6,525 matches
-
nu te contrazică. Și care să nu te pună în umbră. Și care să nu te facă să te simți nesigur pe tine! — N-a fost așa, a protestat el fără prea multă vlagă. —Ba exact așa a fost, am urlat eu. Nu-mi vine să cred cât de proastă am fost când am crezut în povestea aia a ta de adormit copiii! —Claire, trebuie să mă asculți, mi-a spus el nervos și iritat. —Ba nu, nu trebuie deloc, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
răcnit el. —Ce? l-am întrebat eu cu voce stinsă. —Ești așa de al dracului de egoistă, a strigat James. Orice urmă din bărbatul acela înlăcrimat dispăruse ca prin minune. De ce? l-am întrebat derutată. — Totul era în regulă! a urlat el. Totul era limpede și urma s-o luăm de la capăt, iar tu urma să încerci să fii matură și ceva mai sensibilă. Dar tu pur și simplu nu te-ai putut abține să nu zgândări buba, nu? Dar ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făcut pentru tine? Asta vrei?! a încheiat el în gura mare, cu fața foarte aproape de a mea. Dar tu chiar ești băiatul rău din poveste, am exclamat uluită. Tu ești cel care a avut o aventură, nu eu. —Dumnezeule! a urlat, a urlat de data asta cu-adevărat James. N-o să încetezi să mă bați la cap cu chestia asta, nu-i așa? N-o să încetezi să încerci să mă faci vinovat pentru chestia asta. Ei, nu mă simt vinovat! Clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tine? Asta vrei?! a încheiat el în gura mare, cu fața foarte aproape de a mea. Dar tu chiar ești băiatul rău din poveste, am exclamat uluită. Tu ești cel care a avut o aventură, nu eu. —Dumnezeule! a urlat, a urlat de data asta cu-adevărat James. N-o să încetezi să mă bați la cap cu chestia asta, nu-i așa? N-o să încetezi să încerci să mă faci vinovat pentru chestia asta. Ei, nu mă simt vinovat! Clar? Întotdeauna am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el. Atunci ar trebui să-ți spun, nu-i așa? am zis eu cu voce mieroasă. —Ăăăă... păi, da, a acceptat James. M-a trecut un fior rece când i-am auzit îngrijorarea din voce. —Plec, am spus. —Pleci? a urlat James. De ce dracu’ pleci? Tocmai am lămurit situația. După care a început să râdă ușurat. —Of, Doamne, iartă-mă, a zis, preț de-o secundă... a clătinat din cap minunându-se parcă de propria prostie. Da, sigur că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ce să-mi dau seama? m-a întrebat el prudent. N-o să vin marți. De fapt, n-o să mai vin în nici o altă zi, i-am explicat cu amabilitate. —Pentru numele lui Dumnezeu! Ce s-a mai întâmplat acum? a urlat el. Tocmai am limpezit totul și acum tu... Nu, James, i-am retezat-o pe un ton glacial. N-am limpezit nimic. Absolut nimic. Poate că tu oi fi limpezit ceva - propria-ți imagine de băiat bun e intactă -, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din gură! i-am ordonat. Vocea mi-a sunat mai tare decât mă așteptasem. James a fost așa de șocat încât chiar a tăcut. Nu vreau să mai ascult nici unul din rahaturile tale cum că sunt o persoană îngrozitoare, am urlat. Nu eu mi-am tras-o cu altcineva. Tu ai făcut-o. Ești atât de imatur și de egoist încât nu ești în stare să recunoști că ai greșit și să-ți asumi vina. —Eu sunt imatur și egoist? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pasă. Vreau să spun: omul era de-o nesimțire de neînchipuit! Ce tupeu pe capul lui! Nu-mi venea să-mi cred urechilor. Trebuia să recunosc că nu se încurca. —Ești fericită? m-a întrebat el prudent. —Fericită! Fericită? am urlat. Sigur că nu sunt fericită. Cu chestia asta ai stricat totul și mai rău. — Dar de ce? s-a miorlăit el. Am spus că te iert și că totul o să fie bine. Aproape c-am explodat. Aveam atâtea să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
drăguț, am spus destul de blând. —O cheamă Rita, a zis el. —Drăguț nume, am comentat eu. —E statisticiană, a spus James părând nițel disperat. — Ce frumos, am exclamat eu. Înseamnă că aveți foarte multe în comun! — Ce dracu’ ai? a urlat el. Nu înțeleg ce vrei să spui, am protestat. —De ce te porți de parcă nu ți-ar păsa? a tunat el. Tocmai ți-am spus că am o nouă prietenă! Presupun că mă port de parcă nu mi-ar păsa pentru că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
asta. Adam a zâmbit în direcția Annei. Bună, a zis el. —Salut, Adam, i-a răspuns Anna râzând prostește. —Ce mai faci? a întrebat-o el. Părea sincer interesat. „Las-o pe ea! Cu mine cum rămâne?“ aproape că am urlat eu. Sunt bine, a zis Anna zâmbind din nou cu timiditate. —Dumnezeule, a mormăit Helen, aruncându-i Annei o privire care spunea „ești demnă de milă“. Adam și Anna au continuat să murmure. Apoi Helen și-a întors atenția asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aveam un copil? Simțeam că plesnesc de rușine. Nu-mi venea să cred că avusesem curajul să-l întreb. Nu te puteai înțelege cu subconștientul meu. Nu! a spus Adam. Ei, de fapt, n-a spus, ci mai curând a urlat. Nu, nu, nu. Mi-a fost teamă c-o să crezi chestia asta. C-o să faci o interpretare freudiană și c-o să crezi că-mi plăcea să fiu cu tine numai pentru că eram în căutarea unui soi de substitut pentru copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
amuzant, că nici nu mai era în stare să se îndrepte de spate. S-a rezemat de zid, după care s-a cocoșat din nou de râs. Eu am rămas pe loc și am privit-o cu răceală în timp ce Kate urla ca scoasă din minți. Adam părea un pic năuc. Dacă era ceva de râs, atunci eu chiar nu vedeam ce. Am luat-o pe Kate în brațe înainte să-i plesnească un vas de sânge și i-am făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Înainte, mai grăsuț, și de altă culoare. Probabil din pricina carbonizării. Ori ziua cînd, după ce-am picat primul examen la facultate, am venit acasă și mi-am stins țigara pe dosul mîinii stîngi, semnul Îl mai am și-acum, am urlat pe covorul persan și-am constatat că nu-mi plac medicina, anatomia, ciucurii covorului persan, asistenții universitari, colegii cu excepția unei blonde la fel de Înaltă ca mine, cu sîni, care-a leșinat În sala de disecție. Primul lucru care m-a atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai presus de orice, și totuși mă zdruncină atîtea gînduri, mă rod pînă la oasele tot mai subțiri pe care mi le văd uneori noaptea luminînd slab În Întunericul de sub rafturile cu cărți În vreme ce cîinii de pe bulevard latră, muzica greco-țigănească urlă cu roți dințate și ferestrele sînt mute, oamenii par să nu fie niciodată fericiți, oamenii par să moară Întruna (extrase dintr-o scrisoare trimisă patronului meu, În care ceream o mărire de salariu. Nu mi-a acordat-o, dar i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
exterior: Cineva care seamănă cu George Enescu, travestit Într-o bătrînică, e blocat de un trio agresiv lîngă magazinul București. I se cere să deschidă cutia pe care-o poartă la subsuoară, el o deschide și scoate vioara. O vioară! urlă cineva. În secunda următoare o bîtă face zob instrumentul, o alta, capul lui Enescu. Doamna cu cîrlionți din metrou privește scena și expectorează firav, satisfăcută, fără boltă: ’Re-ați ai dracu’ de scripcari. Tăiat la: Cadru exterior: Eroul este oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spînzurat Își vede poza În ziar. Mai tare Însă decît filmul au fost manifestările publicului american și explicațiile lui Scorsese: „Am văzut la un moment dat Taxi Driver Într-un cinematograf, În prima seară cînd Începuse să ruleze, iar toată lumea urla și țipa În timpul schimburilor de focuri. CÎnd am filmat această parte nu am intenționat să determin publicul să aibă această reacție: <<Da, fă-o! Hai să mergem să ucidem>>. Ideea era să creez un catharsis violent, pentru ca spectatorii să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a dictat mie instinctul, dar e groaznic să vezi ce se petrece cu publicul”. Minte. Nu i s-a părut groaznic. Și ce mi-a plăcut mie a fost ce se petrece cu publicul cel mai evoluat de pe glob care urlă cînd se Împușcă actorii pe pînză cu gloanțe oarbe c-un an În urmă, cum se implică el emoțional, cum participă bătînd din picioare ca un intelectual, ca o rață. Dar mi-a plăcut și Martin S, cu textul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că nici nu era bărbierit la ora aceea”. Noroc că ne-am bărbierit noi cu toții, adeca ne-a bărbierit el folosind un simplu zîmbet mural. Și zdroncănește Neacșu mai departe pe fraza-i deraiată: „De unde au apărut fiarele sălbatice care urlă precum sălbăticiunile cele primitive În scopul să ucidă și să distrugă tot ce-a fost făcut cu trudă de producătorii de bunuri materiale și spirituale?” Sălbăticiunile cele primitive au scos așadar capu’ din tufănișuri, dar „Președintele rămîne același om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la timp ca să vadă cum de sub trupul femeii ce părea adormită Începe să se lățească o baltă de sînge. Panicat, o Întoarce cu fața-n sus și descoperă că secretara nu era atît adormită cît mai ales măcelărită cu metodă. Urlă. Tace. Se ascunde. În cele din urmă Își cheamă-n ajutor vecinul. Agentul vine prompt, vede scena, vomită, și Îi promite lui Fink că va rezolva el lucrurile, se va ocupa de toate, să nu-și facă griji. Îl asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și, În timp ce discută cu un Fink dezolat, căldura din hotel devine tot mai intensă. „Asta-nseamnă că Charlie e aici”, zice Fink. Detectivii se reped În hol, din pereți prind să țîșnească flăcări, apare Charlie și-i Împușcă pe amîndoi urlînd „vă arăt eu adevărata viață a spiritului”, apoi se Îndreaptă spre prietenul său paralizat În cadru, Îi mărturisește că l-a mințit, nu e agent de asigurări, e Mundt, poate, nimic nu-i sigur În lumea asta, exceptînd faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
confundați În momentul culminant al planării. Cele ce fac asemenea confuzii sînt de obicei unele mamifere, deosebite de urangutani prin faptul că aceștia din urmă sînt niște „biete urlătoare ilogice”, În vreme cu bursucii, de pildă, sînt logici, dar nu urlă iarna, căci fac gropi. Cum ne asigură alt socialist, o pagină mai la dreapta: „bietul român sărac de azi este În situația pieilor-roșii; i se agită prin față niște produse occidentale și el zîmbește cu o bucurie tîmpă”. Singura observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lume, bebeluș roz, cu ochi uriași, albaștri, și cu un puf de aur pe cap, ca-n povești. Spre deosebire de ceilalți nou-născuți din spital, era foarte agitată și, de câte ori mergeam cu celelalte mame să hrănim odraslele, primeam în brațe un prunc urlând ca din gură de șarpe. Îi era foame, dar eu nu aveam lapte (născusem prin cezariană). Asistentele mi-au spus să nu mai vin, că mai rău fac, să stau mai bine în patul meu, se ocupă ele de copil
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
o fată drăguță, Însărcinată, probabil În șase luni. Printr-o manevră meseriașă, băiatul se văzu pus să pupe zidul. Bud Îl percheziționă: acte pe numele Dinardo Sanchez și niște mărunțiș. Puțin. Fata zbiera de mama focului. Afară se auzeau sirenele urlînd. Bud Îl Întoarse pe Sanchez cu fața și-i trase una la boașe. — Pentru ai noștri, Pancho. Și ai scăpat ușor. Stens Înhăță fata. Bud Îi spuse: — Iubito, du-te În altă parte Înainte ca amicul meu să-ți cerceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de fiul său: dacă te mai atingi de mama, te omor. Adormit, i-a pus cătușe la mîini și la glezne. CÎnd s-a trezit, l-a văzut pe nenorocit omorînd-o pe maică-sa În bătaie cu un levier. A urlat pînă n-a mai putut scoate nici un sunet. A stat În cătușe, Împreună cu cadavrul, o săptămînă Întreagă, delirînd. Maică-sa a putrezit sub ochii lui. L-a găsit un inspector școlar care căuta chiulangiii. Iar cei de la biroul șerifului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Stens luînd-o razna, pileală, sindrofie... să-i frigem pe ăia de i-au bușit pe-ai noștri! O luă la goană și ajunse Într-un suflet la ușă. Culoarul era Înțesat, iar ușile de la celule deschise. Se formau cozi. Exley urla, Încercînd să facă ordine, Încercînd să-și facă loc În aglomerație, dar fără sorți de izbîndă. Bud puse mîna pe lista arestaților. CÎteva nume bifate: „Sanchez, Dinardo“, „Carbijal, Juan“, „Garcia, Ezekiel“, „Chasco, Reyes“, „Rice, Dennis“, „Valupeyk, Clinton“. Toți cei șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]