5,950 matches
-
contestatare. Un exemplu, printre altele, extras dintr-una dintre scrisorile parvenite la Europa Liberă: Muncitorii trăiesc ca vai de ei și greva de acum doi ani din Valea Jiului a demonstrat-o. Dacă mediile de informare din țara noastră nu au suflat o vorbă despre aceasta, noi vă mulțumim dvs. că ne puneți la curent. De altfel, am verificat cele difuzate de dvs. și prin mărturiile celor de acolo. Așa a fost cum ne-ați relatat. De altfel, sunteți alături de poporul nostru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din vânzare, nu apuci să lucrezi. La barul de noapte Athénée Palace, șeful de noapte este colonel de Securitate și nu are altă misiune decât aceea de a urmări clienții, români și străini. Nici directorul Vintilă de la Athénée Palace nu suflă în fața lui. La Intercontinental, începând de la portar, toți oamenii de serviciu sunt numai securiști. Domnule director, vă rugăm să citiți această scrisoare să audă și cei care conduc această ramură comercială și să ne lase să ne facem meseria liniștiți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lor, cantinele lor, au tot ce își doresc. Ei formează forța conducătoare, nu muncitorii. Muncitorii trăiesc ca vai de ei, și greva de acum doi ani din Valea Jiului a demonstrat-o. Dacă mediile de informare din țara noastră nu au suflat o vorbă despre aceasta, noi vă mulțumim dvs. că ne puneți la curent. De altfel, am verificat cele difuzate de dvs. și prin mărturiile celor de acolo. Așa a fost, cum ne-ați relatat. De altfel, sunteți alături de poporul nostru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sindicatul SLOMR, dar am constatat următoarele: majoritatea sunt la curent cu emisiunile postului de radio Europa Liberă, toți sunt de acord că ar fi trebuit făcut ceva, dar când este vorba de a se trece la acțiune, nimeni nu mai suflă un cuvânt. Le este frică. Această frică, dacă nu ar exista, în special neîncrederea că cel cu care vorbești nu te trădează, s-ar ajunge la un rezultat. Ne lipsește un conducător cu inițiativă și răspundere. Suntem numai muncitori cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de muncă pe care de foarte multe ori aceștia nu și le doresc creează un sistem de muncă impusă. în legătură cu cea de a doua problemă privind plata în valută, atât în Declarația Agerpress, cât și în interviul menționat nu se suflă nicio vorbă. De fapt, decretul intră în contradicție și cu art. 21 din Constituția RSR, prin care se arată în mod explicit că învățământul de toate gradele este gratuit în România. Nu se face nicio precizare, nu există niciun amendament
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
treceau prin fața tribunelor care cum doreau, fără rânduri aliniate, ca la București, cu cățel, cu purcel, cum se zice, având în frunte o fanfară din câțiva țigani din zonă, grași și binedispuși, care băteau într-o tobă, în două timpane, suflau în trompete, parcă era într-un film de Geo Saizescu ori la vreo nuntă a uneia dintre rudele primului-secretar (cumnat cu Ceaușescu). Vorba nu știu cui dintr-o piesă de Baranga: Ăștia-s oamenii, cu ăștia defilăm ori Asta-i orchestra, cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în acel moment peste hotare, avea să afle la revenirea sa în patrie că jocul respectiv a fost interzis aici. Nici curajosul Eugen Barbu, a cărui revistă ce se vrea culturală adăpostea o rubrică de bridge, n-a îndrăznit să sufle o vorbă ori o literă de explicație. S-a desființat, să-i fie de bine. Cauza? S-a pretextat că, la Brașov, la o întâlnire oficială, au fost găsiți participanți care se aflau acolo cu forme de deplasare de la respectivele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cazuri, expertul, tehnicianul, specialistul nu au ce argumenta. Le rămâne numai opțiunea aplauzelor. Dar cum să-i explici domnului Peter că în respectivele săli de ședințe aplauzele au trebuit să răsune în fapt furtunoase? Nu știu care protocronist de meserie i-a suflat tovarășului ideea că primul om care a schimbat două pulpe de mistreț contra unei praștii ar fi trăit pe undeva prin munții Vrancei sau pe Valea Lotrului și că această tradiție străveche, legată de obârșie, adică schimbul de marfă contra
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
rămași aici, opriți în mod silnic de a mai pleca la aeroport, la vamă sau chemați la pașapoarte pentru a ni se ridica taloanele. Despre noi și ce va fi cu noi de aici încolo văd că nimeni nu mai suflă niciun cuvânt, de parcă nici n-am exista. în orice caz, vorbind acum numai în numele familiei mele, așa cum de altfel îmi recomanda mai zilele trecute un funcționar de la pașapoarte referindu-se la grupurile care s-au prezentat la CC și la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
gâturile și devorau fructele roșiatice ale copacilor. Când s-a lăsat amurgul peste oraș, am urcat în turnul de control dinspre zidul de vest ca să văd ritualul adunării animalelor. S-au strâns laolaltă când au auzit goarna paznicului. Acesta a suflat o dată lung și de trei ori scurt. Semnalul de adunare. Când am auzit goarna, am închis ochii și m-am lăsat pătruns de sunetele ei care nu semănau cu nimic altceva. Alunecau pe străzile crepusculare ca niște peștișori străvezii, trecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-o cu lacătul. După câte știam eu, poarta de vest era singura cale de acces înspre și dinspre oraș. Acesta era împrejmuit de un zid înalt de șapte-opt metri, peste care doar păsările puteau trece. Dimineața, Paznicul deschidea iar poarta, sufla din goarnă și, după ce animalele intrau, încuia poarta la loc. — Adevărul e că n-ar fi nevoie de lacăt, îmi explică Paznicul. Chiar dacă nu este încuiată, în afară de mine nu o poate deschide nimeni. Nici măcar dacă pun umărul mai mulți. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
goarna, așa că fii atent! — Spectacol de început de iarnă? — O să vezi. Am urcat în turnul de lângă Poartă fără să știu la ce să mă aștept. Am privit dincolo de zid. În livada cu meri se adunase zăpadă multă, de parcă ar fi suflat-o vântul pe toată într-acolo. Un nor dansa deasupra ei. Coama dealului de nord și a celui de sud erau complet albe. Doar câte-un colț de stâncă mai altera puțin peisajul. Animalele dormeau sub turn, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
adineauri că am bănuielile mele, dar trebuie să mi le întemeiez pe ceva solid. O să mai dureze un pic. — Vrei să-mi spui și mie care sunt presupunerile tale? Poate te ajut. Umbra și-a scos mâinile din buzunare, a suflat în ele ca să le încălzească și apoi și le-a frecat de genunchi. Ți-e imposibil să pricepi ceva acum. Eu sunt slăbită fizic, dar tu ești terminat psihic. Mintea ta nu funcționează cum trebuie. Trebuie să-ți revii neapărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunet. Am văzut și câteva tobe cu seturile de bețe aferente, dar, după cum arătau, îmi era clar că n-aveam nici o șansă să aud ceva. Mai era și un fagot destul de măricel, dar nu dădea semne că s-ar putea sufla în el. Tânărul s-a așezat pe patul lui din lemn și mă privea. Cuvertura și perna erau frumos aranjate. — Credeți că vă găsiți vreun instrument pe care să-l puteți folosi? întrebă el. — Știu eu? Sunt cam vechi. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acum am tot rezolvat probleme. Parcă nu v-am văzut săpând la groapa de-afară. — La groapă? Nici vorbă, zise el râzând. Am avut treabă în oraș. A împărțit mâncarea caldă în două farfurii. Tocană de legume cu tăiței. A suflat puțin în lingură ca să se răcească și a început să mănânce cu poftă. — La ce folosește groapa? — La nimic, răspunse Colonelul în timp ce-și ducea lingura la gură. Și-au propus să sape o groapă și s-au apucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Le-am aprins pe rând și le-am aruncat pe jos. Am închis iar ochii. Geamătul încetase. În capul meu persista o tăcere ce semăna cu praful. Nici nu se ridica, nici nu se cufunda. O mișcare fără dimensiuni. Am suflat, dar praful n-a dispărut. Cred că nici măcar un vânt puternic nu l-ar fi putut urni din loc. M-am gândit la bibliotecară, la lucrurile ei aruncate pe jos: rochia de catifea, ciorapii, chiloții. Or mai fi zăcând acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se ferește să facă teorie, mărginindu-se la a arbitra meciuri În care n-a jucat, dar i-au plăcut, așa cum Luc Ferry și Alain Renaut se feresc să facă măcar numai aluzie la metafizică. Cine s-a fript o dată suflă și-n iaurt. Dar tocmai În această prudență extremă rezidă și cel mai regretabil defect al cărții lui. Convertit la bunul simț, la o luciditate extrem-realistă, care să nu pună cititorului nici o problemă de validare, Compagnon Îngroapă pînă și proiectul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dintre elementele care nu favorizează dezvoltarea așezării. Ion Simionescu (1937, 105) scrie că aici „ploile sunt rare. Câtă apă cade, se afundă repede în pământ. Loessul, buretele care suge apa, are o grosime de 30 m... Temperatura excesivă, vânturile care suflă fără piedică, adâncimea apei nu îngăduie traiul arborilor...”, dar nici al oamenilor, pentru că acest câmp a fost târziu locuit. Spre răsărit era Balta (zonă mlăștinoasă), cu un climat mai blând, dar supusă inundațiilor, iar dincolo de ea Dobrogea, stăpânită de turci
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de autoturisme. Știți? Șoferul român tradițional se scoală duminică dimineața, bea ceva, se bărbierește, ia bilet la Loto, se întoarce acasă și bate nevasta până pornește alarma la mașină. După care iese în fața blocului, bea ceva cu băieții și apoi suflă în jigleor, toarnă ulei ars în praguri, dă trei ciocane în tacheți și curăță platinele până îl strigă nevasta să urce în casă, să bea ceva și s-o rupă iar cu bătaia!”(Academia Cațavencu, nr. 12, 26 martie 1
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Unul Botaș și altul Dulgheru. C. I.: Bănuiesc că aceștia vă cunoșteau istoria familiei. R. R.: Firește că o cunoșteau, dar vorbea vreunul dacă fratele meu îi angajase? Și îmi erau și prieteni, și acum îmi sunt prieteni, n-au suflat nicio vorbă. C. I.: Așadar, v-ați angajat în 1957. Vă ajungeau banii? R. R.: Da, pentru că mă înscriam la cantina întreprinderii și mâncam acolo. Am locuit prima dată la un bloc al tineretului cu alți trei în cameră. C.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în taina mormântului se vor auzi șoapte de mângâiere, șoapte de înviorare a neamului, acolo cântăreții neamului vor veni să se inspire în accentele lor patriotice, cerându-le să se scoale din mormânt să lase arhimandritului toată grija schitului și suflând din corn o dată, de două ori, a treia oară să reînvie vremurile de odinioară de glorie și spor ale neamului"... Într-o comunicare despre „Îndatoririle militare ale cnejilor și boierilor moldoveni în secolele XIV și XV", prezentată de I. Bogdan
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și exportatori de mărfuri (toptangii), vânzători de ferărie și hăinărie, și proastă și de lux, de obiecte de gospodărie și mărunțișuri, geambași și... ceasornicari, juvaergii, pietrari, zugravi, etc. Ei fac adesea obiectul unei atenții deosebite din partea Domnitorilor și Cârmuirei, după cum sufla vântul politic dintr-o țară sau alta. Cu toate acesta, de pe la jumătatea veacului al XVIII-lea străinii „sudiți" sunt în genere mai bine tratați și respectați de toți, scutiți de biruri și angarale, scutiți de bătaie în uliță, și de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nile bancare mai perfecționate. Aici în lumea zarafilor și ai cămătarilor, a negustorilor străini, dar acum tot mai autohtoni, a apărut și și-a deschis drumul acum circa 140 de ani moneda românească - romanatul, despre care Dicționarul enciclopedic român nu suflă nici o vorbă, datorită lui și sprijinitorilor lui aveam să asistăm ulterior la ființarea și declanșarea și a marilor bănci particulare cu numele de Chrissoveloni, Negroponte sau Gheoghieff în România modernă (vezi și Magazin istoric număr special - dar nedatateditat de Fundația
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
1300 au școli, dar ce școli, în ce calitate! Ceea ce se cheamă local de școală în comunele rurale este în general o mizerabilă șură, în care zăpada și ploaia străbat, dar în care nu străbate și lumina; în care vântul suflă dar în care aerul se corumpe, când sunt adunați școlarii, în care umezeala curge pe pereți și se infiltrează în corpul școlarului nesănătatea!" (Monitorul p. 407) Instituirii „împrumutului național" pentru școală, primii care au răspuns, depunând pe altarul public, ca
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
capul pentru a intra pe ușa scundă, îl văd pe bătrân care îi invită să se odihnească. Baucis dă la o parte cenușa caldă încă, reînvie focul din ajun, pune pe el frunze uscate și scoarță de copac și reușește, suflând în foc cu greu, ca o bătrână, să-l reaprindă. Ea pune vreascuri uscate și lemne sub o oală mică. Apoi curăță de frunze câteva legume aduse de soțul ei din grădina stropită de ea. Cu o furcă cu doi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]