5,886 matches
-
pe colivă. Primul contact cu școala a fost supărător. Nu era nici de departe ca cea din Sofian. Mai mult de atât, cum avusese grijă Dobru să-mi destăinuie, notarul comunei, Nicu Radu ar fi fost așa și pe dincoloăvorbe urâte. Acelaș Dobru nu voia să recunoască ordinul de transfer emis de Inspectoratul școlar (nu mai era revizorat) și numirea mea, prin voia Rezidenței Regale a Dunării de Jos în funcția de director. Era îmbrăcat ofițer și se comporta ca Moș
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de chibrituri sau lanterna nu trebuiau să-ți lipsească din geantă. În bezna de pe scări se consumau idile fugare, vecinii se cunoșteau pipăindu-se, copiii învățau să se joace de-a oamenii mari, iar fetele rușinoase deveneau îndrăznețe în întunericul urât mirositor. Nemulțumiți erau doar bătrânii, dar și aceștia s-au consolat atunci când au început a descoperi secrete urmărindu-i 25 pe cei care intrau sau ieșeau din bloc, cât timp era întrerupt curentul. Iarna primeam căldură cu porția, dimineața și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cabinetul medical. De acolo m-au luat și m-au dus cu salvarea, aproape inconștientă, la psihiatrie, pe motiv că la medicală nu sunt locuri. După ce m-au ținut acolo două săptămâni, supraveghindu-mă să înghit niște medicamente cu miros urât, mi-au dat drumul acasă, de data asta bolnavă de-a binelea. Înconjurată de dragostea familiei, în scurt timp mi-am revenit și am putut să mă întorc în fabrică. Întoarsă la serviciu, nimeni nu mi-a vorbit și nici
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se vedea din stradă, acoperită de pomii cu frunzișul des. Ca să ajungi la clădirea primăriei trebuia să urci niște scări străjuite de balustrade din lemn. În fața gardului, de o parte și de alta, erau două gazete de perete, vechi și urâte, iar gardul din fața primăriei era din plasă de sârmă. Clădirea administrativă nu era nici urâtă, nici frumoasă, dar avea un aspect oarecum decent, iar steagurile ce fuseseră puse, de o parte și de alta a ușii de la intrare, special pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
trebuia să urci niște scări străjuite de balustrade din lemn. În fața gardului, de o parte și de alta, erau două gazete de perete, vechi și urâte, iar gardul din fața primăriei era din plasă de sârmă. Clădirea administrativă nu era nici urâtă, nici frumoasă, dar avea un aspect oarecum decent, iar steagurile ce fuseseră puse, de o parte și de alta a ușii de la intrare, special pentru acest eveniment, îi dădeau un aer festiv. Niște copii desculți, cu nasurile scoase prin gardul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în curând. O femeie scundă, grasă și blondă, cu un zâmbet larg, trecută de a doua tinerețe, prietenoasă, părea că ne cunoaște dintotdeauna. Avea o privire deschisă și ne-a condus pe scări, spre sala de ședințe. Era o sală urâtă, cu bănci de lemn și cu o masă lungă, acoperită cu o cârpă ieftină, roșie, roasă de șoareci. Scaunele de la masa prezidiului erau vechi, descleiate și aveau tapiseria, de asemenea, roasă de șoareci. Nici unul nu semăna cu celălalt. În sala
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de lemn și cu o masă lungă, acoperită cu o cârpă ieftină, roșie, roasă de șoareci. Scaunele de la masa prezidiului erau vechi, descleiate și aveau tapiseria, de asemenea, roasă de șoareci. Nici unul nu semăna cu celălalt. În sala de ședințe, urâtă și prăfuită, mirosea puternic a praf și a vechi. Mai era un miros care nu-mi era cunoscut, dar cât se poate de neplăcut (aveam să aflu peste un timp că era mirosul de la viermii de mătase care erau crescuți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
primărie. Se înserase de circa o oră, iar ultimul autobuz care mergea spre oraș plecase de mult. Atunci mi-am dat seama că sunt singură într-o localitate necunoscută, într-o clădire pe care nu o cunoșteam. Stăteam în biroul urât și prăfuit, flămândă, dezorientată, fără a ști încotro să o iau. Am pus capul pe masă și am ațipit. Fusese o zi istovitoare. Nu știu cât am dormit în acea poziție incomodă. M-am trezit într-un târziu, dându-mi seama că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
drum. Aceștia ne înconjurau lătrând, astfel încât eram nevoiți să plecăm repede, de frica lor. Mergeam de cinci-șase ori la aceeași gospodărie, la cele mai nepotrivite ore, pentru a-i găsi acasă sau a-i lua prin surprindere. Era cea mai urâtă și supărătoare activitate care îmi era încredințată. Planul era mare, nu-l făceam niciodată. Eram adeseori criticată pentru aceasta, deoarece doar eu din primărie nu reușeam să închei contracte. Văzând că nu am rezultate, în cele din urmă m-au
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
crescuse, mă formase, iar acum trebuia să mă descurc singură, să mă apăr, să mă maturizez în munca ce-mi fusese încredințată. 74 SĂRBĂTOAREA ADORMIRII MAICII DOMNULUI Căminul cultural era cam la o sută de metri de primărie, o clădire urâtă, veche și părăginită. Aveam sarcina să o fac să arate bine și să fie funcțională. Contabila mi-a spus că nu sunt bani pentru așa ceva, că este vechi căminul și s-ar putea repara numai dacă voi reuși să fac
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mine și unul pentru contract. Am făcut un coteț în spatele locuinței primăriței și ne-am instalat purceii. Ca un făcut, porcii care erau pentru contract mâncau bine, erau sănătoși și creșteau văzând cu ochii, iar ai noștri erau slabi și urâți. Când a văzut asta, primărița s-a hotărât să taie porcul cel gras și să spună că a murit, iar când va fi să predea, să-l predea pe cel slab. Când s-a împlinit de predat porcii, al meu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cineva să aibă borcanul cu miere în mână și să nu-și lingă degetele? 95 Încet, precum intrasem, am ieșit pe poartă fără a fi auzită de cele două cumetre, lăsându-le prinse în discuție și am mers în cămăruța urâtă și sărăcăcioasă de la bloc. Îmi era foame. Fetele care locuiau împreună cu mine erau plecate acasă, în satul lor. Nu aveam nimic de mâncare. Bidonul în care țineam apa era gol. Era prea târziu să mai merg după apă. În seara
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oraș: o canapea, un fotoliu pat, o masă și un șifonier într-o cameră, iar în cealaltă aveam un pat adus de la primărie, o masă încărcată de cărți și două scaune. Bucătăria era strâmtă, rece și umedă. Locuința era rece, urâtă, sărăcăcioasă și neprimitoare. Am ieșit afară să-i dau de mâncare lui Miki, câinele lup, și la cele câteva animale pe care le adunasem pe lângă casă: un purcel, trei curcani și zece găini care făceau ouă. Pichirile cloncăneau prin copaci
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mine: "Suntem națiune independentă". "Uraaa"!, când ne-am mutat în locuința "proprietate personală", aflată tot în Baltă Alba, dar "mai central". Aveam să constat la prima " Adunare a locatarilor" că circa o treime din "proprietari" erau "proprietărese" tinere, necăsătorite, dar urâte, ceea ce avea să-mi taie pentru mulți ani orice interes în promovarea "relațiilor de bună vecinătate", atât de insistent susținute în Dreptul internațional! După amenajarea "în etape" a apartamentului, am gândit că în calitate de "diplomat" fie el și "socialist", aș avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în rândurile oamenilor culți, instruiți. Nu s-au putut observa vicii. Este serios și are o ținută morală impecabilă. Vestimentația corectă, poate puțin cam exagerat de pusă la punct". La sfârșit de noiembrie am plecat! Era un început de iarnă urâtă, cu lapoviță, îngheț, viscol, frig și noi, ca marii îmbogățiți ai Europei, urma să fugim de iarnă în însorita Americă de Sud! La Otopeni pândeam, până la decolare, dacă nu vine vreun "mesager" de la MAE să mă dea jos din avion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
firma "ochiul și timpanul", diplomat etc.: să arate cât de cât bine, să fie corect îmbrăcat, să vorbească 2-3 limbi străine, să-și cunoască meseria... "Delegatul" nu îndeplinea nici una din aceste condiții. În plus, târâia după el o geantă mare, urâtă, de plastic, despre care n-aveam habar la ce-i folosește. După discuția la ambasadă, înainte de a pleca la întâlnirea cu amicul importator, a deschis "diplomatul" și a extras din el câteva cravate dintr-o pânză ordinară de plastic, colorate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
făcut și recurs la decizia inițială a "Instanței", dar în acele vremuri Justiția nu numai că era legată la ochi, dar se pare că nu avea ochi deloc pentru a corija nedreptățile statului. Stenograme, stenograme... care mai de care mai urâte, mai banale, mai "strict secrete"... M-am plictisit de ele și am decis să închei acest compartiment "substanțial" al dosarului cu o stenogramă al cărei conținut își merita pe deplin caracterul "strict secret", datorită convorbirii cifrate a "obiectivului" cu "obiectiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cunoaște * Peste douăzeci de ani va fi o matroană, rotunjită de bucătăria copioasă, "bazată pe lactate", va aștepta, seara, târziu, să-i vină soțul de la muncă, de la afaceri, de la crâșmă, de la alte femei, mai tinere. (Cele mai fericite neveste sunt urâtele care satisfac lipsa de pretenții estetice ale unui soț, mulțumit cu o gospodină bună). Va avea copii, probleme, va fi slujnică perfectă și, de tânără încă, bunică. Vor rămâne vii, până mai târziu, minunații ei ochi verzi, care te privesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se apuca să se rotească într-o parte sau alta. Era o morișcă de vânt, o fantoșă care numai la locul ei nu era pe o școală. Nu cred că cineva, vreun alt copil, să fi dat vreo importanță acestei urâte creaturi. Eu însă, nu numai că am observat-o; am început să urăsc cu violență obiectul acela de prost gust, mai ales că eram convins că este un ceas și mă împiedica, cu învârtitul lui, scârțâind, să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îmi plăcuse, dar el mi-a spus că pentru mine nu mai are bani, fiindcă elefantul a fost prea scump și, la urma urmei, "iubita" mea are numai paisprezece ani, în timp ce "iubita" lui are șaisprezece. A urmat o discuție foarte urâtă, dar nefiind de unde, nu puteam face decât un scandal fără rost și atâta tot. "Tu o să-i trimiți o poezie", a decis el, cu autoritatea deținătorului de capital. Când am înțeles că poezia trebuie "făcută" de mine (nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fi la curent cu toate taxele, datoriile de întreținere, chiriile și chiar cu contribuțiile la biserică. Acest obicei perturbă, trebuie să recunoaștem, echilibrul civic la care aspirăm cu toții, pentru că restul cetățenilor sunt nonconformiști, neacordând atenție acestor fleacuri. Pensionarii au și urâtul obicei de a-și manifesta nemulțumirea față de nivelul scăzut al pensiilor. Cu pensiile lor mici ("altele nu ne putem permite", precizează guvernul), pensionarii, după ce își achită datoriile, se plâng că nu le ajung banii. Dar ei nu înțeleg că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
când mi-l închipuiam totuși, cu o secretă plăcere, participând la slujbe, parastasuri, cununii, când, lovit ușor, clinchetul său comanda tăcerea pentru o slujbă sau pentru vorbele ritualice. Pe urmă l-am uitat cu totul. într-o noapte de toamnă urâtă, înfiorată de un soi de magie neagră, m-am trezit cu un vechi (nu știu cum să-i spun, "pacient"?, nu-mi place, mai degrabă prieten). Domnul C, un bătrânel alcoolizat până la ultima celulă, până la ultimul nucleu, era foarte beat..., dar foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rău" al neamului păsăresc. Anunță pagube și nenorociri. Sunt nefaste. Aduc ghinion. S-au înmulțit teribil de mult în anii tranziției. Și totuși, mistificare rafinată, au un nume științific grațios: "Pica-pica". Nume de fată delicată. Sunt periculoase și au obiceiuri urâte: fură, sunt agresive, este notorie pasiunea acestor păsări apropiate de gaițe de a colecționa prin furt obiecte lucitoare, sclipitoare, pe care le ascund în cuiburile lor, construite în locuri variate. Sunt găsite în diverse regiuni, deseori în localități distruse sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un supermarket ieșean. Crimă "de plăcere", de paznic, victima lovită, măcelărită sistematic, într-o încăpere rezervată acestui gen de descărcări sadice. Nici o diferență între această crimă, într-un fel ordonată de un patron, și exercițiile similare din nu știu ce lagăr. Lume urâtă, rău alcătuită, o "lume nebună, nebună", fără nici o perspectivă, lume închisă, sufocată în labirintul fără ieșire al lașității. Nu sunt semne ale îndreptării, nu-i nici un semn de salvare. Totuși, nu-i acesta adevărul. Semne sunt; erau, latent, și până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
obligat să-mi explice: Barmanul le va trimite sacoșa. Aceasta este o stradă de pensionari. Îi ajut cum pot eu, fiind mai tânăr și ei preferind un funcționar cult. Cumpărăturile sunt pentru "nenea Costică". Însă acești pensionari au un obicei urât: le place boala. Se omoară după câte o boală... Cum, le place boala? Uitați-vă cum. Cazul tipic este nea Costică. Are TBC pulmonar, cavernă, diabet, dar a tot insistat să se interneze, așa, de-a dracului. L-a costat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]