11,293 matches
-
mi-am zis și iarăși am fost dezgustat de mine. Vântul curgea în jurul meu ca o apă. O apă în care dacă mă prăbușeam, m-aș fi înecat și râul mi-ar fi dus cadavrul spre locul de vărsare. Mă străduiam de aceea să nu mă clatin. După o vreme a dispărut toropeala. M-am întors, dar paiațele de paie nu mai erau acolo. Am ocolit toată miriștea și nimic... În noaptea următoare am dat parcă de o poartă ruginită și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vântul. A rămas așa multă vreme, după care, fără să spună o vorbă, mi-a întors spatele și a plecat. L-am văzut cum s-a pierdut în noapte, afundîndu-se în stufăriș. În noaptea următoare n-am ațipit deloc. Mă străduiam să stau cât mai liniștită, fără să dau nici o atenție zgomotelor de-afară. Pe la miezul nopții, am ieșit totuși în spatele gării și iarăși l-am văzut pe îmblînzitor dormind pe burtă în bălării. Dar nu dormea. Mă aștepta. Când m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de la bazar. (Cu fiecare rochie nouă, femeia luptă să placă mai mult.) ― Luminăția ta, mi-a spus prosternîndu-se ca în fața sultanului, vreau să fac din mine haremul tău, eu fiind întotdeauna favorita... M-au uluit vorbele ei. Așa era: se străduia mereu să fie alta... (poate juca puțin teatru) și sultanul din mine (care dealtfel există în orice bărbat) avea într-adevăr la dispoziție prin ea un harem de femei. Într-o seară am cinat la un restaurant francez de pe Pera
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și strălucitoare, care era mai subțire decât un fir de păr. Vântul l-a purtat în zări și în depărtări, ducându-l către un tărâm îndepărtat. Dintr-un sat a ajuns pe câmp. Căzut în iarba deasă și proaspătă, se străduia să vadă lumina soarelui. Găsindu-și o ascunzătoare, a așteptat până la lăsarea întunericului peste pământ, apoi s-a apucat a-și țese pânza fir cu fir. A așteptat, a doua zi, între două frunze uscate, să-i sară mâncarea în
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
împreună la jugul vieții, își pregăteau împreună lecțiile, dădeau examenele de definitivat sau cele de înaintare în grade. Familiile de învățători își creșteau copiii în cinste și dragoste de țară și erau cele mai respectate în sat. Vasea Zaharov se străduia din răsputeri să mă învețe arta băutului. Stătea cu tot cu cei 27 de ani pe care îi avea la o cărciumăreasă văduvă. Pe vremea aceea, în Basarabia, cetățenii nu aveau voie să facă rachiu sau țuică, monopolul fiind concesionat de un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
registre, pe vorbe, iar pe registre: registrul de cheltuieli obștești, fondul școlii, registrul pentru alimente la cantina școlii, registrul de achiziții pentru ouă de viermi de mătase, etc,etc. În sfârșit procesul-verbal: “Alături de învățătorul Constantin I. Brumă activează și se străduiește în aceeași măsură și cu acelaș efort având și dragoste de muncă, tovarășa sa de viață, doamna Steluța Brumă, învățătoare definitivă. La tot ce s-a realizat aici a pus și domnia sa inimă și muncă, întru cinstirea apostolatului dăscălesc. Sunt
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
amuzați și fericiți. Mie îmi vine să mă arunc în mare. Adevărata viață a unui scriitor începe după moarte, zicea Pompiliu Constantinescu. Desigur, dacă e ceva viu în opera sa. Dar nu toți avem încredere în posteritate, se pare. Ne străduim să-i prevenim ingratitudinea. Trec, după cină, prin dreptul barului, iar acolo îl zăresc pe elvețian. Mai remarc un amănunt peste care trecusem până acum. Merge permanent cu un rucsac negru în spate. Nu-l lasă niciodată în cabină. Chiar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din fața mașinii de scris. Am și mărturisit asta în dedicația pe care am dat-o pe acel volum, la nouă mii de metri altitudine, undeva deasupra pustietății Oceanului. La New York, e amiază. Acasă, e acum seară. Sunt obosit, dar mă străduiesc să fac față în discuțiile cu amicii (gazetari și artiști plecați din Romînia) care ne-au așteptat la aeroport. Peste o jumătate de oră ne despărțim, cu mulțumirile de rigoare, și mă îndrept spre coridorul-burduf ce duce la avionul companiei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dumneavoastră ne-ați invitat la o întîlnire care va începe joia viitoare. Azi e vineri. Dați-ne voie să decidem singuri unde vom sta în timpul liber. După aceea ne vom supune programului". Probabil, mi-am trădat iritarea, deși m-am străduit să rămân calm. Organizatorii "Romfest"-ului apelează, șovăind, la ultimul argument: "Doctorul Costin locuiește departe de hotelul unde se vor desfășura lucrările". Mă adresez arhitectului Dan Păun, care reprezintă, oficial, "comitetul" și pe care îl "simt" mai puțin "pornit", mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
gazdele noastre nu manifestă nici un interes pentru situația din România. Ne-au și teoretizat indiferența lor: Noi avem viața noastră aici. Trebuie să ne trăim această viață, dacă vrem să nu ne transformăm memoria într-un ghetou". "Și reușiți?" "Ne străduim". Îmi sună prost acest "ne străduim", dar mă abțin. Și-au construit o casă frumoasă (casa în care ne aflăm, unde stăm la masă, lângă un geam închis, fiindcă, o dată cu căderea serii, s-a făcut frig), și-au mobilat-o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru situația din România. Ne-au și teoretizat indiferența lor: Noi avem viața noastră aici. Trebuie să ne trăim această viață, dacă vrem să nu ne transformăm memoria într-un ghetou". "Și reușiți?" "Ne străduim". Îmi sună prost acest "ne străduim", dar mă abțin. Și-au construit o casă frumoasă (casa în care ne aflăm, unde stăm la masă, lângă un geam închis, fiindcă, o dată cu căderea serii, s-a făcut frig), și-au mobilat-o, au prieteni americani. "Dar romîni?" După
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a americanilor. În Franța, un funcționar oarecare se poate uita la tine de sus pentru simplul motiv că nu vorbești la fel de bine ca el franțuzește. Americanul n-are această aroganță. Oricât ai stâlci limba engleză, nu te privește agasat. Se străduiește să priceapă ce vrei. Faptul că ești străin n-are, pentru el, nici o importanță. Ne reluăm "excursia" pe străzile în pantă, dar curând, regretăm că n-am luat în serios avertismentul lui Dan care ne-a atras atenția, de dimineață
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
află o movilă mai mică. După moartea stăpânului său, câinele lui Scotty n-a mai vrut să mănânce, a murit la trei săptămâni și a fost înmormîntat tot în vârful colinei. Eu nu găsesc nimic sublim în Valea Morții. Mă străduiesc în zadar să descopăr ce i-a fermecat pe "domnul Johnson" și pe alții, aici. Unii au pretins că Valea Morții, cu aspectul ei de peisaj submarin, de "superproducție geologică", în care totul aparține, parcă, altui timp, preistoric, are și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
corabia lor e scufundată. Fericiți că totul s-a terminat astfel, spectatorii se duc să-și încerce norocul la ruletă. Nici spectacolul nostru nu e mai breaz. Mult zgomot pentru nimic. Ies asurzit, cu un mare dor de deșert. Mă străduiesc, însă, să-mi reprim oboseala. Vom sta o singură noapte la Las Vegas și aș vrea să-mi fac o idee despre acest oraș halucinant unde se află "cel mai mare hotel din lume", "cel mai înalt termometru din lume
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să mă interesez. În stradă, se simte în aer, parcă, o surescitare. Poate, din pricina faptului că toată lumea vorbește tare și chiar veselia e agresivă. Viața americană are probleme pe care eu (recunosc) im sunt în stare să le rezolv. Mă străduiesc să-mi lămuresc entuziasmul lui Toequeville în America și mă lovesc de tot felul de piedici. Pot accepta că amestecul de libertate și de constrângere pe care se sprijină mentalitatea americană o original și plin de surprize, îndeosebi pentru un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sunt afaceri", dar "străinul" din mine ațipește. Sunt mulțumit că e soare, că un necunoscut mi-a zis hi, că nu sunt opresat de nimic, chiar dacă și aici, în ciuda ospitalității lui Nick și a soției sale, gazde admirabile, care se străduiesc cu simpatie să-mi facă șederea agreabilă, am senzația că mă aflu într-o "sală de așteptare". Mergem la vecernie la biserică, zice doamna Silvia Lungociu. Când ieșim din casă, vedem că, între timp, a început să plouă. "Să luăm
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
interzis să se tragă clopotele la biserici". Intuiesc că trebuie să zic ceva. Altfel, aș da de bănuit. Trebuie să-mi stăpânesc nervii, să mă arăt bine crescut, mai ales că familia B. s-a dovedit extrem de ospitalieră, s-a străduit să ne facă să ne simțim ca acasă. "De ce?" întreb. Sunetele unui clopot ar ofensa alte religii", vine răspunsul. E două și douăzeci de minute. Acum, autostrada trece printre două cimitire. "Aici, în cel din stânga noastră, e înmormîntat Al Capone
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ai săi, două fete și trei băieți, dar-mite să-i mai rămână și lui. Iar în privința odihnei, nici vorbă, trebuia să muncească din greu, pentru a-și întreține familia. Mama copiilor, Ileana, mică, palidă cu fruntea încrețită de griji, se străduia pe cât putea să le asigure hrana zilnică. Dar nu arareori, aceștia se culcau aproape flămânzi. A venit războiul. Tatăl a plecat pe front și nu s-a mai întors. Soția lui a primit înștiințarea cu bocete. I-a făcut pomenile
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
iarba verde și bine înfrățită. A privit cu luare-aminte jocul pisicii și nu i-a trebuit prea mult ca să înțeleagă că aceasta nu făcea ce făcea doar așa, ca să se afle în treabă. Mai era ceva. Un ghemotoc care se străduia să scape de labele pisicii și să-și afle adăpost printre firavele fire de gazon. Știe tot omul că pisica, chiar și atunci când se joacă, mai folosește și ghearele. Iar ghearele ei nu produc senzații prea plăcute când încearcă rezistența
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
Ci se dezvălui a fi, nici mai mult, nici mai puțin, o antianchetă, dacă îmi este îngăduit să mă exprim astfel. Una care urmărea să dovedească faptul că inculpatul nu săvârșise infracțiunea, iar nu că o săvârșise. Sau care se străduia din răsputeri să mențină o soluție deja dată cauzei, în ciuda faptului că, între timp, surveniseră elemente noi în economia sa, care schimbau radical datele problemei și conduceau la altă concluzie, negând-o pe cea anterioară. - Pe unde ai pătruns în
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
viața mea și totuși vă vorbesc deschis, fără nici o precauție, doar pentru că-mi place figura dumneavoastră. În sfârșit, în ciuda bunelor mele maniere și a limbajului meu ales, sunt un obișnuit al barurilor frecventate de marinarii din Zeedijk. Nu vă mai străduiți să ghiciți! Meseria mea are două fețe, ca și omul, în general. V-am mai spus, sunt judecător-penitent. Un singur lucru e simplu în cazul meu: sunt sărac. Da, am fost bogat, nu, nu mi-am împărțit averea cu alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vă spun? Era ca și cum totul ar fi alunecat. Da, totul aluneca de pe mine. Să fim însă drepți: se întâmpla uneori ca uitarea mea să fie vrednică de toată lauda. Sunt sigur că ați observat că există oameni credincioși care se străduie să ierte toate jignirile ce li s-au adus și care le iartă, într-adevăr, dar nu le uită niciodată. Eu, în schimb, nu eram în stare să iert jignirile, dar până la urmă le uitam întotdeauna. Cei ce se socoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de o altă întâmplare, survenită în împrejurări asemănătoare. O motocicletă condusă de un om mic de statură și uscățiv, purtând ochelari și pantaloni de golf, mă depășise și se oprise în fața mea, pe roșu. Stopând, omulețul blocase motorul și se străduia în zadar să-l pună iar în mișcare. Pe verde, i-am cerut, cu obișnuita mea politețe, să se dea la o parte cu motocicleta, ca să pot trece. Omulețul se chinuia înainte, străduindu-se să pună motorul în mișcare. Conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
roșu. Stopând, omulețul blocase motorul și se străduia în zadar să-l pună iar în mișcare. Pe verde, i-am cerut, cu obișnuita mea politețe, să se dea la o parte cu motocicleta, ca să pot trece. Omulețul se chinuia înainte, străduindu-se să pună motorul în mișcare. Conform regulilor amabilității pariziene mi-a răspuns, așadar, să mă duc la dracu. Am insistat, tot politicos, dar cu o ușoară enervare în glas. Pe dată am putut afla că dacă nu mă potolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
De altminteri, într-un sens, credeam în tot ce spuneam, trăindu-mi cu adevărat rolul. Nu-i de mirare atunci că și partenerele mele începeau să și-l joace pe al lor, dându-și toată silința. Cele mai sensibile se străduiau să mă înțeleagă și o asemenea strădanie se sfârșea printr-o capitulare melancolică. Celelalte, mulțumite când vedeau că respect regulile jocului și că aveam delicatețea de a vorbi înainte de a acționa, treceau, fără să mai aștepte, la fapte. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]