6,281 matches
-
-ncurcăm cumva! ― Lasă, mă, pe de o parte e mai bine, că ne mai obișnuim cu alt public decât cu colegii noștri! spuse Stroe. La serbare ce-o să facem? ― Așa o fi, dar vezi tu, chiar în Cancelarie, e mai solemn, mai... nu știu cum! Eu, unul, n-am să mă simt la largul meu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . ― Domnii Stroe, Moscu și Băjenaru, la Cancelarie cu "Prometeu"! ne anunță pedagogul de serviciu. ― Hai și tu, Puștiule, să ne sufli! i-am strigat eu lui Nicu Marinescu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bătea la ușă! În sfârșit, a venit și multașteptata zi plină de emoții a faimoasei noastre serbări. Avuseserăm grijă să ne invităm din timp toate simpatiile, eleve la liceele de fete: Carmen Sylva, Centrală, Gloria și Moteanu, care ne făgăduiseră solemn, cu stimulatoare surâsuri pâine de farmec, că ne vor ține pumnii, ca nu cumva să ne-ncurcăm la vreo replică. ― Mă, își spuneau băieții noștri cu justificat regret, dacă noi n-avem bafta ălora de la Sfântul Sava, să facem serbări
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
SIMULTAN Ne cronometråm respirațiile inspirațiile mai ales așteptând nesfârșirea så ne invite la valsul solemn O îmbråțișare simultanå în sine O chemare și un råspuns Eu Și lumina
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1625]
-
ultima ocazie în care Olrik fusese zărit. Enigma evadării sale era imposibil de descifrat. Nici măcar cei doi detectivi europeni chemați să investigheze scena crimei, onorabilii Dupond și Dupont, nu fuseseră în stare să ofere o ipoteză plauzibilă. Cu același aer solemn, cei doi detectivi siamezi schimbaseră priviri încărcate de miez și exclamaseră, simultan : „Ceea ce avem aici este o evadareă Da, dragul meu, aș spune și eu că avem un caz de evadare”. La fel de laconici, Dupont și Dupond părăsiseră locul evadării, lăsând
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
transpirând abundent, căpitanul Haddock avea aerul unui holtei care își așteaptă mireasa în fața ofițerului stării civile. Tournesol îmbrăcase cea mai elegantă dintre redingotele sale, în vreme ce Milou fusese instruit să nu se lase pradă instinc telor sale canine în aceste clipe solemne. În sala centrală, președintele-mareșal îi aștepta, zâmbind larg, cu jovialitate contagioasă. Costumația sa era adaptată spre a fi în acord cu nuanța marină a lui Haddock - spre a cinsti flota Azaniei, recent constituită cu ajutorul Borduriei, președintele-mareșal alesese să poarte ținuta
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Lângă ea depuse și lornionul, pe care nu se știe de când Îl purta asupra sa. „Singurătatea obiectelor e mai cumplită decât singurătatea ființelor. Spiritul animă corpul. Dar, unde nu există corp, În locul spiritului bântuie frigul”, filozofă el, luând un aer solemn. Mesenii dădură din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La țintirim, la țintirim”, Îl acompaniară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz ținând o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și‑n fața mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr‑o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care‑și sfârșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adânci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atâta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște solemnă În care se deplasau printre atâtea obstacole, purtându‑și povara cu atâta sprinteneală și Îndemânare, deși abia de‑o atingeau cu palmele lor zdravene? Zadarnic căuta el să‑și adeverească Îndoielile, să surprindă o privire, un ochi În care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
calul de șah, La Moscova verde de-o mie De turle, ars idol opac. Dogoarea, podoabă: răsfețe Un secol cefal și apter. - Știu drumul Slăbitelor Fețe Știu plânsul apos din eter. UVEDENRODE For its tones bu turns were glad Sweatly, solemn, wildly sad. Longfellow (The slave singing at midnight)1 PĂUNUL Se ploconea răsăritean și moale, Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia și cald, în poale Ca pânzele alcoolului, în ceașcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea. PARALEL ROMANTIC Numisem nunții noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg - Ca un dulău trântit pe-o labă, Vechi burg de-amurg, în țara șvabă. Pentru că tonurile erau, pe rând, vesele, / Solemne, îngrozitor de triste. Longfellow (Sclavul cântând la miezul nopții) (engl.). Scări, unghiuri, porți! În prag de ușe. O troli domoli, o troli cu gușe, La ce vărsări, ca de venin, Vis crud striviți și gând cretin! Stângi cuburi șubrede, intrate, De
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei mai desluși Nici recea Astartee, nici încruntata Gee... Doar spuza sidefată în depărtare, și În preajmă, goana unor năluci opiacee. Vulturi de flăcări, aștrii spre tine s-or purta. Vâslirii lor solemne deschide-atunci ferestre Și bea din plin vârtejul stârnit în preajma ta Cum altădată, boarea pădurilor terestre. Respiră, crești mai vastă... în plasma unde doar O singură năvală de năzuinți se-aprinde, Asemeni unui mare și lacom protozoar, Înmugurindu-ți brațe, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
normă de civilizație și creație. Credeam a fi recunoscut în pitorescul și umorul balcanic o ultimă Grecie. O ordine asemănătoare celei de dinaintea miraculoasei lăsări pe aceste locuri a zăpezii roșii, - dreapta, justițiara turcime. Aceste preocupări coincid cu apariția temei fundamentale - solemnă, neașteptată - vizitând întîia dată versurile mele și marcîndu-le: Moartea și Somnul (Nastratin Hogea la Isarlîk, Domnișoara Hus, Cântec de rușine). Sondagiile astea în structura nevăzută a experienței salvează poate cele ce scriam pe-atunci, desolidarizîndu-le în destin de literatura de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
grecești, pe fund de aur roșu, și țepeni în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate, iar privirile lor neînduplecate întorcîndu-se cu scârbă de la mine, vîn-zătorul". Drept încheiere, să transcriu încă acel imn de solemnă speranță - răscumpărarea întreitului suflet al cetei crăiești - tremurând cu harfele Ierusalimului spre lăcrimate și milostive seri: " Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei preasenine, slujeau pentru cea din urmă oară
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
plec, ne despărțim, poate pentru totdeauna, am să mor curând.“ și domnul Sima a început iar să plângă, pentru că așa se obișnuiește în asemenea ocazii, apoi s-a apropiat de Dragoș, l-a sărutat pe frunte în mod, aș zice, solemn și a ieșit din scorbură; noi n-am închis imediat, ca să mai primenim aerul, deși se făcuse al dracului de frig; domnul Sima a rămas, plângând, în fața ușii. „Ce faci, domnule Sima ?“, l-am întrebat, „dacă nu pleci, intră măcar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că e Zenobia, și a intrat un copil de vreo trei patru ani, firav și palid. Nu știu de ce, m-am gândit că ar putea fi Empedocle-copil și mi-a venit să râd pentru că anticii ăștia, când vin, sunt totdeauna solemni, n-ar zâmbi nici în ruptul capului și mai sunt și politicoși (am mai pățit-o o dată cu Empedocle, ținea morțiș să-mi dea sfaturi, eu mă uitam cu jind la sandaua lui de bronz, cea lăsată la gura vulcanului, îmi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fost un an bun, am scris mult, am publicat și, În general, am avut o digestie ușoară, suntem acum la ceasul recoltei, unii nerăbdători, alții apatici, Încă neconvinși, bănuitori la pericolul care Își face apariția tocmai În astfel de momente solemne. Dar organizatorii ne liniștesc, acele vremuri nu se vor mai Întoarce niciodată, acum țara are grijă de poeții săi, și aici nu ne amenință nimeni și nimic. Manifestarea e sub Înaltul patronaj al președintelui, sponsorii sunt dintre cei mai serioși
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
dacă voiam să aflu ceva despre Julián Carax, mai convenabil ar fi fost să rămîn În termeni buni cu el. I-am zîmbit cu beatitudine, arătîndu-mi plăcerea produsă de latinăraia și vorbăria lui. — Nu uita, mîine, la Ateneu, a rostit solemn librarul. Dar adu cartea, sau adio Înțelegere. — De acord. Conversația s-a risipit Încetișor În murmurul celorlalți cenacliști, alunecînd spre discutarea unor documente găsite În pivnițele de la Escorial care sugerau posibilitatea ca don Miguel de Cervantes să nu fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
petrecea o mare parte a timpului În permisii, mulțumită unchiului său din Guvernul Militar, umbla Încoace și-ncolo Împrăștiind perorații pe seama superiorității genetice și spirituale a neamului spaniol și a iminentei căderi a Imperiului bolșevic. — Marx a murit, spunea el solemn. — În 1883, mai concret, ziceam eu. — Tu să taci, nenorocitule, că-ți lipesc o labă de te trimit la dracu-n praznic. Nu o dată o surprinsesem pe Bea zîmbind În sinea ei dinaintea prostiilor proferate de logodnicul sublocotenent. Atunci ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
printre carusele și prin sălile de jocuri mecanice, Însă promisesem să mă Întorc la timp la librărie. Pe cînd mă Îndreptam spre stația de metrou, mi l-am imaginat pe Julián Carax mergînd pe același trotuar și contemplînd aceleași fațade solemne care, de atunci, abia dacă se schimbaseră, cu scările și cu grădinile lor pline de statui, așteptînd poate același tramvai albastru care se cocoța, pe vîrfuri, pînă la cer. CÎnd am ajuns la capătul bulevardului, am scos fotografia În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Plângând, Și fredonând, Gîndindu-mă la mine. Vals de toamnă La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, și solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, și mai rar, O, lasă-mă acum să te cuprind... - Hai, să valsăm, iubito, hohotind, După al toamnei bocet mortuar. Nocturnă O, nu mai cânta, harmonie pribeagă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ne lași, stăpâne!? De la marginea Goldanei, drumul începe pieptiș, tăind pe la mijloc dealul teșit și scobit în cline nenumărate, al Baisei, stând în fața cuprinsului, ca o îmbrățișare semirotundă, de pâlnie uriașă, despicată la jumătate. Fornăind, caii pregătiră urcușul, serioși și solemni, ca în alte dăți, când vânjosul Petre Păun ducea, din Goldana, spre piețele marilor orașe, castraveți scurți și încordați de semeții interioare (cărora în Moldova și în Ardeal, li se zice pepeni), falnici harbuji de smalț albastru, care încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scutură zăpada de pe opincile de cauciuc că ninsese năprasnic în Goldana și pe toată Baisa, anume înainte de înjunghierea porcului. Nicanor intră pe ușă, cu un trosnet de aburi înghețați și albi, ca o rămurică de cireș înflorit, având o față solemnă și îngândurată. Zise scurt, în tăcerea nopții de gheață: Sunt ușor ca o pană, 'tu-i tămădăii 'mă-sei de viață! Cum vine asta, Nicanor? Ce înseamnă că "ești ușor ca o pană"? Auzi, Petronie! S-a spus și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
năruite, de morene ale tencuielilor în culori zoioase, de parapete din cărămidă, cu ambrazuri de ferestre pustii, amestecându-se într-o lentă zbatere epileptică, mânată de îmbrânceli de buldozere și de mandibulele de fier ale excavatoarelor. Peste tot, rânjește o solemnă urâțenie, amintirile năpârlesc în fiecare zi și numai casa domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi unde, în amurg, se aprinde câte o lumină coclită, în lămpi vechi de alamă, cu țilindru de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii, arătând un contur tot mai apoplectic, încearcă să sugrume, apoi, umbre specifice amurgului citadin, care zămislesc la subțiori de ziduri. Unde și unde, mere putrede, aruncate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mov, ca pe o tablă școlară dintr-un închipuit amfiteatru studențesc, Profesorul desenă lăbărțat, cu o bucată de cretă de croitorie, pe care o sustrăsese absent, la o ședință de probă pentru vestimentație a soției, câteva litere mari, pronunțându-le solemn pe fiecare dintre ele: E = mc la pătrat. Privindu-i triumfător, ca și cum se aștepta să audă din partea tuturor o veritabilă explozie de entuziasm, începu să explice: În această tulburătoare ecuație matematică, E mare reprezintă Energia, m reprezintă Masa, iar c
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]