5,799 matches
-
sticlă ce reprezentau pe Isus Hristos cu Evanghelia, Nașterea Domnului, Adam și Eva în Rai, Sfântul Gheorghe, Arhanghelul Mihail - icoană pe lemn, precum și de cărți vechi: Sfânta Evanghelie tipărită la 1746 și Octoihul Mare, amândouă scrise cu caractere chirilice, provenite din tipografiile de la Râmnic. Toate aceste obiecte, care în prezent nu se mai află în biserică, au aparținut unei biserici vechi despre a cărei soartă nu se cunosc alte informații. Mica biserică, după aducerea ei din Borșa, a fost reconstruită în mijlocul cimitirului
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
aplicarea unei politici de aspre represalii împotriva „liber-cugetătorilor”. Ca urmare a acestei politici, mulți fii ai Rusiei, oamenii înaintați ai vremii, cunosc urgia prigoanei țariste. Novikov este închis în fortăreața de la Schlüsselburg, iar Radiscev deportat în Siberia. Din ordinul Ecaterinei, tipografia unde Krîlov își imprima revistele a fost sechestrată, iar el obligat să renunțe la slujbă și să părăsească capitala. Începe o perioadă de peregrinări, în care scriitorul și-a îmbogățit experiența de viață, cîmpul de observație artistică. În cei aproape
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
de cărți pe Ulița Bucșinescu, „una dintre cele mai vechi străzi ale Iașilor” și a fost înmormântat în vechiul cimitir ieșean de la Ciurchi. Fiii lui Aizig, David Șaraga (1816-1886) și Ihil Șaraga (1819-1879), au continuat îndeletnicirea tatălui lor, după înființarea Tipografiei Buciumului Român în anul 1850. Apoi, la rândul lor, fiii lui Ihil Șaraga, Samoil Șaraga (1857-1906), Elias Șaraga (1859-1939), și Aizic Șaraga (1871- ?), au urmat această profesiune. Elias Șaraga a început meseria ca buchinist - vânzător de cărți în iarmaroace și
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
au editat printre altele: "Povești", "Amintiri din copilărie" și "Anecdote" de Ion Creangă (prima ediție în anul 1890, imediat după moartea scriitorului), cărți de Alexandru Vlahuță, Mihai Eminescu, A.D. Xenopol, Dimitrie Bolintineanu, I.L. Caragiale, Vasile Conta, etc. A preluat apoi tipografia lui Th. Codrescu, înființând Stabilimentul grafic Miron Costin, pe strada Golia nr. 54. Pentru ca toată lumea să aibă acces la cărți, a inițiat cunoscutele și apreciatele „Colecțiune de 1 leu” (1893), unde au fost editate 70 volume ieftine, și „Biblioteca de
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
manuscrise, documente și monede vechi Academiei Române și Muzeului Național de Antichități. În anul 1891, Elias Șaraga devine primul donator de timbre și formulare postale pentru Muzeul Poștei din București. În anul 1906, a donat și călimara cu cerneală folosită în tipografia lui Asachi pentru tipărirea apelurilor Unirii. De asemenea, a editat un mare număr de medalii comemorative (ocazionate de Aniversarea Academiei Mihăilene, Sfințirea Mitropoliei, Cucerirea Griviței, Aniversarea lui Cuza Vodă, Comemorarea a 20 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu etc.
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
și apoi „Meritul Cultural” în iulie 1939, pentru întreaga sa activitate editorial-cultural-literară. În perioada interbelică a suferit unele persecuții, datorate originii sale evreiești. Rămas singur în Iași, după ce copiii săi s-au mutat la București și fiind bătrân, a lichidat tipografia din strada Lăpușneanu în anul 1932 și s-a retras în capitală. A revenit în decembrie 1939 în orașul Iași, pentru a fi înmormântat în cimitirul evreiesc din Păcurari, conform dorinței sale testamentare. În semn de omagiu, Romfilatelia a emis
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
anul 1923. La înmormântarea acestui erudit dascăl a vorbit, printre alții, și Gala Galaction, care l-a comparat cu Hillel. I-au adus elogii Șef Rabinul dr. Iakob Itzhak Niemirower, dr. Wilhelm Filderman ș.a. În anul 1925, apărea de sub teascurile tipografiei "Curierul judiciar" de pe lângă Palatul de Justiție o carte broșată, "Cuvânt de omagiu", adus celui ce a fost dr. M. Beck. "Un mormânt îngust poate să cuprindă trupul plăpând, ce a adăpostit un suflet mare", se spune în "Cuvântul de introducere
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
nord, nici aduce din România. Și în acest caz biserica română era singura organizație care putea, prin cursuri de catehizare, conduse de preoți, să asigure o formă de învățământ în limba română. În această privință, episcopia greco-catolică, dispunând de o tipografie proprie, a avut o activitate susținută de editare a unor lucrări în limba română. Eugen Filotti avea dese consultări cu autoritățile religioase pentru determinarea necesităților și a modalităților de sprijin a acestor activități. Începând din 1943, persecuțiile anti-evreiești în Ungaria
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
combinatul de panificație, fabrica de uleiuri eterice, fabrica de confecții, stație avicolă de incubație, punct de colectare a tutunului. La Râșcani funcționau 5 organizații de construcții, coloana de transport auto ATB-17, coloana itercolhoznică de transporturi auto „Colhoztrans”, asociația raională „Moldplodovoșiprom”, tipografie etc. În 1975 producția de marfă a constituit 4,8 milioane ruble, beneficiul - 1,1 mln ruble; producția globală - 3,0 mln. ruble, inclusiv, culturi tehnice - 1015 mii ruble, creșterea animalelor - 1515 mii ruble, cereale - 610 mii ruble, pomicultura - 147
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
ruși, 75 țigani, 72 greci, 70 germani ș.a. După cel de al doilea război mondial în oraș au început să se construiască case cu multe etaje, deschise noi unități de producție, fabrica de panificație, de brânzeturi, de vinuri, de etero-oleoginoase, tipografia, baza de transport auto 25, organizația de construcție, combinatul de deservire socială, spitalul și policlinica, farmacii, stația veterinară, școala auto, școala profesională, librăria, grădinițe de copii, cinematograful, casa de cultură, stația sanitaro-epidemiologică. În 1998 apare primul ziar independent din orașul
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
Polonia. Anul 1845 este anul primei atestări documentare a bisericii din satul Puhăceni, iar în 1874 s-a construit din piatră Biserica în numele Sf. Arhanghel Mihail. Serviciul divin se oficia în limba română. Se foloseau cărți de rit editate la tipografia eparhică din Chișinău. În anul 1878 funcția de preot era prestată de Mihail Cegolea, iar din Anuarul ,Socec” al României Mari de la 1924 aflăm că în sat locuiau 2520 de oameni, primarul era Cojocaru Gheorghe, preot Plămădeală Ioan, strămoșul sculptorului
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
Voskopojë, "Voskopoja"; aromână ; greacă "Μοσχόπολις", "Moscopolis" sau "Moschopolis"; macedoneană "Москополе", "Moskopole"; sârbă: "Москопоље", "Moskopolje") este un mic sat din sud-estul Albaniei. În secolul XVII era un mare oraș din Balcani și centru cultural și comercial al aromânilor, aici apărând prima tipografie din Balcani. Orașul a fost distrus în întregime în 1788 de către Ali Pașa. Deși aflat într-un loc destul de izolat din munții dintre Grecia și Albania, orașul a reușit să devină cel mai important centru al aromânilor. În zilele sale
Moscopole () [Corola-website/Science/306094_a_307423]
-
însă cunoșteau și limba greacă (limba bisericii), care era folosită pentru scrierea contractelor. Spre sfârșitul secolului XVIII orașul a evoluat mult datorită comerțului cu Germania, Veneția și Constantinopol, având mai multe manufacturi, în jur de 70 de biserici, bănci, o tipografie (o altă tipografie nu mai exista în Imperiul Otoman decât la Constantinopol) și chiar o universitate ("Noua Academie" sau "Hellênikon Frôntistêrion", fondată în 1744). La Moscopole a apărut o adevărată efervescență culturală, mulți autori publicându-și lucrările atât în greacă
Moscopole () [Corola-website/Science/306094_a_307423]
-
limba greacă (limba bisericii), care era folosită pentru scrierea contractelor. Spre sfârșitul secolului XVIII orașul a evoluat mult datorită comerțului cu Germania, Veneția și Constantinopol, având mai multe manufacturi, în jur de 70 de biserici, bănci, o tipografie (o altă tipografie nu mai exista în Imperiul Otoman decât la Constantinopol) și chiar o universitate ("Noua Academie" sau "Hellênikon Frôntistêrion", fondată în 1744). La Moscopole a apărut o adevărată efervescență culturală, mulți autori publicându-și lucrările atât în greacă (limbă a culturii
Moscopole () [Corola-website/Science/306094_a_307423]
-
tipărit de Eric Winterhalder. Deși nu mai are voga de odinioară, formula sub care cântecul este cunoscut astăzi i se datorește lui Winterhalder. La începutul anilor 1840 Eric Winterhalder deschide împreună cu C.A. Rosetti o librărie, iar din 1845 o tipografie, sub numele "Rosetti & Winterhalder". Eric Winterhalder se implică puternic în mișcarea liberală din acea perioadă și are o participare activă la Revoluția din 1848. În timpul revoluției, Winterhalder și-a pus experiența militară la dispoziția guvernului revoluționar și a activat în cadrul
Eric Winterhalder () [Corola-website/Science/306127_a_307456]
-
până la intersecția "Căii Moșilor" cu "Hristo Botev" de astăzi . În 1563 este menționat „pazarul” (de la turcescul "bazar"), piața Bucureștiului situată în apropierea Curții domnești. Zece ani mai tîrziu, în 1573 Alexandru al II-lea Mircea înființează la mănăstirea Plumbuita prima tipografie cunoscută din București.<br> În septembrie 1593 Mihai Viteazul devine domn al Țării Românești iar în 1594 începe lupta antiotomană. La 15 august 1595 Capitala este ocupată de turci; Sinan Pașa întărește orașul săpînd un șanț lat de circa 6
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
intrat în vigoare "Legea secularizării averilor mânăstirești", episcopul Calinic a cerut domnitorului Alexandru Ioan Cuza ca schitului să i se permită să rămână cu toate bunurile, cerere aprobată de domn. Publică în anul 1859, pe cheltuiala sa, „Pravoslavnica mărturisire”, la "Tipografia Națională" a lui Iosif Romanov și Comp. din București. Pentru nevoile bisericilor, Sfântul Calinic a înființat cu mijloace proprii tipografia "Kallinik Rîmnik" în 1861, cu bani împrumutați cum avea să mărturisească mai târziu. Aici aveau să vadă lumina tiparului imporatante
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
permită să rămână cu toate bunurile, cerere aprobată de domn. Publică în anul 1859, pe cheltuiala sa, „Pravoslavnica mărturisire”, la "Tipografia Națională" a lui Iosif Romanov și Comp. din București. Pentru nevoile bisericilor, Sfântul Calinic a înființat cu mijloace proprii tipografia "Kallinik Rîmnik" în 1861, cu bani împrumutați cum avea să mărturisească mai târziu. Aici aveau să vadă lumina tiparului imporatante cărți bisericești: colecția de "Minee", "Tipicul bisericesc", "Manualul de pravilă bisericească", "Evanghelia", "Octoihul", "Liturghierul", "Acatistierul", "Carte folositoare de suflet", "Învățătură
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
colecția de "Minee", "Tipicul bisericesc", "Manualul de pravilă bisericească", "Evanghelia", "Octoihul", "Liturghierul", "Acatistierul", "Carte folositoare de suflet", "Învățătură pentru duhovnici" și "Pravila mânăstirească", pravilă după care s-a condus obștea mânăstirii Cernica și a schitului de la Frăsinei. Prin înființarea acestei tipografii, Sfântul Calinic a continuat opera culturală și artistică a înaintașilor săi, episcopii Antim Ivireanul, Damaschin, Climent, Chesarie și Filaret. Cu un an înainte de moarte, Calinic a donat tipografia cu tot inventarul și cu cărțile aflate în depozit orașului, punând însă
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
condus obștea mânăstirii Cernica și a schitului de la Frăsinei. Prin înființarea acestei tipografii, Sfântul Calinic a continuat opera culturală și artistică a înaintașilor săi, episcopii Antim Ivireanul, Damaschin, Climent, Chesarie și Filaret. Cu un an înainte de moarte, Calinic a donat tipografia cu tot inventarul și cu cărțile aflate în depozit orașului, punând însă condiția ca jumătate din veniturile viitoare să fie folosite pentru întreținerea schitului Frăsinei, iar jumătate pentru întreținerea școlilor din oraș, a elevilor săraci și a Seminarului. Episcopul Calinic
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
1859 este profesor la Facultatea de Drept din București. În martie 1871 devine rector al Universității din București, iar în octombrie 1873 este numit decan al Facultății de Drept. În octombrie 1857, Vasile Boerescu a fondat ziarul "Naționalul",tipărit la Tipografia Nationala a lui Iosif Romanov si în ale cărui pagini sunt promovate ideile unioniste ale vremii. În ianuarie 1859 Boerescu a fost ales deputat în Adunarea Electivă din Muntenia. După unire a fost numit director al Eforiei Școalelor, iar în
Vasile Boerescu () [Corola-website/Science/306196_a_307525]
-
a volumului "Pe drumuri de munte" de Calistrat Hogaș. În 1914 s-a tipărit a doua ediție a cărții "Pe drumuri de munte", la aceeași editură. Stocul de carte, pregătit pentru expediție, se face scrum în timpul unui incendiu care mistuie tipografia. În 1921 a apărut prima ediție pentru public a cărții " Pe drumuri de munte" în două volume; cel de-al doilea, " În Munții Neamțului", a fost prefațat de Mihail Sadoveanu. În 1922, lui Calistrat Hogaș, căruia în 1915 îi fusese
Calistrat Hogaș () [Corola-website/Science/306246_a_307575]
-
iunie 1924, în comuna Mătăsaru (județul Dâmbovița), într-o familie de țărani săraci. A lucrat ca mecanic la Atelierele CFR - București Triaj. În septembrie 1944 a primit împuternicirea de a lua legătura cu tinerii muncitori de la Grivița, de la Transport-Călători și Tipografia Filaret, pentru organizarea tineretului muncitor și crearea unui sector de UTC cuprinzând unitățile CFR din București. A fost ales ca responsabil cu problemele tineretului în cadrul Sindicatului CFR București. La scurtă vreme, este ales ca membru al Comitetului Central al Uniunii
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
Craiova existau 4633 clădiri, dintre care 3220 case, 26 biserici, 11 școli, 60 fabrici-ateliere. Existau și aproximativ 90 de stabilimente cu caracter industrial, dintre care: 12 mori, 3 fabrici de bere, 2 fabrici de gaz și ulei, 4 tăbăcării, 2 tipografii. •În anul 1858 se introdusese iluminatul public cu lămpi cu petrol care le înlocuiau pe cele cu ulei de rapiță prezente din 1854. După dezamăgirea intelectualilor craioveni, care vedeau nerespectată promisiunea înființării unuei universități la Craiova, cum fusese prevăzut la
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
era considerată de comunisti un oraș boieresc, ultrareacționar, majoritatea boierilor din Oltenia aveau case în Craiova, industria era, în general, reprezentată de mici ateliere și intreprinderi familiare, existînd doar 7 întreprinderi cu peste 100 de angajați: Fabrica de postav "Oltenia", Tipografia și editura "Scrisul Românesc", Fabrica de paste făinoase "Concordia", Fabrica de pâine și paste făinoase "Barbu Drugă", Fabrica de mașini agricole "Semănătoarea", Uzina Electrică și Fabrica de pâine "Traiul". La acestea se mai adăugau atelierele CFR, tăbăcaria "Bucovăț" și Intreprinderea
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]