6,587 matches
-
a acestor teritorii și ceea ce este absolut sigur, este că noi nu vom trebui niciodată să încercăm a-i îndepărta de acolo [...]” și în 2 mai 1944 lui Iosif Vissarionovici Stalin într-o scrisoare: „[...] V-am spus că vă considerăm vioara întâi în materie de politică românească, pe baza condițiilor de capitulare asupra cărora ne-am înțeles [...]”. Evenimentele ce au urmat după 23 august 1944 nu au făcut altceva decât să parafeze înțelegerile pe care le-au avut Aliații. Armistițiul de la
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
iar mai târziu a abordat și repertoriul de muzică populară românească. s-a născut în anul 1946 la București. Părinții ei se numeau Jana și Nelu Urziceanu. La vârsta de cinci (după alte surse, patru) ani a început să studieze vioara sub îndrumarea tatălui ei. Mai târziu absolvă clasa de canto de muzică ușoară condusă de profesoara Florica Orăscu la Școala Populară de Artă din București. Își face debutul la Radiodifuziunea Română în 1959, cu piesa „Vreau să cânt și eu
Aura Urziceanu () [Corola-website/Science/309570_a_310899]
-
(n. 8 aprilie 1927, Brăila, - d. 23 februarie 1999, București) a fost un compozitor român. și frații săi sunt originari din Brăila. George a luat în copilărie lecții de pian, vioară și chitară. A absolvit Conservatorul din București (numit pe atunci Regal) la secția canto. A activat alături de frații săi Cezar și Angel de la finele anilor cincizeci și până la jumătatea deceniului 1960 în formația Trio Grigoriu, oglindire a evoluției culturii românești
George Grigoriu () [Corola-website/Science/309582_a_310911]
-
ca fiind o chemare generală la arme a Rezistenței. Cu câteva zile înaintea Zilei Z, a fost transmis primul vers ușor modificat din poemul lui Verlaine, „Chanson d'Automne”: " „Les sanglots longs des violons de l'automne”" ("Suspinul lung al viorilor toamnei"), ordonând luptătorilor din rețeaua "„Ventrilogul”" din regiunea Orléans să atace ținte feroviare în următoarele zile. Următorul vers " „Bercent mon coeur d'une langueur monotone”" ("Îmi mângâie inima cu melancolie monotonă"), transmis pe 5 iunie, însemna că atacul trebuie executat
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
liceul de muzică. Mama obișnuia să cânte la pian. Are un frate mai mic, basistul Dieter Krauser. Bunica a fost vară cu actorul Johnny Weissmüller, interpretul personajului Tarzan. Elend Krauser a început de la vârsta de 5 ani să cânte la vioară. A devenit chitarist al formației Phoenix. În 1977 a părăsit România clandestin, împreună cu membri formației, fiind ascuns într-una din boxele Marshall ale lui Nicolae Covaci. Liderul formației nu le-a permis să își contacteze familia înainte de plecare, pentru a
Erlend Krauser () [Corola-website/Science/309724_a_311053]
-
Gion, Pe cele mai bune plăci, Odeon"”. Cazinoul de la Sinaia, Carmen Silva în Eforie, Terasă Otetelisanu în București și multe alte cunoscute cafenele și bodegi din vreme erau locurile unde Gion delecta publicul cu vocea lui caldă, distinsa și naturală. Vioară și contrabasul erau instrumentele lui preferate și vocea era adevăratul lui talent. Realizează numeroase înregistrări peste hotare, în Germania și Suedia, care i-au adus multă popularitate și un venit bun în acei ani de dinainte de război. Unul din cântecele
Gheorghe Ionescu Gion () [Corola-website/Science/309745_a_311074]
-
are o semnificație deosebită. Încă se spune ca Gion a fost cel mai bun interpret al piesei „"Adio Doamna"”. Alte cântece înregistarte de Gion au fost: „"Inima-i un telefon"”, „"Tu esti totul pentru mine"”, „"Vreau să-mi cânți din vioară"”, „"Iartă-mă"”, „"Vei mini și tu"”, „"Nu cred"”, „"Gândește-te la mine"” sau „"Dă-mi iarăși gură ta"”. Odată cu intrarea României în război și schimbările imediat după război, viața s-a schimbat total și pentru Gion. Fiind cunoscut în cele
Gheorghe Ionescu Gion () [Corola-website/Science/309745_a_311074]
-
Op. 4 în Leipzig, demonstrând talentul lui Erich de a compune muzică orchestrala. În 1913, 'Sinfonietta în și Major", Op. 5 a lui Erich a avut premiera la Viena sub baghetă lui Felix von Weingartner, iar mai tarziu "Sonata pentru Vioară în Sol major", Op. 6, a avut premiera la Berlin în interpretarea lui Karl Flesch și Artur Schnabel, demonstrând măiestria lui Erich de a compune atât muzică orchestrala cât și muzica de cameră. În 1916 Erich a devenit un respectat
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
din Viena, Korngold a colaborat în 1929 cu Max Reinhardt pentru adaptarea operetei "Die Fledermaus" a lui Johann Strauss ÎI în Berlin. În aceeași perioadă au loc premierele unor noi lucrări ale lui Korngold, cum ar fi Suita pentru două viori, violoncel și pian (mâna stângă), Op. 23, si a treia Sonata pentru Pian, Op. 25. În 1932 a avut loc premieră lucrării "Baby-Serenade" Op. 24, în care Korngold a folosit pentru prima dată elemente de muzică jazz. În același an
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
Op. 34, Korngold și-a luat adio industriei cinematografice de la Hollywood și a încercat să se întoarcă la muzică de scenă. Folosind elemente din coloanele sale sonore, Korngold a compus "Concertul pentru violoncel în Do major", Op. 37, "Concertul pentru vioară în Re major", Op. 35 (a cărei premieră a avut loc în 1947) și "Serenada Simfonica", Op. 39. Familia Korngold a decis să revină în Europa în toamna anului 1947 dar planurile au fost amânate deoarece Korngold a suferit un
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
a repetat experiențele realizate cu plăci de sticlă de către Robert Hooke la Universitatea din Oxford, în 1680. Procedeul de a presăra nisip și a produce diferite figuri pe plăcile metalice sau de lemn, prin frecarea marginii cu un arcuș de vioară, a fost descris de Chladni în volumul "Entdeckungen über die Theorie des Klanges" ("Descoperiri în teoria sunetului", 1787). În momentul când placa oscilează pe unul din modurile sale de vibrație, nisipul se ordonează în punctele de minim (nodurile vibrației), formând
Ernst Chladni () [Corola-website/Science/310044_a_311373]
-
-lea, avântul electronicii a permis folosirea unui difuzor puternic cuplat la un oscilator a cărui frecvență poate fi ajustată cu precizie mare. Diferite variante ale acestei tehnici sunt folosite în mod obișnuit în proiectarea și construirea de instrumente muzicale, precum viorile, chitarele sau violoncelele.
Ernst Chladni () [Corola-website/Science/310044_a_311373]
-
și toate concertele ale lui Johann Sebastian Bach. Repertoriul sau diversificat cuprinde mai mult de treizeci de concerte. Printre operele muzicale ale compozitorilor contemporani pe care Totenberg le-a introdus în circuitul concertistic se pot enumeră " Concertul numărul 2" pentru vioară de Darius Milhaud, un concert de William Schuman și un "Capriccio" de Krzysztof Penderecki. Totenberg a cântat de asemenea în premieră "Sonata în sol" de Paul Hindemith, în 1935, "Concerto" de Samuel Barber, "Sonata" de Bohuslav Martinů, precum și premieră americană
Roman Totenberg () [Corola-website/Science/310045_a_311374]
-
un concert de William Schuman și un "Capriccio" de Krzysztof Penderecki. Totenberg a cântat de asemenea în premieră "Sonata în sol" de Paul Hindemith, în 1935, "Concerto" de Samuel Barber, "Sonata" de Bohuslav Martinů, precum și premieră americană a "Sonatei pentru vioară" de Arthur Honegger. Totenberg a concertat cu numeroase orchestre americane, printre care se pot enumeră New York Philharmonic din New York City, Boston Symphony, Cleveland Orchestră, Minnesota Orchestră din Minneapolis, Indianapolis Symphony Orchestră din Indianapolis, Los Angeles Philharmonic și Washington Symphonies din
Roman Totenberg () [Corola-website/Science/310045_a_311374]
-
Nobel pentru Fizică pentru dezvoltarea teoriei condensatelor Bose-Einstein, Bose însuși nu a primit niciodată Premiul Nobel pentru Fizică. Printre alte calități ale sale, Bose vorbea mai multe limbi străine și știa să cânte la "Esraj", un instrument muzical similar cu vioara. În cartea sa, "The Scientific Edge", fizicianul Jayant Narlikar a observat:
Satyendra Nath Bose () [Corola-website/Science/310058_a_311387]
-
declamațiune. . Bunicul său, Filip Caudella, a publicat în 1822, la Sibiu, prima partitură de cântece românești, dar și o serie de motete compuse de el (1830). Eduard Caudella a început studiile muzicale la Scheia și Iași (1850-1853) cu Paul Hette (vioară) și Francisc Serafim Caudella (teorie-solfegiu), apoi și-a continuat studiile la Berlin și Frankfurt (1853-1857), cu Hubert Rieß, Henri Vieuxtemps (vioară) și cu Adolphe Rieß (pian). A plecat apoi la Paris să studieze cu Lambert Massart și cu Delphin Allard
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
motete compuse de el (1830). Eduard Caudella a început studiile muzicale la Scheia și Iași (1850-1853) cu Paul Hette (vioară) și Francisc Serafim Caudella (teorie-solfegiu), apoi și-a continuat studiile la Berlin și Frankfurt (1853-1857), cu Hubert Rieß, Henri Vieuxtemps (vioară) și cu Adolphe Rieß (pian). A plecat apoi la Paris să studieze cu Lambert Massart și cu Delphin Allard. Între 1861 și 1864 a revenit la Iași, unde a fost violonist la curtea domnească a lui Alexandru Ioan Cuza. A
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
Conservatorului. Între elevii săi s-au numărat Athanasie Theodorini, Mircea Bârsan, Mircea Anghelescu și dirijorul Antonin Ciolan. A fost și primul profesor de muzică al lui George Enescu care, mai târziu, i-a dedicat lui E. Caudella lucrarea sa pentru vioară „Impresii din copilărie”. În cadrul Conservatorului din Iași, Eduard Caudella a înființat prima orchestră simfonică, al cărei dirijor a fost. A mai dirijat și orchestrele de la teatrul românesc (1861-1875), de la trupa da teatru german (1868-1870) și de la opera italiană (1870-1874), unde
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
(n. 26 aprilie 1935, Aldești, județul Arad - d. 3 octombrie 2008, Brașov) a fost un compozitor român contemporan. A studiat la Liceul Militar Muzical (1946-1954) cu Hans Hoerath și Dumitru Văsescu (clarinet), Alexandru Teodorescu și George Manoliu (vioară), Constantin A. Ionescu (teorie-solfegii), Anastasie Danu (armonie), Ion Totan (teoria instrumentelor-orchestrație); Conservatorul din București (1957-1963) cu Victor Iușceanu (teorie-solfegii), Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Anatol Vieru (compoziție-orchestrație), Alexandru Pașcanu (teoria instrumentelor), Tudor Ciortea (forme muzicale), Zeno Vancea (istoria muzicii
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
pentru orchestră de coarde și cvintet de suflători"; "Muzică de concert"; poemul simfonic "Sarmizegetusa";Serenada pentru Corn și orchestră, șase, cantate (printre care 'Imn Patriei', ' Cântată de Crăciun, Cântată de Anul Nou, 'Cântată' 'lirica', 'Cântată' 'rustica); Concerte pentru diferite instrumente (vioară, flaut, fagot, flaut); trei cvartete de coarde; suite de dansuri (jocuri) populare din diferite zone ale țării (Maramureș, Bihor, Banat, Crișana, Transilvania, Brașov); 12 Marșuri pentru fanfara, ulterior orchestrate pentru orchestră simfonica; muzică corala (Cântece din Năsăud, "Floarea soarelui" - 12
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
a VIII-a (mai, 2006); Jocuri din Bihor I, pentru orchestră (iunie, 2006); Coruri bărbătești ÎI (iunie, 2006); Jocuri din Bihor ÎI (iunie, 2006); Simfonia a IX-a (21 iulie, 2006); Simfonia a X-a (29 octombrie, 2006); Concertino pentru vioară și orchestră (noiembrie, 2006); Cântece populare pentru voce și orchestră (noiembrie, 2006); Jocuri din Bihor III, pentru orchestră (noiembrie, 2006); Concert pentru flaut și orchestră (decembrie, 2006); Lieduri pe versuri de Monica Pillat (decembrie, 2006); Concert pt. fagot și orchestră
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
blues scris într-o tonalitate majoră. Înregistrarea este compusă având la bază măsura de trei pătrimi și include un ansamblu de orchestre de coarde. Alături de ritmurile de pian acustic, instrumentalul cuprinde: bass, violoncel, tobe, chitare, instrument de percuție, viole și viori. „Listen” urmează formatul strofă — refren, cel din urmă fiind repetat pe durata piesei. În contextul filmului, personajul lui Knowles, Deena, reprezintă o femeie fără personalitate, dominată de soțul său Curtis (interpretat de Jamie Foxx). „Listen” definește schimbarea ce se produce
Listen (cântec) () [Corola-website/Science/309035_a_310364]
-
este un dirijor austriac de origine română. El este recunoscut pe plan internațional, atât în opera, cât și în muzică simfonica. Născut la București, fiul celebrului dirijor de cor Marin Constantin, fondatorul Corului Madrigal, a început să studieze pianul și vioară la vârsta de trei ani. A absolvit Liceul George Enescu în 1979. În 1983 a absolvit în domeniul compoziției la Academia Națională de Muzică din București, unde a studiat cu Tiberiu Olah și Anatol Vieru. Și-a finalizat educația la
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
a secvenței "Dies irae" (de la "Kyrie" până la "Confutatis"), erau finalizate de Mozart doar părțile melodice vocale și de basso continuo. În plus erau schițate și alte bucăți din orchestrație (de exemplu soloul de trombon din "Tuba mirum" și vocile primelor viori). Ultima parte a acestei secvențe, "Lacrimosa", se întrerupe după primele opt măsuri. În anii 1960 a fost găsită chiar și o schiță pentru o fugă Amen, care ar fi incheiat probabil secvența după "Lacrimosa". Din cele două părți ale "Offertorium
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
poate fi, fie unul dedicat de genul Yamaha SY77, fie un program de calculator cum ar fi Fruity Loops. Ambele tipuri pot sintetiză o sumedenie de sunete. Cel mai frecvent fiind produse tonalități în spectrul pianului, fluierului, orgii și a vioarei. Chitară fiind rar folosită ca instrument melodic principal. Totuși excepții există în artiști cu pregătire rock, cum ar fi de ex. E-Type. Asemănător stilului Latin Freestyle, melodiile Eurodance sunt adeseori foarte complicate. Multe din ele find aproape imposibil de interpretat
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]