5,909 matches
-
ceea ce poate duce la un nou război nuclear. Feric ordonă încetarea cercetărilor și decide să șteargă Zindul și Dominatorii de pe globului, înaintea dezlănțuirii unui nou Pârjol. Invazia Zindului e dificilă: forța principală, condusă de Lar Waffing, preia controlul rezervelor petroliere sudice necesare pentru realimentare, în timp ce forța secundară atacă marea masă a armatei Zindului, întârziind-o prin atacarea capitalei, Bora. Forțele Helderului izbândesc, armata Zindului este distrusă până la ultimul "Războinic" fără minte, iar orașul este redus la ruine fumegânde (similar cu evenimentele
Visul de fier () [Corola-website/Science/322180_a_323509]
-
în nordul Siriei până la Aden, în sudul Yemenului. În cele din urmă, mareșalu Allenby, în conformitate cu prevederile acordului secret Sykes-Picot dintre Regatul Unit și Franța, au acceptat ca administrația arabă să poată funcționa doar în regiunile răsăritene ale Siriei. Palestina, (zona sudică) era rezervată britanicilor, iar Libanul francezilor. Ca urmare, trupele franceze au debarcat la Beirut și au ocupat întregul litoral libanez până la Naqoura (zona vestică), înlocuind trupele britanice. Imediat după debarcare, francezii au dizolvat administrația arabă din regiune. Francezii au cerut
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
-lea stat al Statelor Unite în 1845 a condus direct la Războiul Mexicano-American. După o tentativă eșuată a Franței de a coloniza Texasul la sfârșitul secolului al XVII-lea, Spania a dezvoltat un plan de colonizare a regiunii. La marginea sa sudică, de-a lungul râurilor Medina și Nueces, Texasul spaniol se mărginea cu provincia Coahuila. La est, Texasul se învecina cu Louisiana. După Achiziția Louisianei din 1803, Statele Unite au revendicat și teritoriul de la vest de râul Sabine, până la Rio Grande. Deși
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
modelului slavon. Cu toate acestea, în special la nivel fonetic și morfologic, limba aparține unei perioade și unui areal lingvistic românesc. În general, prin majoritatea particularităților pe care le prezintă, se poate susține că textul este, mai degrabă, de proveniență sudică. Fără a se particulariza în mod deosebit, limba textului, indică un autor provenind dintr-o zonă cu un grăi destul de echilibrat în toate compartimentele limbii. Chiar dacă există cîteva elemente, mai ales în plan fonetic și lexical, care sînt în măsură
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
din Minnesota până la Munții Stâncoși. Zona de la vest de acești munți era cunoscută americanilor sub numele de Țara Oregon iar britanicilor sub numele de Departamentul Columbia sau Districtul Columbia al Companiei Golfului lui Hudson. În regiune era inclusă și porțiunea sudică a unui alt district de blănuri, Noua Caledonie.) Tratatul stabilea control comun asupra teritoriului timp de zece ani. Ambele țări puteau revendica pământ și ambele aveau drept de liberă navigație. Controlul comun a devenit treptat nepractic pentru ambele părți. După ce un
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
britanic a respins oferta președintelui american James K. Polk de a stabili frontiera pe paralela de 49 de grade latitudine nordică, expansioniștii democrați au început să militeze pentru anexarea întregii regiuni de până la paralela de 54°40′ latitudine nordică, limita sudică a Americii Rusești stabilită prin tratate bilaterale semnate de Imperiul Rus cu SUA (1824) și Regatul Unit (1825). După ce, însă, izbucnirea războiului americano-mexican în aprilie 1846 a distras atenția și resursele militare ale Statelor Unite, s-a ajuns la un compromis
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
Centro." Jumătatea nordică este alcătuită din o parte a lacului Viedma, ghețarul Viedma și câțiva mici ghețari, și un număr de munți foarte cunoscuți în rândul fanilor cățăratului și trekkingului, printre care și Munții Fitz Roy și Cerro Torre. Partea sudică conține, alături de un număr de ghețari mai mici, principalii ghețari care curg în fluviul Argentino: Ghețarul Perito Moreno, Ghețarul Upsala și Ghețarul Spegazzini. Bărcile de călătorie obișnuite manevrează printre ghețari pentru a putea vizita Bahía Onelli, dar și Spegazzini și
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
Borod, afluent de dreapta a Crișului Repede care dezvoltă un bazin hidrografic cu o suprafață de 116 Km² și care are o lungime de ~14 km și care își culege apele începând de la poalele Munților Pădurea Craiului și de pe versanții sudici ai munților Plopiș și terminând la vărsarea sa în Crișul Repede în localitatea Gherghie. Partea de Est a depresiunii este drenată de valea râului Borod și de principalul său afluent Răchita care izvoresc de pe versanții sudici ai Plopișului. Deasemeni mai
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
Craiului și de pe versanții sudici ai munților Plopiș și terminând la vărsarea sa în Crișul Repede în localitatea Gherghie. Partea de Est a depresiunii este drenată de valea râului Borod și de principalul său afluent Răchita care izvoresc de pe versanții sudici ai Plopișului. Deasemeni mai primește afluentul Chicera, iar mai în aval primește râul Cetea care izvorește din dealurile de la poalele munților Plopiș. Rețeaua hidrografică se caracterizează în general printr-un regim variabil cu viituri pluviale în timpul anului și ape mari
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
din familia scolopacidelor ("Scolopacidae"), ordinul caradriiformelor ("Charadriiformes") care cuibărește în pajiștile umede și mlaștinile cu apă dulce sau salmastre din Europa de Est (mai ales în Ucraina și Rusia), Asia Centrală și Siberia. Iernează în regiunile mediteraneene din sud-vestul Europei, pe coastele jumătății sudice ale Africii, din sudul Asiei și al Australiei. Are o talie de 23 cm, spatele este cafeniu-lutos cu pete lunguiețe mai închise, pieptul și abdomenul sunt albe. Ciocul este fin și drept. Picioarele sunt foarte subțiri și lungi. Se hrănește
Fluierar de lac () [Corola-website/Science/329598_a_330927]
-
V. Pârvan , ignorând acest ultim amănunt, îl atribuiau romanilor, punându-l în legătură cu Vadul lui Isac - Lacul Sasâc, pe care l-ar fi continuat. Contradicția a fost observată de E. Fabricius și C. Uhlig . R. Vulpe , punând accentul tocmai pe orientarea sudică a șanțului, atribuia pe baza textului lui Ammianus Marcellinus (XXXI, 3, 7) ridicarea valului goților conduși de Athanaric. Reluând discuția cu noi argumente și dintr-o altă perspectivă, I. Ioniță combate această ipoteză și propune identificarea "Valului lui Athanaric" cu
Valul lui Athanaric () [Corola-website/Science/329604_a_330933]
-
sora, acesta constituind „un act al iubirii adevărate”. Elsa realizează că dragostea este cheia pentru a-și controla puterile și dezgheață regatul, în timp ce păstrează un microclimat personal pentru Olaf pentru a nu se topi. Hans este trimis înapoi către Insulele Sudice pentru a primi pedeapsa cuvenită, iar Elsa întrerupe căile de comerț cu Weselton. Anna și Kristoff împart un sărut. Elsa promite să nu mai închidă porțile castelului vreodată, se împacă cu Anna, și toată lumea sărbătorește. În 1943, Walt Disney și
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
a lui Jupiter și forțele mareice ale lui Jupiter au condus la fragmentarea cometei în diferite bucăți. Ca urmare, cometa a fost observată ca 22 de fragmente mergând până la 2 km diametru. Aceste fragmente au intrat în coliziune cu emisfera sudică a lui Jupiter, între 16 și 22 iulie 1994, la o viteză de circa 60 km/s. În cursul acestui eveniment, importantele « cicatrici » lăsate de impacturile fragmentelor cometei erau mai vizibile decât celebra mare pată roșie și au persistat timp
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
cu planeta Neptun, în 1989, este programată să înregistreze emisiunile radio din gama de la 1 la 390 kHz. Primul impact s-a produs la 16 iulie 1994, la orele 20 și 13 minute UTC, când «fragmentul A» a lovit atmosfera sudică a lui Jupiter cu o viteză de circa 60 km/s. Instrumentele aflate la bordul sondei Galileo au detectat atunci un bulgăre de foc care a atins un vârf de temperatură de vreo 24.000 K (când temperatura medie a
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
, (; născut la 28 iulie 1941) este un muzician și dirijor italian, actualmente directorul muzical al Chicago Symphony Orchestră. Născut în Napoli, Muți și-a petrecut copilăria în Molfetta, în apropierea orașului Bari, în regiunea Apulia a zonei sudice a coastei Adriaticii. Tatăl său fusese doctor și un cântăreț amator, în timp ce mama sa fusese o cântăreață profesionistă. În autobiografia să, publicată în 2010, muzicianul italian conclude că această combinație de părinți și copii fusese "tipică" pentru Napoli. Muți a
Riccardo Muti () [Corola-website/Science/329743_a_331072]
-
sau Podișul Tigheci este un podiș situat în partea sudică a Republicii Moldova, fiind o continuare a Podișului Moldovei Centrale situat în partea dreaptă a Prutului. Are o înclinare generală de la N spre S. Altitudinea maximă este atinsă în Dealul Lărguța, 301 m. Sunt prezente procesele de alunecare și cele de
Colinele Tigheciului () [Corola-website/Science/329863_a_331192]
-
cumani cu care intră în Galiția prin „Ușița din vecinătatea bolohovenilor”, însă oastea este înfrântă. „Ușița” este uneori asimilată cu "Усельца" sau "Uselyzja" de mai târziu (azi Novoselița sau Sulița nouă), este pomenită cu această ocazie ca fiind cel mai sudic punct al Galiției. Un text a lui Niketas Choniates a consemnat date despre Andronic, viitorul împărat, care fiind proscris de Manuel, împăratul Imperiului Roman de Răsărit, la prima încercare de a ajunge în Galiția, a fost „prins de vlahi lângă
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
zone protejate") și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă o zonă depresionară umedă (dune de nisip, lacuri cu apă dulce, stuf și păpuriș) aflată în partea sudică a ultimei meandre a Brațului Sfântul Gheorghe, înainte de vărsarea acestuia în Marea Neagră. Rezervația adăpostește și asigură condiții de cuibărit și hrană pentru mai multe păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc galben ("Ardeola
Lacul Belciug () [Corola-website/Science/329867_a_331196]
-
a IUCN (rezervație naturală strictă de tip mixt), situată în județul Tulcea pe teritoriul administrativ al comunei Pardina. Aria naturală se află în extremitatea central-nordică a județului Tulcea (în partea nord-vestică a Deltei Dunării), în sudul Brațului Chilia, pe teritoriul sudic al satului Pardina. Rezervația naturală cu o suprafață de 115 ha. a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5" din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de
Lacul Nebunu () [Corola-website/Science/329876_a_331205]
-
pe 22 iunie 1941 în cadrul așa-numitei Operațiuni Barbarossa, cea mai mare parte a fortificațiilor Liniei Molotov nu era terminată și din acest motiv a reprezentat o piedică ușor de depășit de forțele invadatoare. Doar cele patru raioane din extremitatea sudică, care erau terminate în bună parte, au reușit să întârzie câteva zile înaintarea Wehrmachtului. Fortăreața Brest a rezistat mai mult (22 - 29 iunie 1940), dar aceasta era o fortificație mai veche și nu era practic parte a Liniei Molotov. Multe
Linia Molotov () [Corola-website/Science/329898_a_331227]
-
a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip acvatic) situată în județul Dolj, pe teritoriul administrativ al comunei Desa. Aria naturală cu o suprafață de 200 hectare se află în Lunca Dunării, în extremitatea sud-vestică a județului Dolj, în partea sudică a satului Desa și cea estică a rezervației naturale Ciuperceni - Desa, lângă drumul județean (DJ533) care leagă orașul Calafat de Poiana Mare. Rezervația naturală suprapusă sitului Natura 2000 - "Ciuperceni - Desa", a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din
Rezervația Balta Neagră () [Corola-website/Science/329903_a_331232]
-
timpului edificiul nu a fost supus modificărilor, forma actuală a monumentului fiind cea originală. Doar acoperișul a fost refăcut în mai multe rânduri, ultima oară în 2004. Intrarea în biserică se face din pridvor, printr-o ușă aflată în peretele sudic al pronaosului. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul situat în partea de sud-vest datează din aceeași perioadă cu biserica. El are o formă dreptunghiulară și este deschis pe trei laturi, având un
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
median din scânduri. Stâlpi cu secțiunea pătrată susțin cosoroaba și sunt racordați la grinda superioară prin câte două umerașe cu decupaj geometric. Pridvorul este acoperit cu un tavan casetat. Intrarea în pridvor se realizează printr-o ușă aflată pe latura sudică, de înălțimea parapetului median. Ușa prezintă la partea superioară un joc de arcade ce culminează la centru cu o cruce. Deasupra intrării în pridvor se află o placă cu inscripția: "„Biserica monument istoric 1760.”" În pridvor se află o scară
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
superioară turnul clopotniță este deschis, având înfățișarea unui foișor. Acoperișul turlei este din draniță și se sprijină pe opt stâlpi cu secțiunea pătrată. Intrarea în biserică se face pe o ușă confecționată din lemn de tisă și situată în peretele sudic al pronaosului. Ancadramentul ușii de intrare, realizat de asemenea din lemn de tisă, este decorat în întregime cu o suită de motive geometrice incizate. Pronaosul se încheie în partea de vest cu o absidă poligonală cu trei laturi. În axul
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
Austriei, soția împăratului romano-german Franz Stephan. Ea este o stradă largă, ușor curbată, și reprezintă centrul comercial și de afaceri a orașului, fiind una dintre cele mai aglomerate străzi din Innsbruck. Ea se întinde de la Arcul de Triumf (din capătul sudic al străzii) către orașul vechi. La sud, "Anichstraße" este o stradă cu trafic redus, la nord de aceasta se întinde o zonă pietonală. Această porțiune din stradă a fost complet pavată și renovată în vara anului 2009, pentru a consolida
Maria-Theresien-Straße (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328047_a_329376]