6,619 matches
-
într-o viață deja compromisă de un permanent surplus de teatralitate. Într-un ultim delir fantasmatic, își imaginează că poate avea un copil cu Pegeen, vizitează un specialist în fertilizare, e întremat de halucinația perversă a unei vieți normale și senine. Totul în contradicție cu practicile sexuale tot mai expansive ale cuplului, cu episodul erotic în care implică o străină beată agățată într-un bar și cu relația subversivă dintre Pegeen și părinții săi. Disproporția dintre evenimente și semnificațiile lor e
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Cartea ca destin este o carte-spectacol ce are toate șansele să placă și celor ce nu-i împărtășesc lui Dan C. Mihăilescu opțiunile, ideologia sau direcția. Cu alte cuvinte, un banchet pentru toți. "Orizont", nr. 7 (1570), iunie 2013 Toamna senină a doamnei Ralian Convorbirile lui Radu Paraschivescu cu Antoaneta Ralian, publicate la Humanitas sub titlul Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian, este o apariție așteptată și firească, având în vedere fascinația exercitată de prezența acestei veritabile aristocrate a lumii cărților
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
familie, în care mortul este integrat unei unități ce-și va păstra, în timp, funcția armonizatoare. Fie că înfățișează o mamă cu pruncul, ambii părinți cu copilul sau o familie mai numeroasă, acest tip de post-mortem sintetizează atât amintirea existenței senine de dinaintea tragicei pierderi, cât și nevoia iluzionării că ea poate fi, cel puțin la nivel vizual, recuperabilă. Fotografia post-mortem având, prin definiție, o circulație limitată la spațiul familial, ea putea fi trimisă unor rude îndepărtate cărora li se oferea astfel
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
wide awake. Give us a trial"... Astfel suna reclama la serviciile unui fotograf, R. B. Whittaker, din Liberty, New York, specializat în cele două modalități prin care cei dispăruți puteau fi imortalizați în fotografie, după 1840. Aparent cufundați într-un somn senin, sau lasând impresia că sunt încă vii, înconjurați de familie, cei prezenți în aceste fotografii exprimă, indirect, niște concepții despre moarte mult diferite de cele ale omului contemporan. Cu o rată a mortalității greu de imaginat în prezent și o
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
spus în tinerețe un părinte de la Mănăstirea Cocoșul, "Trâmbița", pentru harul de a cânta pe care îl are, și așa o știu creștinii. Destui bărbați printre femeile care domină grupul de vasluieni care merg vineri de vineri la Giurgeni. Stau senini și liniștiți. Privindu-i, spun fără să vreau, în gând, vorba aceea din popor: „ferice de mama care i-a născut". Pentru că vreau să vă prezint realitatea, nimic altceva, iată primele mărturii: Iulia Ruja, strada Ana Ipătescu, bloc 301, scara
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
de Învățător din Maieru, de lângă Bistrița nordului ardelenesc, Liviu Rebreanu „reușește” primul roman cu adevărat modern și „stabil”, „rezistent”!...Ă Dar... ce a fost Înainte de cel de-al doilea exil al meu, Înainte de a mă hotărî să-l urmez; deloc senin, Întristat, iritat mai ales nu de „camarila politică comunistă” - ce ea Însăși intra În faza finală, ultra-reacționară, Încercând să nimicească Tradiția românească, Satul, Biserica și Cultura -, ci de mediile literare și culturale care nu au știut sau nu au putut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
categorie fac parte, după părerea - și intuiția! - mea, un Shakespeare, un Dostoievski, un Kafka sau Bacovia. Un Leonardo da Vinci, ce „se opune” realistului, calmului, „armoniosului” Rafael, care ne „redă” natura și ființele ce-o populează Într-o melodioasă și senină transfigurare, fapt „recunoscut” și urmat de legiuni de pictori În secolele care i-au urmat, iar „felul”, „tipul” artei sale a umplut pereții zecilor de bazilici ale catolicismului! Ușor se poate constata că „departajarea” mea, strict „subiectivă” cum se zice
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că Într-o cameră se aude vocea unei persoane care nu e prezentă!... Sigur, e puțină nebunie În orice profeție, mai ales În acele profeții „ce deranjează”, cele ce vestesc tunetul și furtuna În plină acalmie, sub un cer albastru, senin, surâzător. Și-apoi, e știut, profeții supără și prin aroganță, da-da, prin francă și goală aroganță: cine sunt „ei” de-și permit să urmăreasccă zborul unor păsări care nu se văd, să citească În ficatul unor animale de jertfă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu cred că mai avem ce face acum, după cele câteva milioane de ani de când, se pare, hominizii s-au separat decis și ireversibil de congenerii lor, cu frumoasa, păstoreasca „cumințenie a naturii”. Dar, În afară de cele două poziții antinomice - acceptarea „senină” a morții și resemnarea În fața ineluctabilului -, mai există și o a treia, poziția nietzscheniană, aș numi-o. (Sigur, nu abordăm aici „soluția creștină sau pe cea budistă”.Ă Nietzsche, e știut, deși elev al marelui sceptic Schopenhauer, este, În toată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
comunismul: fugarii nu au găsit „dincolo” decât libertatea; care, cum o spuneam, este o formă socială splendidă, dar... goală! La fel, Românii din țară, după ’89 au simțit coborându-se peste ei și familiile lor, ca un fulger din cerul senin, Libertatea, dar... numai ea, libertatea civică, adică respectarea unor drepturi fundamentale ale individului, ce au decurs din principiile Revoluției franceze și dintr-o luptă de câteva secole ale Vestului european: dreptul la libera asociere - deci pluripartitismul, o negație În esență
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
iraționale, cele care dictează și atitudinea În fața vieții și a morții. Cioran, deși o natură atât de sensibilă Încât putea părea unora depresiv, chinuit cum se știe de insomnii de decenii, având În spate mulți ani de umilință și sărăcie senin Îndurate În lupta pentru a se impune nu numai Într-o limbă extrem de orgolioasă, dar și Într-un gen În care fancezii sunt absolut dominanți, chiar și față de marile culturi străine - eseul! -, Cioran, sunt convins, făcea parte dintre „utopici”, dintre
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
odată cu evenimentele din 1989. Aici, ca și acolo, modelul de urmat este Eminescu, "atotcuprinzătorul", cel care, "născut sub semnul celei de a patra zodii începătoare, Capricornul", opta pentru "zborul hyperionic (pe-deasupra-mergătorul), pentru ca, ajuns pe înălțimi capricornice (carpatine), să poată cuprinde senin și rece ca iarna deopotrivă destinul universului, al pământenilor și al poporului său". La pag. 24 din prezentul eseu, autorul în discuție, dezamăgit de atitudinea unui critic ca N. Manolescu, care ar putea influența ideologia literară a momentului în bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
îndeosebi despre unii clasici români. În toate aceste "fragmente" găsim admirabile modele de cugetare speculativă. În demersul de tip speculativ (din lat. speculum oglindă, dar și imagine, reflectare teoretică veridică) cugetătorul adoptă o atitudine contemplativă (speculatio), care duce la cunoașterea senină și profundă, realistă (în acord cu realul) și dezinteresată. În Critica rațiunii pure, Kant insistă asupra ideii ca o cunoaștere teoretică este speculativă dacă ea se referă la un obiect sau la conceptele despre un obiect așa cum nici o altă experiență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
muritor, nu va putea să redea în scris marile bucurii de care sufletul omenesc este copleșit câteodată. Eram în acele momente cu impresia că aș fi amenințat să mă transform într-o pasăre și să-mi iau zborul spre zări senine cu slovă și poezie pentru a putea striga de sus bucuria noastră ce Bunul Dumnezeu ne-a îngăduit să o avem, căci după cum ți am spus numai voința lui Dumnezeu a putut să mă ducă la Buzău pe aripele dorului
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
transmiți doamnei Mânăstireanu sănătate, mulțumire sufletească și multă voie bună. Cu toată dragostea, Apostoleanu. 25 XII 1980 Iubite domnule Mânăstireanu, Rog pe Moș Crăciun și Noul An 1981 să vă aducă dumneavoastră și celor dragi sănătate, ani mulți cu zile senine, pline de voie bună și fericire și să ne mai întâlnim încă mulți ani bucuroși și sănătoși. Doresc petrecere frumoasă și vă îmbrățișez, cu toată dragostea, Apostoleanu semna felicitarea care nu i s-a păstrat plicul. La 2 decembrie 1981
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Să ajungeți până la cea mai îndepărtată vârstă, bucurându vă din plin de viitorul urmașilor, luminos și plin de roade! Sărbătorile ne oferă ocazia plăcută să facem un popas în calea vieții și să ne întoarcem cu gândul spre zilele mai senine sau mai mohorâte pe care le-am parcurs. Și astfel, și de data aceasta, mi-am amintit cu drag de anii frumoși pe care i-am petrecut la Bârlad, în mijlocul unei societăți primitoare și alături de colegi binevoitori, ca și de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de pe acum, angajamentul că vom fi prezenți, ci când se va apropia termenul, vom vedea ce se poate face. Mulțumindu-vă, din toată inima, pentru clipele plăcute pe care ni le-ați pregătit, vă dorim multă sănătate și numai zile senine, 257 rugându-vă să transmiteți și familiei profesor Ionescu, mulțumirile noastre. Cu alese sentimente, rămâne a dvs., familia Cucu. Covasna, 23 septembrie 1980 Carte poștală ilustrată, Covasna: 1. Hotelul „Cerbul” și hotelul „Covasna”; 2. Spitalul cardiologic; 3. Hotelul pentru membrii
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
care au cunoscut-o. primește condoleanțe pentru pierderea soției și sincere sentimente prietenești. Noi, să primim aceste lovituri ale soartei, deosebit de crunte, cu bărbăție, să ne obișnuim cu singurătatea și cu nostalgie să ne aducem aminte de timpurile fericite și senine de odinioară. În cazul când îl întâlniți pe Ion Popescu, să-i spuneți salutări și urări de sănătate de la mine. A rămas acolo ultimul stâlp vechi și vrednic de la Școala Normală. I-am scris și lui despre nenorocirea abătută asupra
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Avem o iarnă grea și geroasă și abia am parcurs o jumătate din ea. M-am bucurat de viitoarea întâlnire colegială din 28 iunie 1987 - eveniment major pentru promoția 1937. Până atunci îți doresc multă sănătate, putere de muncă, gânduri senine, succes în treburile casnice și la mulți ani, Dima Mihu. Constanța 5 XII 1986 Dragă Alecule, Zilele trecute m-am văzut cu doctorul Stănică, prieten vechi și de nădejde. M-am bucurat că v-ați cunoscut la Covasna și drept urmare
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și nostalgice aduceri aminte, dintr-un trecut îndepărtat, m-au cuprins. * 25 decembrie 1986, Iași Iubite domnule Mânăstireanu, Cu ocazia Sărbătorilor de iarnă și Anul Nou 1987, cu sănătate și fruntea sus, mereu spre alte culmi, tot mai înalte și senine. Doresc să aud numai de bine. La mulți ani ! Acum trec la altă problemă, care este la ordinea zilei. Problema matrimonială, la vârsta noastră destul de înaintată, este plină de riscuri și neprevăzute. Nici nu putem bănui câte sunt și cât
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
scrie primitorul pe cartea poștală, după care citim: „Dragă D-le Mânăstireanu, Te rog primește sincere felicitări pentru zilele de Crăciun și Anul Nou 1995. Ani mulți, cu sănătate, mulțumire sufletească și numai bine în viață. Cu fruntea sus, cerul senin, încă cu bucurii să mergem înainte, atât cât o vrea Dumnezeu. Cu ziua de 1 ianuarie 1995 eu intru în al 92 lea an de viață. Bătrân, foarte bătrân, eu încă vreau să mai trăiesc, dar în vremuri mai bune
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fi, totuși, mai ușoare, că vom ține mai mult și mai bine legătura unii cu alții, așteptăm să auzim numai de bine, așa cum ne spunea cineva care ne vestea că vor veni și la noi zile și nopți cât mai senine. Cu îmbrățișări, Lae și ai Casei. Făgăraș 5 ianuarie 1998 Dragă conu Alecu, Nu v-am scris până acum din mai multe motive, dintre care cel mai temeinic a fost boala tatei. Pe 7 decembrie, a doua zi după moș
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cu-n ris, c-o șoaptă... Mi-e dor de glasul tău iubit Ce parcă și acuma îmi sună În sufletu-mi de el vrăjit Deși nu suntem împreună Mi-e dor de acel farmec rar Ce ascund privirile-ti senine, Mi-e dor de visul tău ștrengar Mi-e dor, mi-e dor de tine...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93308]
-
de multiple fizionomii atestă dormind caracterul misionar al omului, intrarea noastră în Biserică, nemișcare liberînd energii! asocierea cu omul s-a ratat din absolutismul cuvîntului său, somnul dogmatic, cît să-l arate pe Dumnezeu om Feuerbach, Și dacă ochii cei senini / N-or fi de raze plini / Tu mă privește liniștit / Cu stinsele lumini! apropiate de pietre, Sfinte Petre, tac! în metafore naționale Rusia o fi avînd hotar cu Dumnezeu, dar în partea cu Eminescu! păcat de literatură, cu geografia ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
e cer, Dolhasca înot de stol spre sud, muncitorul la calea ferată cazarmament pe roți, cercevelele cu perete vechiul vagon-dormitor, deschizi fereastra în dorul satului, stea ștearsă, prin urmare mai sigură, ziua după deal și lumina îi crește pe restul senin de indigo, vernil urma de rubin în involuția straturilor, nuanța atîrnă de strălucire și mlădierile ei au făcut-o zdrențe, nu este probabil să mai percepem culorile, n-am avut discernămînt cromatic, am spart sticla luminii, a încăput facere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]