6,881 matches
-
de Identificare se chinuiau să Întindă un alt cort pe deasupra scufundătorilor, purtând o bătălie dinainte pierdută cu vântul și cu ploaia În timp ce Încercau să protejeze eventualele dovezi pentru criminaliști. La mai puțin de trei metri mai Încolo, râul Don trecea tăcut, Întunecat și umflat de precipitații. Particule de lumină dansau pe suprafața lui: lumina reflectoarele reflectându-se În apa neagră, formele lor destrămându-se și contopindu-se la loc sub ploaia torențială. Dacă exista un lucru pe lume pe care orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca Într-o avalanșă filmată cu Încetinitorul. Monitoarele computerelor licăreau sub lumina becurilor din tavan, iar posesorii lor, cocoșați deasupra tastaturilor, concepeau știrile de a doua zi. În afară de omniprezentul bâzâit al computerelor și de murmurul copiatorului, redacția era ciudat de tăcută. Logan se repezi la prima persoană pe care o găsi: un individ mai bătrân Într-o pereche de pantaloni bufanți de catifea maro și cu o cămașă crem pătată. Purta o cravată care indica cel puțin trei lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
durere. După ce se scurseră cele 20 de minute, se Îndreptă către camera de interogatoriu numărul doi. Era de dimensiuni reduse și minimalistă, pereții fiind vopsiți Într-un bej murdar. Duncan Nicholson stătea la masă, având-o vizavi pe agenta Watson, tăcută și Încruntată. El nu părea deloc În apele lui. Nu se putea fuma, iar pentru Nicholson era evident o problemă. În fața lui, era un teanc mare de hârtie ruptă În bucățele. Când Logan Își făcu apariția, Nicholson sări din scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că ar mai fi contat acum că avea copilul. Cu sau fără alibi, Darren fusese prins cu mâța-n sac. Și totuși, denaturarea cursului justiției era un delict grav... Își vârî mâinile adânc În buzunare și porni pe stradă. Case tăcute, draperii trase, câte-un colț de perdea ridicat atunci când vreun vecin curios Încerca să-și dea seama ce caută poliția la familia Caldwell. Avertisment sau punere sub acuzație? Se Înfioră și se Întoarse ca să intre Înapoi În casă, cuprinzând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și vârî țigara ofensatoare În buzunarul de sus. — Și cum mai arată? — Ca un bătrân plin de riduri. — Mda? Păcat. Era frumușel al naibii la vremea lui. Ba chiar dădea femeile pe spate. Dar n-am putut să dovedim. Rămase tăcută, cufundată În amintiri. În cele din urmă oftă și reveni În prezent. — Deci crezi că frații McLeod ar fi oamenii noștri? Logan dădu aprobator din cap. Le citise din nou dosarele. Hăcuirea rotulelor cuiva cu maceta era chiar genul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Cum să iubească un bărbat o femeie fără sâni? Face asta doar ca să mă pedepsească pe mine. O să se Întoarcă. O să vedeți. Într-o zi, va veni Înapoi chiar pe ușa aia și totul va fi bine din nou. Redeveni tăcută, sugându-și mai departe interiorul obrajilor. În legătură cu noaptea În care a dispărut Lorna, doamnă Henderson, ați văzut pe cineva pe drum? Vreo mașină? Femeia Își ridică privirea din cană, cu ochii sclipind absenți. — Ce? Nu-mi amintesc... A fost demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
e marcată cu „Închisoarea Craiginches“. Deci probabil că nu e vorba de domnul Strichen. Zâmbi. Dar, dacă vreți, vă putem lua În custodie protectivă? Am câteva celule superbe jos. Niște perne, niște flori, o să fie exact ca acasă! O Încruntătură tăcută fu singurul răspuns pe care Îl primi. Insch surâse. — Bine, ne iertați, domnule Far-Quar-Son, avem o treabă adevărată de polițiști de care trebuie să ne ocupăm. Se ridică și-i făcu și lui Logan semn să facă la fel. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
haidamac? De ce i-ai dat jos genunchii? Ai cât, nouzeci de ani? Logan se făcu comod În loc, punându-și un picior pe capul patului. Hai să-ți spun eu cum cred că a fost, bine? Intervii dacă greșesc ceva. Stând tăcută În colț, agenta Watson lua notițe, trecând neobservată. — Geordie Stephenson vine din Edinburgh tot plin de el, căutând să facă o mică afacere. Cât e sus se dă un pic În stambă. Așa face jocurile pariorilor, și pierde serios. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spuse Insch În batjocură. — Apoi a amenințat că mă ucide dacă mai spun cuiva ce s-a-ntâmplat. Și asta a fost ultima dată când l-am văzut pe el, pe fratele meu și pe fetiță. Când Cameron termină, rămaseră tăcuți, doar derularea delicată a benzii reportofonului tulburând liniștea. — Dacă ești fratele lui Geordie, spuse Logan, cum de aveți nume de familie diferite? Cameron se foi deranjat pe scaun. — Mame diferite. El era din prima căsătorie a tatălui meu. Au divorțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spațiile sale deschise și rândurile de copaci bătrâni, care ofereau suficiente locuri de joacă pentru copii. Chiar și sub zăpada de treizeci de centimetri, semnele de viață persistau. Oameni de zăpadă În diferite etape de construcție punctau câmpia albă: paznici tăcuți, stăpâni a tot ceea ce supravegheau. Jamie McCreath - care urma să Împlinească patru ani În două săptămâni, În ziua de dinaintea Ajunului Crăciunului - dispăruse. Fusese la plimbare În parc cu mama sa, o femeie agitată, pe la douăzeci și cinci de ani, cu păr lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
către cabana carierei, respirând anevoie. Era grea, Îl dureau umerii din cauza ei. Dar avea să merite totul. Era o fată bună. Nu se zbătea. Martin o lovise În cap doar o dată, și după aceea se făcuse bună ca pâinea caldă. Tăcută și senină, când el Îi ciopârțise hainele. Măinile Îi tremuraseră la atingerea pielii: răcoroasă la pipăit și moale pe măsură ce el tăia, lăsându-i doar sutienul și chiloții. Ceea ce ascundeau acestea Îl speria. Îi dădeau dureri... Și apoi Începuse să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era mort. Până să ajungă Logan Înapoi la Queen Street, ceasul Își străbătuse fericit drumul până la zece și jumătate. Abandonă mașina În spate și se strecură În sediul general al Poliției, Întrebându-se pe unde era toată lumea. Clădirea era la fel de tăcută ca un mormânt. Foarte potrivit. Avea s-aștepte jumătate de oră. Apoi, avea să sune la spital să afle cum o mai duce agenta Watson. Întâi să-și ia niște cafea. Ceai. Orice, numai să fie cald. Era deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
recunoscut de urmăritorii săi, sălbaticul Arminius, învins, își mânjise fața cu sângele curs din propriile răni. Mulți dintre oamenii lui îl părăsiseră, alții îl trădaseră. Tânăra lui soție căzuse în mâinile romanilor. Era însărcinată, dar nu vărsase nici o lacrimă. Rămăsese tăcută, mândră, în picioare, cu brațele încrucișate, fără să pună întrebări și fără să răspundă. Avea un nume frumos: Thusnelda. Dezertorii spuneau că Arminius era ros de neliniște la gândul că soția lui era prizoniera romanilor. Iar puternicul dux Germanicus fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dreaptă în care ținea galdius-ul, mima loviturile la cap, la tâmple, la frunte și la ceafă: lama răsuna când izbea fierul, dar mâna, apărată de coif, părea invulnerabilă. Copilul privea toate acestea ca pe o operațiune secretă, neavând cunoștință de tăcutul și neașteptatul acord al tatălui său. Abia după mulți ani avea să-și amintească și să înțeleagă motivele pentru care fuseseră inventate acele jocuri. — Tu te-ai născut aici, pui de leu, îi spuneau soldații. „Infans in castris genitus“, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se întrebau ce planuri de luptă îl împingeau la asta; apoi coborî în crypta și întrebă destinul. Oraculum-ul îi răspunse cu cuvinte ambigue și obscure; înspăimântata Agrippina și tovarășii credincioși mângâiau cu în iluzia că prevesteau noroc. Numai Creticus rămase tăcut. Un istoric care, după mai mulți ani, s-a întâlnit cu câțiva martori bătrâni ai acelei călătorii a scris că, în taină, lui Germanicus i se prevestise moartea. Noua politică De atunci încolo avură parte numai de vânt bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mergea agale; trupul lui slab era înfășurat într-o tunică de in alb, umerii îi erau goi, creștetul ras; pe piept purta un colier greu. — Sacerdotul, șopti călăuza. Doar el mai rămăsese în viață, zise, și singur, împreună cu un ajutor tăcut, veghea asupra templului. Și, cu durere sinceră, adăugă că “înainte de războiul roman“ erau sute de adepți. Sacerdotul se îndrepta spre ei cu pași mici și îi privea liniștit, indiferent la înfățișarea lor străină, ca și cum ar fi vegheat timpul. Germanicus îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însă că unii păstrează în taină statuile ei, unele chiar fărâmițate... — Tu știi că Augustus i-a adus la Roma, ca sclavi, pe cei trei fii pe care Cleopatra i-a dăruit lui Marcus Antonius, spuse preotul, iar Germanicus încuviință tăcut. Gajus îi privea pierdut; descoperea momente ale istoriei care îi fuseseră trecute sub tăcere. — Tu mai știi, adăugă preotul imprudent, toți știu că regina, pe când era tânără, în timpul primei invazii romane, îi dăruise un fiu și lui Julius Caesar. Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Veniră de îndată medicii, care rămaseră deconcertați de febra ușoară și de spasmele gastrice; îi examinară unghiile și interiorul pleoapelor, îi mirosiră răsuflarea, îi palpară abdomenul, rupseră și arseră o șuviță din părul lui. După care se consultară din priviri, tăcuți. Dintr-odată, Agrippina își aminti de vrăjitoarea siriană care se ascundea în casa Plancinei. Dar în ziua următoare Germanicus se simți mai bine, timp de două-trei zile crezură că se vindecase; vestea însănătoșirii sale se răspândi. Apoi se simți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care vorbea bătrânul preot de la Sais“. Apoi se trezea; dintr-o suflare se ghicea un ordin, o cerere. Îl chemă pe Gajus; băiatul nu plângea, nu plânsese deloc, o noapte și o zi stătuse acolo, în acel du-te-vino din cameră, tăcut. Germanicus încercă să-și scoată inelul sigillarius de aur, care-i fusese dăruit la Alexandria în ziua când deschisese depozitele de grâu, dar inelul alunecă singur de pe degetul descărnat. Cu greutate, de parcă ar fi ridicat o piatră, Germanicus îl lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era o zi senină de iarnă, și toată populația se îngrămădise în port. Cei de pe corabie descoperiră că în port, pe plajă, pe dig, pe mal, pe ziduri, pe case și pe acoperișuri se afla o mulțime compactă care aștepta tăcută, nemișcată. — L-au iubit, șopti mama lui Gajus, fără lacrimi. Corabia pe care se afla familia celui mort intră cea dintâi în port, cu o mișcare din ce în ce mai ușoară a vâslelor care abia atingeau apa. În liniștea aceea înghețată terminară manevrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
afla familia celui mort intră cea dintâi în port, cu o mișcare din ce în ce mai ușoară a vâslelor care abia atingeau apa. În liniștea aceea înghețată terminară manevrele, ancorele alunecară în apă, marinarii aruncară frânghiile și alți marinari le ridicară de jos; tăcută, corabia se opri cu o legănare scurtă și acostă la chei; puntea fu coborâtă în liniște. — Vino, îi spuse Agrippina lui Gajus. Cei doi frați mai mari, cei care, în nesăbuința tinereții lor, nu crezuseră în primejdie, fuseseră trimiși, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Calpurnius Piso. Povestea Juliei În reședința istorică de pe clivus Vaticanus, în faimoasele grădini de pe malul drept al râului pe care poeții vremii îl numeau Thybris, Agrippina strigă că era de nesuportat să-l vadă, în plină glorie imperială, sinistru și tăcut, pe ucigașul lui Germanicus, soțul, iubitul și tatăl adorat până la disperare. Era insuportabil s-o vadă pe Plancina plângând de bucurie în brațele materne ale Liviei, să vadă neamul obraznic al Pisonilor străbătând Roma cu seninătatea nevinovăției regăsite. Din încăperile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
învingători. Din ziua aceea, când el scria, Gajus putu să se apropie, să stea liniștit în spatele lui și să citească, unul după altul, cuvintele care ieșeau din mișcările egale și ordonate ale calamusului. O taină doar a lor, în biblioteca tăcută care fusese refugiul lui Germanicus. Peștera din Sperlonga și cariera lui Elius Sejanus În zilele acelea, împăratul Tiberius descoperi în sudul Latium-ului, în apropiere de Fundi, o bucată de coastă inaccesibilă, cu arbuști mici, care cobora până la mare. Pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Apoi ne-a anunțat liniștit: „Plec pe insulă, împreună cu tata“. La Roma s-a iscat o asemenea zarvă, încât o nouă lege le-a interzis oamenilor să însoțească un condamnat în exil. Mergând acum prin Roma, după o lungă și tăcută absență, bărbatul acela, de nerecunoscut la prima vedere, le aducea aminte oamenilor în chip primejdios de felul în care fusese asasinat tatăl său. — Am vorbit cu el, le spuse Drusus puținilor prieteni care le rămăseseră. Mi-a povestit cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Gracchus. „Singurul din tot orașul acesta care și-a păstrat curajul“, scrise Drusus. În Roma se răspândi voința de răzvrătire - o dată chiar, senatorii se temură mai mult de popor decât de împărat. Acuzatul a fost achitat. Tiberius, mânios și tăcut, îl învinuia pe Elius Sejanus, cel care-l salvase în peștera din Sperlonga, pentru desfășurarea haotică a procesului, dar acesta îi dădu repede un sfat ca să potolească neliniștea Romei. — Pretorienii nu țin bine sub control orașul, pentru că sunt răspândiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]