7,161 matches
-
1. BASARABIA, adică jumătatea estică a Țării Moldovei, a fost locuită de strămoșii noștri geto daci în urmă cu peste două milenii, când făcea parte din marele stat al lui Burebista (82-44 î.Hr.). Mai târziu, acest teritoriu a făcut parte din aria geografică de etnogeneză românească, proces istoric încheiat în secolul al VII
DIN TRECUTUL BASARABIEI, BUCOVINEI ŞI ŢINUTULUI HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
comportamentul lui agresiv, a chemat pădurarul și l-a împușcat. L-au îngropat lângă un prun goldan și prunului i-a rămas numele "Prunul câinelui". Nu am mai avut un asemenea câine rău în anii ce au urmat. Grivei având strămoșii lupi, și-a păstrat oarecum năravul și simțul sălbăticiei. S-a pierdut fata noastră Dacă treceam gâștele în ocol, după ce se săturau de boabele de pe miriști și de bălăceală din bulboană, ieșeam cu mielușeii la păscut. Aveam numai vreo cinci
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
port infirmitatea în spate, în schimb voi o purtați în cap și inimă și asta e mult mai urât". Conduita civilizată implică toleranță reciprocă între oameni, grijă pentru ceilalți. Simion Mehedinți pe drept cuvânt afirma: Nu uitați că bunii și strămoșii noștri au fost oameni cu mare cuviință în vorbe și fapte". Bătrânii din Costișa spuneau că tânărul trebuie să se silească ca să păzească trei lucruri: minte la cap, înfrângere la gură și rușine în obraz, știind că manierele îl arată
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a fost de a reveni aici... Pe parcursul scrierilor mele voi încerca să fac o paralelă între Tradițiile și Obiceiurile românești și cele japoneze, pentru că avem destule obiceiuri în comun, chiar dacă ele se numesc altfel. Ca și românii, japonezii au cultul strămoșilor, în plus au și cultul muncii. Când este vorba de muncă, în Japonia nu există limită de vârstă și nici criteriul frumuseții fizice în angajarea personalului ce vine în contact cu localnicii sau călătorii aflați doar în trecere. Criteriile de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
descrie va fi în funcție de călătorii și de anotimpul în care voi fi fost în Japonia... ca spectator ce s-a bucurat, în direct, de aceste festivaluri, în care se împletesc, într o sublimă armonie, dansul, muzica, ritualurile vechi, respectul pentru strămoși și natură, credința, entuziasmul, ritmul, energia, comunicarea și sincronizarea... Festivalurile de primăvară Setsubun 3 februarie. Este un festival ciudat și fascinant, cu elemente de magie populară care se aseamănă, într-un fel, cu Sfântul Andrei al nostru, dar și cu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ambrozia” pentru zei, și echivalentul Sfintei Împărtășanii la români. Fiind o licoare prețioasă, sake nu se consumă oricum. La fel ca și Împărtășania, el este folosit cu prilejul anumitor ceremonii, adus ca ofrandă la altare, în cinstea zeilor și a strămoșilor. Așa cum muntelui Fuji i s-a adăugat particula „san”, la sake s-a adăugat particula „o”... dându-le rang de noblețe. Frapată de atenția care i se acordă acestei băuturi, am dorit informații, în plus față de ceea ce citisem eu pe
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sunt prosopelele umede pe care le aplicăm pe ceafă să ne mai răcorească pentru a rezista în vipia de afară. Asakusa 16. 08. 2009 Festivalul Bon...se serbează pe data 13-16 august (calendar solar) și simbolizează momentul în care spiritele strămoșilor se reîntorc în mijlocul familiilor. După ce în locuințe s-a făcut curățenie generală, se purifică spațiul cu tămâie, iar lângă altarele familiilor se aprind lampioane împodobite cu crenguțe de pin, se aduc ofrande-legume și fructe și se înalță cântece... Cu această
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
generală, se purifică spațiul cu tămâie, iar lângă altarele familiilor se aprind lampioane împodobite cu crenguțe de pin, se aduc ofrande-legume și fructe și se înalță cântece... Cu această ocazie, japonezii fac excursii în locurile natale, pentru a vizita mormintele strămoșilor lor. În timpul acestui festival, oamenii aprind lanterne, făcute din hârtie, care au drept scop călăuzirea sufletelor morților spre casele lor. Ca ofrandă se aduce mâncare celor decedați și se dansează „bon odori” (dansuri speciale). Lanternele sunt trimise pe apă, în josul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Templul “Asakusa Kannon “. Paginile scrise cu sinceritate ne introduc treptat în lumea atât de diferită a Japoniei. În care, autoarea, din dragostea față de de cultura niponă și a țării noastre, înceracă să descopere asemănările dintre tradițiile japonezilor, ce păstrează cultura strămoșilor și obiceiurile de la noi. Citind acest capitol mi-am adus aminte de aforismul lui Alberto Moravia care scria: Viața este făcută din obișnuințe, până și cinstea nu e decât o obișnuință, și din momentul în care obișnuința se schimbă, viața
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o sugrum cu mâna mea decât s-o las să mă moștenească! — Nu uita, te rog, drepturile pentru prostime. Ei spun că sângele lor ar avea aceeași culoare ca al nostru! Vor să devină deopotrivă cu noi. Eu, care am strămoș pe tovarășul de luptă devotat al Împăratului Carol, să mă Înclin cu smerenie În fața unui negustor nespălat și să-l rog să-mi vândă un harnașament... și să-l plătesc pe dată... Cine să-l mai apere dacă n-am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fiindcă trebuie să Îngenuncheze În fața mea. Da, mă tem că Însuși fratele meu nu m-a Înțeles. — Ducele, răspunse părintele Bernhard, este o fire războinică, nobile stăpân. Pentru el importante sunt lupta și victoria, ca și pentru toți nobilii voștri strămoși. Dar el este un cavaler desăvârșit, cultivat, și Înțelege mersul istoriei. El v-a sprijinit și a vorbit din adâncul inimii. știu prea bine ce mult cinstește ducele marile idealuri ale filozofiei și poruncile Maicii noastre Biserica. Dar el este
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
are de făcut și nu numai că noi i-am Îngăduit, ci chiar l-am rugat să facă Întocmai. — Cum, venețienii nu mai sunt prietenii Casei imperiale? Întrebă mirat bătrânul cavaler. — Venețienii sunt latini și gândesc ce-au gândit și strămoșii lor: Divide et impera, spuse Conrad. De fapt, nici nu sunt latini adevărați, mai degrabă iliri sau Dumnezeu știe ce amestec. Oricum ar fi: odinioară, când papa era atot pu ternic, au fost de partea Împăratului, astăzi s-au săturat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
priveau cu oarecare mirare și spuse: — Frate Conrad, m-am gândit mult la ce mi-ai spus. Poate că nu te-am Înțeles de la Început. Eu sunt un răz boi nic crescut În tradiția cavalerească, așa cum am moștenit-o de la strămoși. Menirea mea e să lupt. Meseria mea e să mâ nuiesc spada și s-o mânuiesc bine. Așa am făcut până acum și așa voi face și de acum Înainte. Dar Încet, Încet, am În țeles că ai dreptate. Timpurile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
găsi tot ce dorește. Vor veni oameni de pretutindeni, plutele noastre vor călători zi și noapte pe Rin, ducând și aducând mărfuri. și atunci am să-i văd pe toți mândri noștri cavaleri, care și-au pustiit moștenirea lăsată de strămoși și și-au Înfometat satele, și pe Împărat, cu aroganța lui sfărâmată, cu toți aliații lui care și-au pus zălog coroana strămoșilor ca să poată purta războaie și să prade ținuturi străine. Bertold Îl privi zâmbitor pe fratele lui, ai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atunci am să-i văd pe toți mândri noștri cavaleri, care și-au pustiit moștenirea lăsată de strămoși și și-au Înfometat satele, și pe Împărat, cu aroganța lui sfărâmată, cu toți aliații lui care și-au pus zălog coroana strămoșilor ca să poată purta războaie și să prade ținuturi străine. Bertold Îl privi zâmbitor pe fratele lui, ai cărui ochi vizionari sclipeau În semiobscuritatea Încăperii: — Tu, frate, tu ai să apuci acele timpuri. Mie mi-a prezis pustnicul de sus din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și valea râului Aare, și malul stâng al Rinului. Chiar și În Burgundia au un cuvânt de spus. Cât despre noi, nobilii, unde sunt privilegiile noastre și drepturile pe care ni le-a dăruit Dumnezeu și ni le-au lăsat strămoșii noștri? Eu, ai cărui străbuni au fost de secole mâna dreaptă a principilor noștri, de la Carol cel Mare și Ludovic cel Cuvios, să trebuiască să mă plec În fața acestor trădători, a căror origine este de-a dreptul ridicolă. Două generații
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
au fost de secole mâna dreaptă a principilor noștri, de la Carol cel Mare și Ludovic cel Cuvios, să trebuiască să mă plec În fața acestor trădători, a căror origine este de-a dreptul ridicolă. Două generații! Ce sunt două generații față de strămoșii noștri iluștri? Nimica toată! — Da, ai dreptate, de o sută de ori dreptate. și „sfântul de la Konstanz“, care țese intrigi Împotriva Împăratului și Împotriva mea! Împăratul nu face nimic, fiindcă nu Îndrăznește un conflict armat, se mulțumește cu câte o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Molsheim, Împreună cu toți cei care-am jurat să-i distrugem pe tiranii din Breisgau. și tu, Eglord, mă dezamăgești! Am crezut că te-naripează ambiții mai mari. Ți ai făurit planuri Îndrăznețe, voiai să ajungi mai sus decât au visat strămoșii tăi vreodată! Unde e Eglord, cel pe care-l cunosc eu? Te Împiedici acum de o fustă? Vrei să ai fata, o vei avea, vei avea câte târfe poftești, o sută! Dar te sfătuiesc să cruți bastarda, atâta vreme cât avem nevoie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dar, dacă scapi de tovarășul meu, Îți jur pe mântuirea sufletului că te voi strivi eu! — Adelheid? Eglord se Îngălbeni recunoscând-o pe nefe ricita care pă rea moartă. Zâmbetul batjocoritor Îi pierise de pe buze. — O, nu, jur pe numele strămoșilor mei că nu sunt eu făptașul! Prieten ticălos și sperjur, știu de ce țineai cu orice preț să rămân sus pe ziduri! Se Întoarse fulgerător pe călcâie și ieși din odaie, blestemând Îngrozitor: — Am să te ucid, trădător blestemat! Pământul va
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
neștiutor în ceea ce privește diagnosticul de mai sus, dar simplul fapt că se vorbea despre mine ca despre o persoană importantă mă făcea să fiu tare mândru de mine, ca și cum aș fi fost proprietarul minelor de la Roșia-Montană, înainte de începerea exploatării aurifere de către strămoșii noștri daco-romani. Într-una din zilele mele de convalescență, când starea sănătății îmi revenise aproape la normal, Silvia a întrebat-o pe mama: Mama, ne dai voie mie și lui Titi să ne plimbăm puțin prin parc, iar apoi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de bronz, se făcea cunoscut până la marginea orizontului. Semnalele lui sonore emise în eter erau cunoscute și îndrăgite de grumăzeșteni, deși mulți dintre ei nu-l văzuseră niciodată. Câteodată, în iernile cu viscol și ger năprasnic, aducându-și aminte de strămoșii săi din pădure, se urca în vârful dealului din livadă și, închizând ochii, trimitea spre cerul înfiorat cântecul lui de dragoste, sub formă de urlete care-ți înghețau sângele în vene. Totuși, ceea ce este extrem de curios e că, în final
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de pe planetă, demonstrau limpede faptul că spațiul acesta era locul propice pentru satisfacerea fireștilor nevoi implacabile. Oricum, privirea ți se îndrepta, automat, spre altă direcție, undeva spre întinderile infinite ale azurului ceresc, altminteri riscai să suporți aceleași consecințe pe care strămoșii noștri latini le provocau în mod deliberat atunci când făceau chiolhanuri monstruoase și introduceau în burdihanele lor cantități uriașe de mâncare și de băutură. Mircea s-a uitat la mine și a văzut cât de mult sufăr, a văzut limpede pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
alfabet sunt tot atâtea porți împărătești larg deschise spre împărăția lui Dumnezeu. De o parte și de alta a fiecărei porți stau câte doi îngeri copii în veșminte strălucitoare, invitându-te să treci dincolo, să intri în locul de unde cândva, demult, strămoșii noștri Adam și Eva au fost alungați pentru nesocotirea poruncii. Poți intra și tu. Ți se cere doar un singur lucru: fă să se reverse puțin din mila ta asupra celui aflat în suferință. Nu trece nepăsător pe lângă el. Ajută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca și noi, ritual fără de care viața este imposibilă. După ce am terminat tartinele și ne-am răcorit cu o gură de apă minerală, parcă ne-a mai venit, cât de cât, inima la loc. Acum am înțeles mai bine cugetarea strămoșilor noștri de pe malurile Padului: "Primum vivere, deinde philosophare" (Mai întâi să trăiești, apoi să filozofezi.) Copii, cu adâncă smerenie să aducem laudă lui Hristos pentru bunătățile oferite. Da, mama. Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
da, da-da... Pe fondul acesta de huruială neîntreruptă și înnebunitoare, sora noastră, Țuki, a făcut cunoscută mamei necesitatea îndeplinirii urgente a uneia dintre cerințele fundamentale, specifice organismelor vii: eliminarea materiei arse. Mama, vreau lipsa mare! Cum noi știm de la strămoșii noștri că: "Naturalia non sunt turpia", Lucrurile naturale nu sunt rușinoase -, la acest semnal imperativ, mama a acționat pe măsură. Deoarece se lăsase deja întunericul, a scos rapid din plasă lumânarea și chibriturile lăsate de doamna Sabina și a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]