6,333 matches
-
centrul preocupărilor de retorică și stilistică poetică și implicit de estetică"219. Ceea ce este specific interpretării indiene este înțelegerea metaforei ca "singurul mijloc de trecere de la individual la universal, de la sensibil la inteligibil"220, de la multiplu (discontinuitate) la unitate, altfel spus, mijlocul ce operează "trecerea dintre două mari planuri antinomice"221. În această interpretare, simbolul este o realitate subsumată categoriei largi a metaforicului. Aspectul antinomic al metaforicului a fost înțeles în gândirea europeană doar din momentul în care, începând cu romanticii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
resping contradicția și tot ceea ce conține sau antrenează contradicții. Dar nu o fac doar în plan epistemologic, ci și metafizic. Principiul identității e instalat de către Parmenide în ființa însăși, ceea ce înseamnă că "imposibilitățile logice sunt totodată imposibilități ontologice"247. Altfel spus, eleații susțin că există doar ceea ce poate fi gândit logic, adică fără contradicții. În baza acestui principiu, ei declară lumea sensibilă sau concretă, cu contradicțiile ei latente, drept aparentă sau iluzorie. Astfel, pentru eleați există numai Ființa, pentru că numai aceasta
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca premise în raționamente justificatoare. Firește că și acestea au la rândul lor sprijin din partea altor judecăți, proces pe care rațiunea trebuie să-l întrețină la nesfârșit. Această activitate logică a rațiunii, activitatea de raționare sau argumentare, ne apare, sintetic spus, ca un proces de trecere de la un condiționat la condițiile lui. Rațiunea, însă, nu poate accepta regresia la infinit în determinarea condițiilor și, de aceea, tinde să se oprească undeva, la ceva necondiționat sau absolut. Acel ceva necondiționat, postulat de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în ideea că "toate obiectele unei experiențe posibile nouă nu sunt altceva decât fenomene, adică simple reprezentări care, așa cum sunt reprezentate, ca existențe întinse sau serii de schimbări, nu au, în afara gândirii noastre, o existență întemeiată în sine"269. Altfel spus, obiectele experienței "nu sunt date ... niciodată în ele însele, ci numai în experiență, și nu există în afara ei"270. Pe scurt, cheia soluției sale este distincția dintre "fenomen" și "lucru în sine". Pe această bază, conflictul de la nivelul ideilor cosmologice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
renunță la funcțiile sale logice, ci doar la caracterizarea acestuia prin concepte sau categorii. Față de această operație cu acategorialul, dogmele se așează în dezacord cu funcțiile logice ale intelectului, fără a renunța la utilizarea de categorii sau concepte 342. Altfel spus, dogmaticul nu operează cu acategorialul, ci e categorial, dar antilogic sau metalogic. În al doilea rând, dogmele nu se pot traduce prin determinări precum "indiferența între realități polare" sau "coincidența antitetică în acategorial" pentru că acestea sunt perfect inteligibile, logice, pe când
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rând, fixarea lui Kant la patru antinomii este nejustificată. Din moment ce "orice concept e unitate de momente opuse, cărora în consecință li s-ar putea da forma unei afirmații antinomice (...), ar putea fi stabilite atâtea antinomii câte concepte există"360. Altfel spus, Hegel urmărește sursa, esența sau temeiul antinomiilor, descoperind-o în însăși constituția conceptelor, "inclusă în concepte ca atare". În al treilea rând, Hegel nu este de acord cu tipul de soluție pe care o dă Immanuel Kant antinomiilor. Acesta a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ceea ce Hegel numește rațiunea speculativă sau pozitivă. Cu aceasta se ajunge la atingerea totalității, a infinitului, a absolutului sau necondiționatului. Ceea ce este foarte important e că intelectul și rațiunea dialectică apar aici ca subordonate rațiunii speculative și funcției acesteia. Altfel spus, "rațiunea speculativă comandă întreg sistemul facultăților de cunoaștere"372. Această idee a rațiunii speculative este cea prin care Hegel consideră că reușește să depășească criza kantiană a rațiunii. Pentru el, speculațiunea este acea formă a gândirii care, spre deosebire de intelectul sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
toate obiecțiile și le răspunde. Dar pentru a prevedea toate obiecțiile, nu ele trebuie luate în mod concret, ci limita lor. De aici rezultă că adevărul este o judecată care conține în sine și limita tuturor respingerilor ei sau, altfel spus, adevărul este o judecată care se contrazice pe ea însăși". Mai jos adaugă: "Fiecare dintre propozițiile contradictorii este conținută în judecata adevărului și de aceea prezența fiecăreia este demonstrabilă în mod necesar cu același grad de convingere. Teza și antiteza
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care conține o interpretare proprie a creștinismului 426. O "viziune organică", "un creștinism ... rudimentar, fără prea multe putințe de zboruri în transcendent dar organic și adînc"427. O viziune în care Diavolul stă alături de Dumnezeu, adică răul alături de bine. Altfel spus, o viziune în care ordinea lui Dumnezeu lasă loc și pentru partea negativă, adversă, și chiar îi găsește o perfectă justificare. Explicația acestei viziuni creștine mai aparte este găsită de Ovidiu Papadima în situația istorică a acestui neam românesc, "așezat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
desființarea relației lor antagonice. Elementul care se actualizează nu ajunge niciodată să-și fie suficient sieși (adică independent), ci există tocmai prin complicitate cu opusul său aflat în stare latentă. Ele nu pot fi despărțite, ci merg totdeauna împreună. Altfel spus, tensiunea contradictorie nu este în nici un moment stinsă complet. Postulatul fundamental al logicii pe care o propune Lupașcu exprimă tocmai această proprietate a elementelor contradictorii din structura sistemelor. Iată formularea sa: "Oricărui fenomen, sau element, sau eveniment logic, ca și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se cunună cu subiectul său. La drept vorbind, nu mai este decât un semi-subiect și un semi-obiect, fuziunea antagonistă și contradictorie a celor doi. Din acest moment drumul este liber pentru libertatea și necondiționalitatea psihismului, pentru imaginația lui creatoare, altfel spus, a singularității, a amestecului antagonist și contradictoriu al parametrilor fizici și biologici specifici artistului, personalității sale profunde și "inspirației" sale"522. Din această poziție oarecum ambiguă, artistul cunoaște lumea, dar de fapt o semicunoaște, acționează asupra lumii, dar, de fapt
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care transcend cunoașterea și logica obișnuite și o formă de potențare a misterului lor. Pentru Ștefan Lupașcu, logica dinamică a contradictoriului are aspectul unei forme de raționalizare, chiar dacă una mai suplă decât cea pe care o permite logica clasică. Altfel spus, demersul lupașcian este unul puternic explicativ, logicizant, acoperind și acele zone de cunoaștere și gândire care rămâneau în afara "spațiului logic" clasic. Cel blagian, dimpotrivă, pare unul protector pentru aceste realități care scăpau logicii clasice. 4.2. Hermeneutica paradoxală a sacrului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în lumina legii identității concrete. Mai exact, "identitatea abstractă evoluează ca identitate concretă"587, pentru că în interiorul identității cu sine a lucrurilor există o evoluție prin care se naște diferența, alteritatea. Același îl implică pe altul chiar în intimitatea sa. Altfel spus, identitatea concretă lucrează în interiorul identității abstracte sau "identitatea abstractă nu există decât în fluxul devenirii și opoziției"588, în mediul identității concrete: Un lucru este el însuși același, în mod abstract identic, întrucât rămâne, prin transformările sale, subiectul transformărilor sale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
însă este complex și contradictoriu în sine. Predicatul fiind unitar, chiar dacă contradictoriu, propoziția își păstrează unitatea și nu cade în non-sens. În plus, predicatul nu contrazice subiectul. Prin predicatul său, ea nu face decât să reflecte o contradicție reală. Altfel spus, constatarea unei contradicții reale nu este ea însăși contradictorie. Prin această precizare, Athanase Joja avertizează că propozițiile cu predicat complex și contradictoriu nu trebuie interpretate drept conjuncții prescurtate de propoziții contrare, de tipul: lumina este corpusculară și lumina este ondulatorie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logică decât cea binară sau disjunctivă. Lucian Blaga nu voia să meargă atât de departe. Pentru el, planul de realitate în care se află soluția antinomiilor este doar sugerat, fiind păstrat ca un mister pe care antinomia îl potențează. Altfel spus, Blaga n-a urmărit să ajungă la o nouă ontologie și nici să schițeze o eventuală logică a antinomiilor transfigurate. La o evaluare de ordin secund a tematizării blagiene, mai nuanțată și mai profundă, putem sesiza deschideri cu consecințe reformatoare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acest sens, Planck formuleză postulatul cuantic, potrivit căruia energia nu poate lua decât valori discrete, multipli întregi ai unei constante h, pe care el a numit-o cuanta de acțiune, deoarece are dimensiunile unei acțiuni (energie X timp)730. Altfel spus, radiația este emisă sau absorbită prin porții mici sau cuante. Aceasta înseamnă că energia se comportă ca particulă. Albert Einstein, preluând ideea lui Planck, va formula în 1905 ipoteza cuantificării luminii, conform căreia, în anumite împrejurări, cum era cazul efectului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
perspectivă teoretică și specificul ei metodologic survin în conștiința publică relativ lent, abia pe fondul resurecției sensibilității față de natură. Indiscutabil, ecologia ca știință și revigorarea sentimentului grijii față de natură se potențează reciproc în conștiința publică într-un echilibru refelxiv. Altfel spus, sentimentul de tip romantic găsește în ecologie ca știință temeiul rațional și împreună cu aceasta duce la formarea unei conștiințe ecologiste. Prin aceasta se afirmă raționalitatea ecologismului atât ca preocupare teoretică, cât și ca o chestiune practică, ce ține de dimensiunea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care ar putea face ca o ființă sau o entitate să fie obiectul unor considerații morale. Prin urmare, pe scurt, avem aici o problemă de fundamente, în sensul că toate ipotezele constitutive ale filosofiei morale sunt puse în dezbatere, altfel spus, este vorba nu doar de etică, ci și de metaetică 19. Care sunt atunci noutățile pe care le aduce etica mediului și care fac diferența față de etica tradițională?20 În primul rând, etica mediului are un nou obiect, și anume
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
subminate sau neutralizate în procesul extinderiii: • Principiul imparțialității. Nici un membru al comunității morale nu trebuie să capete anumite privilegii sau o poziție privilegiată în comunitatea morală prin extinderea acesteia. Extinderea se face în mod egal în folosul tuturor sau, altfel spus, beneficiarii trebuie să suporte, în principiu, costurile. • Principiul libertății. Acțiunile noastre nu trebuie să limiteze oportunitățile celorlalți. Orice extindere a sferei moralității trebuie să asigure libertatea de acțiune pentru toți membrii comunității morale, dar în mod universalizabil la nivelul întregii
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Problema este alta și constă într-o schimbare fundamentală la nivelul teoriei etice, schimbare care ar trebui să pornească de la acordarea de valori unor entități complexe, adică unor entități puternic integrate și dinamice precum ecosistemele sau biosfera ca totalitate. Altfel spus, extinderea sferei moralității ar trebui să se facă prin trecerea de la o perspectivă individualistă la o perspectivă holistă. Desigur, o discuție despre extinderea sferei moralității din perspectiva presupozițiilor individualiste sau holiste față de care sunt angajați teoretic filosofii este considerată necesară
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
este considerată o valoare intrinsecă. Dar și o etică a virtuții este compatibilă cu antropocentrismul. Mai mult decât atât, dacă ne reamintim de gândirea vechilor greci, o asemenea etică poate admite chiar și sclavia prin reconsiderări la nivel ontologic. Altfel spus, teoria etică a virtuților poate fi compatibilă cu o ontologie în care demnitatea ontică a ființelor umane este diferențiată în funcție de anumite situări teoretice externe. Din punct de vedere utilitarist, așa cum am precizat deja, putem să luăm în considerare cazul ființelor
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
lui Aldo Leopold combină diverse filoane teoretice, dar, în ceea ce îi dă structura și orientarea, își are sursele în tradiția britanică reprezentată de David Hume și Adam Smith, pe de o parte, și Charles Darwin, pe de altă parte. Altfel spus, Leopold combină o anumită înțelegere a moralității pe care o regăsim la Hume și Smith, cu perspectiva evoluționistă propusă de Darwin. Hume și Smith au explicat fenomenele morale, de la exprimarea anumitor atitudini de aprobare sau de respingere până la formularea unor
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
conteze ca unul și nimeni să nu conteze ca mai mult decât unul". Aceasta înseamnă că trebuie să luăm în considerare interesele oricărei ființe care are interese și să le tratăm în mod egal cu interesele oricărei alte ființe. Altfel spus, atitudinea noastră față de alții nu trebuie să depindă de faptul că aceștia posedă sau nu o anumită caracteristică, ori că o posedă în proporții diferite, deși însăși natura atitudinii respective poate să varieze în funcție de acea caracteristică. Într-un fragment celebru
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Dar și această tentație pragmatică pentru antropocentrism poate fi supusă unei critici puternice pornind chiar de la efectele antropice în comunitatea biotică. Bunăoară, se poate arăta pe baza unor dovezi că specia umană este cea mai periculoasă pentru celelalte specii. Altfel spus, omul este cel mai feroce prădător! Să ieșim însă din această controversă care stârnește pasiuni și să analizăm o versiune rezonabilă a acestui principiu al datoriei față de viață. Principiul unei asemenea datorii poate fi reformulat ca datorii față de organisme. În
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
susțin că natura a fost făcută pentru folosul omului, ci arată că o mulțime de lucruri din natură pot să nu aibă nici o legătură cu omul. Ar fi absurd să pretindem că întreaga natură a fost făcută pentru om. Altfel spus, omul poate folosi din natură orice dorește, dar natura ca atare nu a fost făcută de-a gata pentru folosul omului. Îi revine omului sarcina de a o transforma pentru a-i fi de folos. Exemplul paradigmatic este cel al
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]