5,936 matches
-
fericit. Dar acum, cînd reușise să le găsească, acum, cînd ajunsese aici, oare de ce-i tremura mîna pe clanța porții? Oare de ce-i deveniseră străine orașul, drumul, pămîntul, chiar și intrarea În această casă Îndrăgită, ca imaginile dintr-un vis urît? Oare de ce trăia acest sentiment de nedumerire, de Îndoială și deznădejde? În cele din urmă intră pe poartă, păși Încet pe potecă și peste cîteva clipe urcă cele trei trepte ce duceau În pridvor și bătu la ușă. Auzi imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să-i pară acum penibil. În cele din urmă femeia Îl invită cam fără voie În casă și-și strigă fata cu un glas ascuțit și aspru. Apoi, timp de cîteva minute chinuitoare, omul rămase Într-un salon mic și urît și Încercă să stea de vorbă cu cele două femei care-l priveau uimite, cu o ostilitate reținută, cu o neîncredere morocănoasă și speriată. În cele din urmă, Îngăimînd vorbe stîngace de rămas-bun, mecanicul plecă. Păși pe potecă și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prin fața teatrului, iar oamenii urcau mereu În ele. Toți bărbații păreau chipeși, toate femeile erau frumoase: parcă toată lumea era bucuroasă și fericită ca și noi, parcă o dată cu sosirea primăverii se născuse o lume nouă, cu oameni noi - tot ceea ce era urît, stătut, vechi și aspru dispăruse, străzile scînteiau de viață și de lumină. Vedeam tot, mă simțeam o fărîmă din acest tot, voiam să stăpînesc tot și-mi doream atît de mult să spun ceva, Încît mă durea gîtul, și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
N-au decît să-i spînzure! Au ucis cu bună știință“ - am zis - „un om bun și cinstit care-avea familie și copii, și care nu făcuse nimănui nici un rău“ - am zis - „de cînd sînt n-am pomenit o crimă mai urîtă și mai josnică, spînzurătoarea e o pedeapsă prea blîndă pentru ei“ - am zis. Ei, și toți povesteau cum Clarissy a născut primul copil la șapte luni după ce s-a măritat. Toate bune și frumoase, nimeni n-a avut nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai prost premier pe care l-a avut vreodată România. Sau premieri, mă rog, că „Boci e mai mulți", cum a descoperit de curând Marean Vanghelie ... Udrea e cea mai deșteaptă, cea mai frumoasă, cea mai proastă și cea mai urâtă femeie politician. E blondă și brunetă în același timp, e un ministru prost și un ministru extraordinar. PDL-ul e cel mai bun și cel mai rău partid. Minte și nu minte, fură și nu fură, ne duce de râpă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
iar nu prea departe, vezi amărășteni care dorm pe sub poduri. Sub deviza „după noi, potopul", pornesc drujbele și sunt defrișate păduri întregi, în orașe sunt distruse parcuri existente de sute de ani, pentru a face loc unor clădiri țipătoare și urâte, sunt deposedate de terenuri institute de cercetare cu tradiție, pentru a se face cartiere de locuințe, cică rezidențiale. Noua faună a îmbogățiților nu are teamă de nimeni și nimic, și, la drept vorbind, cine să-i stea în cale, când
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
știut că a stat la zmeu de bună voie. Până la urmă ia să tragem linie și să vedem cine este de fapt zmeul. Zmeul, este după cercetările mele amănunțite, un mascul rebel, nu se știe precis dacă este frumos sau urât ca dracul, dar are palatul său propriu, ceea ce contează și valorează mai mult decât o frumusețe trecătoare, e un tip care nu joacă niciodată după regulile altora, care nu sufocă pe nimeni sentimental, realizat prin propriile puteri și pentru care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și s¬au sculat peste noapte de dreapta! Și uite-așa, istoria noastră mult prea încercată, a ajuns ca să consemneze, la câte nații găzduiesc aceste meleaguri carpato- danubiano-pontice, acum s-a mai adăugat una: băsistul monarhist - cea mai putredă și urâtă nație dintre toate.
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Anderson. Se făcea că apărea în chip de bodyguard sexi și competent în toate serialele de succes ale ultimilor șapte ani. Val îi scutura de bani pe proxeneții din Asfalt Tango și îi plătea operația de înfrumusețare lui Bety cea urâtă. În urma revigorării estetice, Bety la fea era invitată să preia un rol în Sclava Isaura. Normal că ea nu-și uita binefăcătoarea și făcea pe dracu-n patru ca Val să fie angajată ca sclavă pe domeniul moșierului fioros din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
elastică. Mă duceam regulat la sala de forță de la Drept, încercam să plutesc. Apoi scrisorile Sabinei au devenit jalnice - mă implora să mă duc la ea. Destul de agasat, am luat drumul Buzăului prin februarie. Mi s-a părut cel mai urât, mai insipid oraș din lume: blocuri jerpelite, case tupilate între magazii de lemne putrede, oameni cenușii cu priviri arțăgoase. După ce m-au dirijat greșit de câteva ori, am reușit să ajung la periferia de unde trebuia să iau autobuzul spre Măgura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prăfos (noroios, nămețit etc.). Tot dintr-acolo pornea printre bălării (sau culturi?) un drum ceva mai larg care se termina cu un loc de Întors căruța chiar În fața grajdului, adică alături de porumbarul gol, de cotețul de păsări și de cocina urât mirositoare a unui porc care sucombase demult și a cărui dinastie nu mai fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămășițe ale unei gospodării ce fusese probabil Înfloritoare cândva, astfel că fâșia de troscot dintre șleaurile roților de căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sta două ore În stația autobuzului, fumând și gândindu-te la lucruri frumoase, luminoase, viitoare. Cu vreo jumătate de oră Înainte de sosirea autobuzului În stație mai apar câțiva bărbați cu pălăriile trase pe ochi (navetiști probabil), o femeie tânără și urâtă cu doi copii Îmbrăcați la fel și, o cunoștință mai veche, fetița cu puiul alb de iepure, Însoțită și acum tot de Todirică și de bătrâna lui bunică. Aceștia trei (fără a socoti și iepurele, desigur) au și rămas În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de furtună ca cei de ieri, ci, mai degrabă, nori care anunțau câteva zile de ploaie surdă, mocănească. O primăvară ploioasă, Îți spui. Îți amintești figurile celor două fete care se aflau În fața ta În autobuz. Erau urâțele, ba chiar urâte de-a binelea, dar, din elemente luate separat și de la una și de la cealaltă ar fi ieșit o tipă acceptabilă. Te surprinde că te gândești tocmai la lucrul ăsta În timp ce Înaintezi prin noroi. Obiceiul tău este să te holbezi pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
gândești tocmai la lucrul ăsta În timp ce Înaintezi prin noroi. Obiceiul tău este să te holbezi pur și simplu când se Întâmplă să se așeze În raza ta vizuală În tren sau autobuz vreo fată frumoasă. Constați că la cele mai urâte devii analitic. Sau poate din cauză că timp de două ore cât a durat drumul până aici te-ai cam plictisit și, În autobuz, În afara celor două fete, nu mai erau decât pălării cenușii sub care dormeau țărani navetiști, frați cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
podelele de lemn ale canioanelor, nu știați ce căutați acolo și erați doar mulțumiți că nu sunteți În camionul din coada sau din fruntea convoiului, Încercați să păreți ceva mai curajoși decât cei de lângă voi și făceați bancuri pe seama timpului urât sau a modului În care stăteați Înghesuiți În camioane. Unele bancuri se apropiau dintr-o dată de erotism și pornografie, erau ca o rază falsă de soare, dacă se poate imagina un surogat și pentru asta. Asupra camioanelor se trăgea destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să distrugă ca la noi, ci să și creeze. De fapt, acesta este rostul omului pe pământ: să creeze, să înfrumusețeze, să lumineze tot ce e în el și în jurul său. După-amiază ajungem la granița cu Austria. Aici un incident urât. Nu aveam în mașină scaun de ridicat copilul pentru a-l putea lega cu centura. Un grănicer mai nervos ne amendează cu 30 € și ne trimite înapoi în Ungaria, la un magazin apropiat de graniță, de unde se poate cumpăra un
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
exprimat și încercau să-și explice senzația aceasta ciudată și rea. Atunci am înțeles că nu numai câțiva oameni mai inițiați știu ce se întâmplă, ci fiecare om, de la tânăr la bătrân, de la om simplu la erudit simt acest fenomen urât care vrea să ne doboare; dar tot atunci am intuit că ROMÂNIA nu va cădea, oricât de greu va fi, pentru că toate ființele ei, fiecare în felul ei, luptă pentru lumină. Și este Lumină și va fi Lumină cât va
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
puteți observa că lucrez cam „pe sărite”, cu pauze destul de lungi, cu toate că mă tot gândesc să încerc să fac ceva, să iasă ceva ce-mi place și mie. Dar până la această dată a mers destul de greu: am avut numai vise urâte (ca să nu le mai spun coșmaruri), albnegru, pe majoritatea le-am uitat, ceea ce am reținut din toate este doar faptul că nu m-am ridicat prea sus în ultimul timp, cred că spiritul meu a ieșit la reîncărcare energetică mai
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
grea și e învățat să se „joace” bătând în dreapta și în stânga: în tată, mamă, bunici etc. Eu i-am interzis să mai facă așa, el a continuat; ba și-a mai adunat de prin lume fel de fel de fraze urâte, pe care le aruncă fără să mai gândească și se mai bucură când vede că nu-ți place. Și totuși, fondul lui și locul de unde a venit sunt deosebite; dar, ca peste tot, educația și exemplul contează în formarea evolutivă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pe acolo o căpriță cu iedul ei. "la uită-te la copacul acela, ce frunzulițe fragede are!" a spus căprița și au început să-i ronțăie puiului de brad frunzele cele noi. A rămas brăduțul cu crengile goale, caraghios și urât, tremurând de frig. Un an întreg s-a necăjit pănă când, în sfârșit, a venit primăvara și au început să-i crească iar acele lui verzi dinainte. Ei, dar vedeți cum era brăduțul? Se bucura cât se bucura că nu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
parcă aș fi intrat într-o pădure fără frunze. Și de unde vine zgomotul ăsta? De bună seamă că n-o să-ți pot răspunde la două întrebări în același timp, chicoti cineva ce se învârtea ca un sfredel în loc. Aoleu, ce urâta mai ești, îl luă pe Ionel gura pe dinainte. Oi fi, răspunse râma, în schimb muncesc zi și noapte. Afânez pământul, iar tu te afli în Pădurea Rădăcinilor și zgomotul ce-l auzi e inima copacului. Te rog, fii atent
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mai face însă o afirmație de alt ordin și de un gust foarte îndoielnic în privința buneicuviințe și a bunelor maniere care se pretind unui om la vârsta și cu pregătirea și educația dumisale, aceea că în Legiune au intrat fete urâte în căutarea unei compensări a ceea ce natura nu le-ar fi dăruit. Lăsând la o parte lipsa dumisale de delicatețe față de sexul opus, care prin definiție este și frumos și deci s-ar putea afirma că femei urâte nu există
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
intrat fete urâte în căutarea unei compensări a ceea ce natura nu le-ar fi dăruit. Lăsând la o parte lipsa dumisale de delicatețe față de sexul opus, care prin definiție este și frumos și deci s-ar putea afirma că femei urâte nu există, aș îndrăzni să-i dau domnului Coposu nume și adrese de legionare pe care domnia sa, ca expert în materie cum se afirmă și acum, să le contemple cinstit și nu cred că pe fețele ofilite de ani și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
am fericit această grea povară. Legionarul și a asumat răspunderea și și-a ispășit fapta aici pe pământ, demn și indurerat. „Acum aștept ziua și ceasul din urmă să văd dacă Dreptul Ceresc Împărat privește la fața-mi ce este urâtă sau numai la cuget ce-mi este curat.” (George Coșbuc). Aceasta a fost starea de spirit a Nicadorilor, Decemvirilor și a echipei Miti Dumitrescu când au tras. Am fost permanent loviți, ne-au chinuit, neau biciut cu acuze grele, ne-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mers până ce zăpada s-a transformat, brusc, în noroi. Acolo, mi-am dat seama că nu eram singur. Mergeam în spatele cuiva. Un bărbat, cu siguranță. Nu-i vedeam decât picioarele, deoarece era mult mai înalt decât mine. Era o zi urâtă, umedă, cu cer mucegăit, din care se scutura o ploaie măruntă, rară, neputincioasă. Bărbatul din fața mea pășea cu grijă, căutând locurile unde era mai puțin noroi, evitând băltoacele, și, în timp ce-l urmam, am priceput, uimit, că era tatăl meu. Aveam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]