adormit,/ Iarba toată tea’ngrădit,/ Florile te-au năpădit/ Și pe gură și pe nas/ Și pe dalbul tău obraz,/ Și prin sân ți s’au băgat,/ Scoală fată de’mpărat” (LipnicRepublica Moldova). Fecioara și-a îndeplinit parcursul mitic și a adus în contingent fertilitatea (sub simbolul specific al nubilității feminine) ca promisiune metaforică a pruncilor pe care îi va avea. Jocul timpurilor verbale este contrapunctic; imperativul invitației
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în care se mișcă boierii și introduce durata mitică, a prezentului fără timp. În Titești, Vâlcea, cântecul minunat este intonat la fântână, după o pregătire rituală, specifică mai ales incursiunilor eroice: „Când fu joi de dimineață,/ Ileana de dimineață se scula,/ Cetină, cetioarele!/ Mijlocul și-l încingea,/ Perișorul pieptăna,/ Pe ochi negri se spăla,/ La icoane se-nchina,/ Vedrița-n mână și-o lua,/ La fântână se ducea”. În contextul acestei resimțiri mistice a momentului premarital, acțiunea împărătesei liniștite de răspunsul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatic, cu vădit rol de iluminare a comunității. Deconspirarea prezenței sacre în planul profan provoacă acte magice insuficiente în încercarea de a zăgăzui mirele: „După ce plecă zgripțuroaica de vrăjitoare, fata de împărat ascunse cu îngrijire ața; iar peste noapte se sculă binișor, încât să n-o simtă nici măiastrele, și, cu inima tâcâindă, legă ața de piciorul bărbatului său. Când să strângă nodul, pâc! Se rupse ața, căci era putredă. Deșteptându-se, bărbatul speriat îi zise: - Ce-ai făcut, nenorocito! Mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]