56,932 matches
-
exemplu A0 arată stelele cele mai calde din clasa A, iar A9 arată cele mai reci stele din aceași clasa. Soarele este clasificat ca fiind din clasa G2. Stelele din clasa G sunt probabil stelele cele mai bine cunoscute deoarece Soarele, steaua cea mai apropriata de noi face parte din această clasă. Cele mai notabile linii de emisie sunt H și K linii ale Că ÎI, cele mai proeminențe întâlnite la grupa G2. Au linii de emisie în Hidrogen mai slabe
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
Harvard College Observatory, Cannon și Antonia Maury, având la bază calculele Williamina Fleming. aceste clasificări sunt subdiviziuni notate cu numere arabe de la 0 la 9. A0 este cea mai fierbinte stea din clasa A, iar A9 este cea mai rece. Soarele este în clasa G2. Stelele din clasa O sunt foarte fierbinți și foarte strălucitoare, având culoarea albastru intens.Naos (în Puppis) strălucește de un milion de ori mai tare decât Soarele. Aceste stele au linii predominant neutre și ionizate de
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
din clasa A, iar A9 este cea mai rece. Soarele este în clasa G2. Stelele din clasa O sunt foarte fierbinți și foarte strălucitoare, având culoarea albastru intens.Naos (în Puppis) strălucește de un milion de ori mai tare decât Soarele. Aceste stele au linii predominant neutre și ionizate de heliu și linii foarte slabe de hidrogen.Aceste stele emit radiații sub formă de ultraviolete. Stelele din clasa B sunt și ele foarte luminoase, Rigel (în Orion) este o stea de
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
sfârșitul vieții, ca și Fomalhaut în Pisces Australis(constelație). Spectrul lor este caracterizat prin linii slabe de hidrogen și metale ionizate, culoarea este albă cu tentă de galben. Stelele din clasa G sunt probabil cele mai cunoscute tipuri, chiar și Soarele face parte din această clasă. Au linii slabe de hhidrogen și metale ionizate și au și linii de metale neutre. Supergigantele se află de obicei între O și B(albastre),si, K și M (roșii).În general aceste stele nu
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
albastre),si, K și M (roșii).În general aceste stele nu stau în clasa G din cauza proporțiilor uriașe pe care le au și sunt foarte instabile. Stelele din clasa K sunt stele cu tentă de portocaliu fiind mai reci decât Soarele. Unele stele K sunt stele gigant sau supergigant că și Arcturus pe când altele că Alpha Centauri B sunt spre sfârșitul vieții. La aceste stele predomina liniile de metale neutre și foarte slab hidrogenul. Clasa M este cea mai comună clasa
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
referință din această serie. Lucrarea “Concerto grosso” (1978-79) marchează tranziția de la pictură fotorealista spre noul ciclu de picturi din anii ‘80. Motivul peliculei cinematografice care segmentează tabloul în două cadre distincte poate fi depistat în această lucrare, precum și imaginea florii soarelui, devenită ulterior, alături de gutuie, unul dintre motivele preferate ale naturilor statice realizate de Andrei Sârbu. Perioadă realizării ciclului de tablouri cu genericul “Reflexe” (1987-89) este considerată că perioada atingerii de către Andrei Sârbu a maturității depline în creație. Operele din această
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
ciclul de tablouri “Fără titlu”, Andrei Sârbu caută limbajul picturii pure, non figurative. Galbenul divers atât în saturație cât și în valoare a constituit un punct de reper care a structurat cromatic și compozițional operele din ciclul “Gutui” și “Floarea Soarelui, iar violetul din “Metaforma” (1990), “Ușa” (1996), Dimineața” (1997) impresionează prin intentisitatea sa și se impune în tablourile cu titlul “Metaformă/1990” în care rigurozitatea formelor amintește de abstracționismul lui Kandinsky și al lui Malevici”. Andrei Sârbu a utilizat cu
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
O mare parte din cunoștințele astronomice ale babilonienilor (urmașii sumerienilor) au fost moștenite de la akkadieni, care aveau date despre mișcările Soarelui, Lunii și planetelor. Babilonienii au realizat în 400 î.Ch. că mișcarea aparentă a Soarelui și a Lunii în jurul zodiilor nu au o viteză constantă. Ei cunoșteau poziția Lunii si a Soarelui pentru fiecare zi a lunii și puteau prezice
Astronomia Babiloniană () [Corola-website/Science/300006_a_301335]
-
O mare parte din cunoștințele astronomice ale babilonienilor (urmașii sumerienilor) au fost moștenite de la akkadieni, care aveau date despre mișcările Soarelui, Lunii și planetelor. Babilonienii au realizat în 400 î.Ch. că mișcarea aparentă a Soarelui și a Lunii în jurul zodiilor nu au o viteză constantă. Ei cunoșteau poziția Lunii si a Soarelui pentru fiecare zi a lunii și puteau prezice Luna nouă. De asemenea, ei au calculat pozițiile planetelor. Babilonienii ne-au lasat moștenire un
Astronomia Babiloniană () [Corola-website/Science/300006_a_301335]
-
moștenite de la akkadieni, care aveau date despre mișcările Soarelui, Lunii și planetelor. Babilonienii au realizat în 400 î.Ch. că mișcarea aparentă a Soarelui și a Lunii în jurul zodiilor nu au o viteză constantă. Ei cunoșteau poziția Lunii si a Soarelui pentru fiecare zi a lunii și puteau prezice Luna nouă. De asemenea, ei au calculat pozițiile planetelor. Babilonienii ne-au lasat moștenire un calendar lunisolar, bazat atât pe fazele lunii, cât și pe mișcarea anuală a Soarelui. Acesta avea 12
Astronomia Babiloniană () [Corola-website/Science/300006_a_301335]
-
Lunii si a Soarelui pentru fiecare zi a lunii și puteau prezice Luna nouă. De asemenea, ei au calculat pozițiile planetelor. Babilonienii ne-au lasat moștenire un calendar lunisolar, bazat atât pe fazele lunii, cât și pe mișcarea anuală a Soarelui. Acesta avea 12 luni sinodice, la care se adaugă o lună (arakh makru) la diferite intervale de timp pentru a restabili concordanța dintre anul solar și lunar. Această lună/luni (denumite Adduru sau Elulu) nu era însa adăugată(e) la
Astronomia Babiloniană () [Corola-website/Science/300006_a_301335]
-
considerată o cifră sacră) după cei 7 zei principali (Sin-Luna, Nergal-Marte, Nabu-Mercur, Marduk-Jupiter, Ishtar-Venus, Ninurta-Saturn, Sharmash-Soarele). Calendarul era alcătuit folosind o perioadă de 8 ani (530 î.Ch.) și ulterior începând cu 380 î.Ch. 19 ani . Observând Luna și Soarele aceștia au observat și stelele pe langa care trec, precum și faptul că aceste grupări de stele (constelații zodiacale) se schimbă de la o lună la alta și de la sezon la sezon. Importanța deosebită pe care o acordau aceștia constelațiilor reiese din inscripțiile
Astronomia Babiloniană () [Corola-website/Science/300006_a_301335]
-
Au avut printre altele și tentative de calcul al perioadelor sinodice (timpul scurs între două opoziții) și planetare (timpul scurs între două opoziții și în care planeta apare în aceași constelație). Prin jurul anului 750 î.Ch. puteau prezice deja mișcările Soarelui, Lunii și planetelor. De asemenea ei puteau prezice eclipsele de Lună și Soare, bazându-se doar pe predicțiile anterioare. În legătură cu acestea se presupune că au descoperit ciclul Saros (denumit astfel în timpul lui Galileo Galilei și Edmond Halley) de 18 ani
Astronomia Babiloniană () [Corola-website/Science/300006_a_301335]
-
între două opoziții) și planetare (timpul scurs între două opoziții și în care planeta apare în aceași constelație). Prin jurul anului 750 î.Ch. puteau prezice deja mișcările Soarelui, Lunii și planetelor. De asemenea ei puteau prezice eclipsele de Lună și Soare, bazându-se doar pe predicțiile anterioare. În legătură cu acestea se presupune că au descoperit ciclul Saros (denumit astfel în timpul lui Galileo Galilei și Edmond Halley) de 18 ani, 11 zile si 8 ore. În timpul acestui ciclu au loc 41 de eclipse
Astronomia Babiloniană () [Corola-website/Science/300006_a_301335]
-
-se doar pe predicțiile anterioare. În legătură cu acestea se presupune că au descoperit ciclul Saros (denumit astfel în timpul lui Galileo Galilei și Edmond Halley) de 18 ani, 11 zile si 8 ore. În timpul acestui ciclu au loc 41 de eclipse de Soare și 27 de Lună. Principalul scop al astronomiei mesopotamiene era acela de a înțelege și încerca să prezică diferite evenimente. În mintea oamenilor era puternic înrădăcinată ideea că toate lucrurile se întâmplă dintr-un motiv, și astfel preoții-astronomii conduceau viețile
Astronomia Babiloniană () [Corola-website/Science/300006_a_301335]
-
ascultă domnului „discursul”. Comunicarea dintre cei doi nu se realizează deoarece cuvintele nu au același înțeles pentru ambii vorbitori de unde denota și comicul operei. Incultura, prostia este amplificată și de cadrul în care se desfășoară acțiunea care arde sub un soare dogoritor.
Căldură mare () [Corola-website/Science/300013_a_301342]
-
a lungul timpului în acest spațiu se desfășoară atât observații astronomice propriu-zise, cât și acțiuni cultural-educative specifice: spectacole de planetariu, în cadrul cărora poate fi urmărită mișcarea diurnă a stelelor și planetelor; proiecții cu ajutorul celestatului, prin intermediul cărora se poate observa imaginea soarelui, cu petele solare; cercuri de astronomie, cu participarea unui număr însemnat de elevi; expuneri, simpozioane, mese rotunde, având ca subiect principal structura universului. De asemenea, spațiul funcționează și ca muzeu științific în cadrul Muzeului Județean Suceava (devenit ulterior Complexul Muzeal Bucovina
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
Trecerea în administrarea universității este marcată de reamenajarea spațiului expozițional după standardele muzeistice internaționale. În sala Planetariu, de formă circulară, cu o capacitate de 80 de locuri, este montat un proiector complex top ZKP 2, cu ajutorul căruia se pot proiecta Soarele, Luna, planetele și aproximativ 6.000 de stele vizibile cu ochiul liber pe cerul boreal și austral. Proiectoare auxiliare redau imaginea dinamică a sistemului solar, planeta Jupiter cu sateliții galileeni, evoluția cometei Donati, fenomenul „stelelor căzătoare” și mișcarea unui satelit
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
se schimba. La 14 aprilie, Shackleton a înregistrat cum ghețurile „se adună și se freacă de alte mase de gheață” — dacă nava ar fi fost prinsă în această perturbație, „ar fi strivită ca o coajă de ou”. În mai, în timp ce soarele a apus pentru a nu mai răsări până la sfârșitul iernii, nava se afla la 75°23’S, 42°14’V, încă plutind în derivă în direcție nordică. După cel puțin patru luni, primăvara avea să aducă șansa unei noi deschideri
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
cunoscut și mai mult succes pe plan internațional odată cu cariera în modă. Aceasta a inclus crearea unei linii de blugi pentru Rock & Republic și mai târziu propria ei marcă, dVb Style. Beckham și-a creat propria linie de ochelari de soare și de parfumuri, intitulată „Intimately Beckham”, care a fost lansată în Regatul Unit și SUA. În asociere cu casele de modă Samantha Thavasa și Chen Shiatzy, ea a produs o gamă de genți de mână și de bijuterii. În plus
Victoria Beckham () [Corola-website/Science/313041_a_314370]
-
din interior, de unde și numele de "gaură neagră". Raza Schwarzschild a găurii negre supermasive din centrul galaxiei noastre ar avea aproximativ 7.8 milioane km. Raza Schwarzschild a unui obiect este proporțională cu masa acestuia. Conform calculelor, raza Schwarzschild a Soarelui este de 3 kilometri în timp ce cea a Pământului este egală aproximativ cu 9 mm. În astronomie, raza Schwarzschild este folosită pentru a determina aria de atracție gravitațională a unei găuri negre sau pentru determinarea posibilității impactului a două corpuri cerești
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
aproximativ cu 9 mm. În astronomie, raza Schwarzschild este folosită pentru a determina aria de atracție gravitațională a unei găuri negre sau pentru determinarea posibilității impactului a două corpuri cerești (de obicei stele). unde Pentru o gaură neagră de mărimea Soarelui, raza Schwarzschild este 2,96 km. Oricum, folosind următoarea formulă se poate determina masa oricărei găuri negre din Univers: formula 8 km Un obiect de orice densitate poate fi destul de masiv pentru a se prabusi in propria raza Schwarzschild, unde: În
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
km Un obiect de orice densitate poate fi destul de masiv pentru a se prabusi in propria raza Schwarzschild, unde: În cazul în care se acumulează materie la densitatea normală, până la o masa de circa 150.000.000 de ori masa Soarelui, aceasta se va prăbuși în interiorul propriei raze Schwarzschild și ar rezulta o gaură neagră supermasivă de 150.000.000 mase solare. (Au fost observate găuri negre supermasive având până la 18 miliarde mase solare). Gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei noastre
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
invitat în Arenă di Verona, Royal Opera House Covent Garden, Metropolitan New York, Vienna Staatsoper, director artistic al Operei Verdi din Salerno, Francesco Roșa, Nicola Giuliani (Italia), Tamâș Pâl (Ungaria), Ioan Iancu, Iurie Florea, Cornel Trailescu, Adrian Morar, Leonard Dumitriu, Tiberiu Soare, Gheorghe Costin, Ciprian Teodorașcu, Ondrej Lenard (Slovacia), Didier Lucchesi, Ștefan Soltesz, Alexandru Agache, Serghei Murzaev, Miroslav Dvorsky, Geraldine Chauvet, Thiago Arancam, Olga Mykitenko, Ilona Tokodi, Milen Nachev, Ivan Ivanov, Nayden Todorov, Boris Statsenko, Carlos Almanguer, Petre Sbarcea, David Crescenzi, Mark
Silvia Sorina Munteanu () [Corola-website/Science/313113_a_314442]
-
Zodia Scorpion (♏) (greacă veche σκορπίος "Skorpíos", latină "Scorpius") este a opta parte, de la 210° la 240°, din ciclul zodiacal. Soarele se află în acest semn, în perioada 24 octombrie - 22 noiembrie. În astrologia occidentală semnul nu mai este aliniat cu constelația Scorpion, din cauza precesiei echinocțiilor. În constelația Scorpion, soarele este află aproximativ între 23 și 30 noiembrie. După "Tetrabiblos" a
Scorpion (zodie) () [Corola-website/Science/313126_a_314455]