5,477 matches
-
Mă interesează o sinteză repertorială între epoci diferite, marcate de suflul neliniștii și încrederii în ceea ce pierdem zilnic câștigându-ne pe noi înșine întru înțelegere și suferință. Deci, opere dramatice pecetluite de timp și de eternitate. Opere, permițând un dialog tainic între om si lume, scormonitoare în străfundurile ființei umane, provocând acesteia întrebări la care ea rămâne nesatisfacută niciodată de răspuns! Adică, Shakespeare Cehov Sophocles Caragiale Durrenmatt Sam Shepard și toți ceilalți din aceeași familie... Teatrul Foarte Mic va fi un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Sigur e universul ascunsului meu. Un artist cu cât este mai personal, primește ca Dar... creația. Talentul nu e altceva decât aptitudinile necesare pentru a primi, pentru a chema, pentru a pecetlui și însemna darul. Talentul captează darul din zonele tainicului, dincolo de înțelegerea celorlalți. Tu ești mesagerul, poți fi mesagerul. Acest film a așteptat înăuntrul diperării mele, întărit de energie și vitalitate, să mă cuprindă, să mă elibereze. L-am început de trei ori și de fiecare dată l-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
esență, o deghizare a lipsurilor noastre majore, pe care le ignorăm. Oximoronul despre care vorbește B. Cyrulnik (2006), constituie și amprenta oricărui bolnav, întrucât în fața impactului provocat de maladie, personalitatea lui se divide: o parte sângerează, cealaltă adună din sertarele tainice ale ființei, resurse nebănuite, capabile să pornească ofensiva pentru recăpătarea sănătății. Așa se explică de ce mișcarea specifică bolii este bidirecționată, una tinde spre anihilare, cealaltă, dimpotrivă, aspiră spre revelarea de noi sensuri. Acest metabolism interior sugerează ambiguitatea funciară oricărei maladii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
devidate de sens, chiar trivializate, nu putem contesta că procesiunea de înhumare, ca și ceremoniile comemorative tezaurizează încă un potențial psihoterapeutic important. Apoi timpul trece, viața reintră în albia ei, iar imaginea celui plecat se retrage discret într-un ungher tainic al sufletului. Ne mai tulbură uneori, dar rămâne acolo mereu, căci moartea nu poate distruge decât ce nu merită să fie păstrat. întâlnirea omului cu moartea se produce mereu de-a lungul întregii sale vieți, prin toate schimbările pe care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ororilor. De altfel și notează, pe 15 februarie 1944, în Jurnal, referindu-se, evident contaminat, la atitudinea unui camarad-condeier: "E straniu cum pana i se face mai ușoară și mai liberă pe măsură ce distrugerea avansează. Dincolo de lumea de foc odihnește ceva tainic ordinea configurațiilor spirituale, care uneori pătrunde prin marea de flăcări". Ce atașantă e înțeleapta distanțare! Cît n-aș da s-o am. Un băiat. O pisică birmaneză. Pentru cîteva minute, din casă, la gardul ștrandului. Minunea pufoasă e lăsată jos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nopțile vegherii, autorii scriu fermecătoare povești și poezii. Unii urmăresc colțuri din natură, o livadă cu glasuri măiastre, un râu cu apă rece și limpede, o pădure deasă cu copaci tineri și zvelți, animale blânde, păsări cu glasuri pitulate și tainice. Alții descriu bogățiile țării, frumusețea nemărginită a patriei noastre ca un buchet de flori, râurile ca niște panglici aurii, munții ca niște piramide înalte, câmpiile cu florile înmiresmate. De la ei am învățat să iubesc floarea pură din livezi, întinsa mare
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
chiar dragostea îl fac să pară mai curat la suflet, mai pur în întregul său. Ascultă, dragul meu, ascultă muzica naturii !.... Mădălina Matran SUFLETUL MEU-CULOARE ȘI MUZICĂ Sufletul ? Cu sufletul putem pătrunde în infinitul cerului prin căldura soarelui, prin divinitatea tainică a lumii.Acolo unde există sufletul, există speranță și vis, foc ceresc și rațiune. Unde există suflet, există viață veșnică.Cu suflet curat și bun, omul poate ajunge orișiunde. Sufletul-miracol nedefinit, mijloc de autocunoaștere, este lumea verde de dincolo de persoana
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
jur; Respectul față de ceilalți cultivat la elevi îi va determina să înțeleagă că NU înjosindu-l pe celălalt te ridici pe tine, ci căutând să-l ridici, să-l ajuți, să-i arăți bunăvoință și respect. Între oameni există o tainică legătură, iar un aspect al ei este că nimeni nu se poate respecta pe sine disprețuindu-i pe ceilalți; Educarea modestiei se realiză și prin îndemnul dat elevilor de a nu se lăuda singuri, de a nu accepta laude nemeritate
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
să și desăvârșească imaginea pe care o au despre Mântuitorul. Sfânta Liturghie îl pregătește pe elev pentru viața în comunitate, în colectivitate, trezindu-i simțul solidarității umane, prin faptul că toți credincioșii se roagă unii pentru alții. Atmosfera și lucrarea tainică a Sfintei Liturghii pot influența în mod deosebit predispoziția religioasă a elevilor și să o dezvolte în asemenea măsură încât ei să fie capabili de profunde trăiri religioase. Prin studierea Fericirilor, la unitatea de învățare „Trăirea învățăturii creștine”, elevul se
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
au dispărut În desișul pădurii, fiecare urmându-și drumul dinainte stabilit. Gheorghe Olaru, unul dintre ei, Înainta voinicește, cu pușca la umăr, pe poteca ce șerpuia pe marginea pârâului. Din când În când, se oprea și cerceta cu privirea locurile tainice ale desișurilor. Nimic deosebit. În Împrejurimi era o liniște deplină. Nu se auzea decât freamătul ușor al frunzelor copacilor. În depărtare Însă, dinspre Brașov, se deslușeau Împușcături, semne ale unor bătălii. Soarele se ridicase deasupra munților, poleind cu razele sale
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
satului Îl Întâmpinară ca pe un viteaz: Bravo, băiete ! Pentru faptele lui de eroism, Gheorghe Olaru a fost decorat. Cuvinte: Bârsa = zonă geografică deosebit de frumoasă, care se Întinde la poalele Munților Carpați, aproape de Brașov; a patrula = a merge În recunoaștere; tainic = ascuns, ferit, neștiut de alții; suspect = care dă de bănuit; a iscodi = a cerceta cu de amănuntul. BRÂNDUȘELE după Eusebiu Camilar De mult rămăsese În urmă Bratislava, cu Dunărea oglindind plantele dumbrăvilor și culoarea de purpură a răsăritului. Se vestea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
în tot felul a Ipostasului-obârșie, totul se face prin Cuvântul ca revelare a Tatălui. (n. s. 84, p. 265) 39 — Nu înțelegi că în aceste cuvinte este vorba de două persoane? Că pretutindeni în istoria creației este semănată în chip tainic dogma teologiei”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a VI-a, II, în PSB, vol. 17, p. 133) „Ce cuvânt va fi îndestulător, ce auz va putea cuprinde, ce timp ne va ajunge să spunem și să istorisim
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la sfinți, p. 19) „Se naște dintr-o Fecioară care nu știa de nuntă. Ea nici n-a ajutat la ce s-a întâmplat, nici n-a luat parte la ce s-a făcut. A fost numai o unealtă a tainicei puteri a lui Dumnezeu; atâta știa, numai cât aflase de la înger, când l-a întrebat: Cum va fi mie asta, că nu știu de bărbat? (Lc. 1, 34). Și îngerul i-a spus: Vrei să știi? Duhul Sfânt se va
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai presus de fire este ca să nască fecioară ce nu știa de nuntă și să rămână fecioară. Să se cerceteze, dar, cele după fire, iar cele mai presus de fire să se cinstească în tăcere. Nu ca pe un lucru tainic și vrednic de cinstit prin tăcere. Iertați-mă, vă rog, că vreau să pun capăt cuvântului cu începutul. Sunt neîndemânatic pentru o cercetare mai adâncă și nu știu în ce chip și încotro să-ntorc cârma cuvintelor. Ce să spun
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
trebui să fim aruncați în foc, să fim tăiați de sabie, să înfruntăm cuțitele, chiar de-ar trebui să pățim orice altceva, pe toate să le suferim cu ușurință, ca să avem parte de haina Împărăției cerurilor și de slava aceea tainică, pe care facă Dumnezeu ca noi toți să o dobândim”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LIV, VI, în col. PSB, vol. 23, p. 632) „Dacă voiește cineva a fi slăvit, primească a fi necinstit. Dacă voiește
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să poată stărui mai departe în credință așa cum o vrea Cuvântul. Potrivit voii lui Dumnezeu, proorocii au spus, fără nici un înțeles ascuns, tot ce putea fi înțeles, necesar și de folos pentru îndrumarea năravurilor. În schimb, tot ce era mai tainic și mai ascuns, întrucât făcea parte dintr-o contemplare care întrece puterea de înțelegere obișnuită, ei au exprimat-o sub forme de enigme, de alegorii, de ghicituri, de pilde sau proverbe, aceasta pentru cei ce nu se feresc de efort
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
celor ce și-o ațintesc asupra lui. Așa este și Biserica atotslăvită a lui Dumnezeu, care întrece în chip real cea mai curată natură a aurului. Ea e nealterată, ca una ce nu are nici un amestec străin în învățătura ei tainică despre Dumnezeu, mărturisită prin credință; e curată, întrucât strălucește de lumina și de slava virtuților; e neîntinată, nefiind pătată de nici o murdărie a patimilor; e neprihănită, ca una ce nu are atingere cu nici unul din duhurile rele. Trăind în împrejurările
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
oamenilor învățătura lui Hristos decât prin puterea încredințării lor și prin harul care însoțea cuvintele lor, care ajuta la primirea predicii lor. De altfel, nici ascultătorii lor n-ar fi părăsit obișnuințele bătrânești fără ca o anumită putere și anumite lucruri tainice să nu-i fi adus la învățături atât de noi și străine de cele în care fuseseră crescuți”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VIII-a, cap. XLVII, în PSB, vol. 9, p. 543) „Dar pentru că e atât de neclătinată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și 8, în PSB, vol. 41, p. 746) „Iar prin viața veșnică nu înțelegem o mare durată temporală, de care se vor împărtăși toți după înviere, buni și răi, ci viețuirea în fericire. Putem înțelege prin viața veșnică și binecuvântarea tainică prin care Hristos ne sădește viața Lui, prin împărtășirea de trupul Său, dată credincioșilor, după spusa: Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică (In. 6, 54)”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
menționează că a se adresa unei persoane prin îngere nu avea pentru acei oameni nimic straniu, era un mod de a se referi la identitatea suprasensibilă, cea adevărată, universală a insului respectiv 5. La aceeași identitate se referă tema numelui tainic, secret, diferit de numele civil al insului. Pe această temă, prezentă în iudaism și mai ales în Cabala, se sprijină Walter Benjamin cînd își interpretează un episod de biografie interioară 6. Cu șaptesprezece secole înainte, Grigore de Nyssa socotea că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
economice, culturale etc., ci chiar de consangvinitate, Întrucît națiunea americană și cea canadiană reprezintă, fiecare În parte, dar și Împreună, o Însumare de indivizi proveniți de pe toate meridianele globului. Această acumulare etnică, de o diversitate deconcertantă, a ajuns, după un tainic proces alchimic și o metamorfozare unică - numite cînd melting pot, cînd blast furnace -, o comunitate multiculturală, pe care Walt Whitman o considera a fi nu numai o națiune, ci o „teaming of Nations” sau un salad bowl, un stew pot
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unele dezbateri, neîncheiate Însă cu clarificările necesare: au românii propensiunea emigrării? Națiunea aceasta a fost una predispusă migrației sau a evitat-o, nu numaidecît de teama neantizării? Se acceptă azi, ca o axiomă cvasianonimă, că emigrarea a reprezentat o pornire tainică a omului dintotdeauna, imuabilă ființei sale, adică o dimensiune a conștiinței umane, neîngrădită de limite ori hotare artificiale. Fără dorința de a căuta mereu un „dincolo” necunoscut, deci Întotdeauna altceva, o promisiune implicită ori imaginară, omul ar fi rămas o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un presupus melanj, a cărui consistență este una mozaicală. Această aparentă descuamare nu a fost niciodată și În nici un caz o simplă renunțare la un Înveliș exterior, ceva asemănător cu „canonul” șarpelui care-și schimbă pielea. Metamorfozarea e una interioară, tainică și dureroasă, ce nu seamănă cu o „renunțare”, cu o „ecloziune” sau cu o „expulzare”, Întrucît ființa rămîne, din punct de vedere fizic măcar, aceeași. Pentru imigrantul ce plonja pe coasta sudică a Manhattanului, cu gîndul de a nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Între anii 1899 și 1901 călătorește în Franța și Germania, pe spezele librarului Virgil Cioflec. A colaborat și la „Viața”, „Viața românească”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Curentul literar”, „Cumpăna” ș.a. Concomitent cu Octavian Goga, Sextil Pușcariu consemna „iluzia tainică” a lui I. „de a fi un discipol al lui Coșbuc și un continuator al lui”. Însă cei doi poeți erau structuri diferite. De un echilibru constant, definitoriu, Coșbuc emană tărie interioară, în timp ce I., fragil, patetic, romantic în fond, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
cercetez, în albumele noastre cu fotografii, chipurile femeilor și să regăsesc licărirea aceea de frumusețe pe unele dintre ele. Căci femeile acelea știau că, pentru a fi frumoase, trebuia, cu câteva clipe înainte ca blițul să le orbească, să pronunțe tainicele silabe franțuzești cărora puține dintre ele le cunoșteau înțelesul: „pe-tite pomme...” Ca prin farmec gura, în loc să li se întindă în semn de mulțumire voioasă sau să se crispeze într-un rictus neliniștit, se rotunjea grațios. Astfel tot chipul le rămânea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]