540,797 matches
-
pe care le dețineau. În timpul acestor evenimente, 215 soldați și 164 civili au fost uciși, iar aproximativ 900 de persoane au fost rănite. Un nou guvern a fost format sub conducerea lui Kazimierz Bartel, iar Piłsudski a preluat funcția de ministru de război. În 31 mai, Adunarea Națională ("Zgromadzenie Narodowe") l-a nominalizat pe Piłsudski pentru funcția de președinte al Poloniei, dar el a refuzat oferta. În cele din urmă, Ignacy Mościcki a devenit noul președinte; Piłsudski, cu toate acestea, deținea
Lovitura de stat din mai 1926 () [Corola-website/Science/336035_a_337364]
-
pentru funcția de președinte al Poloniei, dar el a refuzat oferta. În cele din urmă, Ignacy Mościcki a devenit noul președinte; Piłsudski, cu toate acestea, deținea "de facto" o putere mult mai mare decât cea pe care o avea în calitate de ministru de război. Piłsudski a inițiat guvernarea însănătoșirii țării (1926-1939) - realizată periodic prin măsuri autoritare - ce a fost orientată către restabilirea „sănătății” morale în viața publică. Deși până la moartea sa în 1935, Piłsudski a jucat un rol predominant în guvernarea Poloniei
Lovitura de stat din mai 1926 () [Corola-website/Science/336035_a_337364]
-
prin măsuri autoritare - ce a fost orientată către restabilirea „sănătății” morale în viața publică. Deși până la moartea sa în 1935, Piłsudski a jucat un rol predominant în guvernarea Poloniei, funcțiile pe care le-a deținut - în afară de două mandate de prim-ministru în perioadele 1926-1928 și 1930 - au fost limitate în cea mai mare parte la cele de ministru al apărării și de inspector general al forțelor armate. Adoptarea unei noi constituții poloneze în aprilie 1935 (Constituția din aprilie), elaborate de susținătorii
Lovitura de stat din mai 1926 () [Corola-website/Science/336035_a_337364]
-
sa în 1935, Piłsudski a jucat un rol predominant în guvernarea Poloniei, funcțiile pe care le-a deținut - în afară de două mandate de prim-ministru în perioadele 1926-1928 și 1930 - au fost limitate în cea mai mare parte la cele de ministru al apărării și de inspector general al forțelor armate. Adoptarea unei noi constituții poloneze în aprilie 1935 (Constituția din aprilie), elaborate de susținătorii lui Piłsudski pe baza ideilor sale - ce prevedea puteri mai mari pentru președintele țării - a venit prea
Lovitura de stat din mai 1926 () [Corola-website/Science/336035_a_337364]
-
politic sârb timp de aproape 40 de ani si conducător al Partidului Radical al Poporului. El a îndeplinit mai multe funcții politice de prim rang, fiind de două ori primar al Belgradului (1890-1891 și 1897), de mai multe ori prim-ministru al Regatului Șerbiei (1891-1892, 1904-1905, 1906-1908, 1909-1911, 1912-1918) și de trei ori prim-ministru al Regatului Iugoslaviei (1918, 1921-1924, 1924-1926). Pašić a fost un lider politic important din Balcani, care, împreună cu omologii săi precum Eleftherios Venizelos din Grecia, a reușit
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
Poporului. El a îndeplinit mai multe funcții politice de prim rang, fiind de două ori primar al Belgradului (1890-1891 și 1897), de mai multe ori prim-ministru al Regatului Șerbiei (1891-1892, 1904-1905, 1906-1908, 1909-1911, 1912-1918) și de trei ori prim-ministru al Regatului Iugoslaviei (1918, 1921-1924, 1924-1926). Pašić a fost un lider politic important din Balcani, care, împreună cu omologii săi precum Eleftherios Venizelos din Grecia, a reușit să își consolideze micul stat național în formare împotriva puternicelor influențe străine, în special
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
12 iulie 1897-29 iunie 1898, și încă o dată ca primar al Belgradului pentru perioada 22 ianuarie - 25 noiembrie 1897. După ce nu a acceptat cu înțelepciune să ia conducerea guvernului, imediat după întoarcerea să din exil, Nikola Pašić a devenit prim-ministru pentru prima dată în 23 februarie 1891. Cu toate acestea, ex-regele Milan a revenit în Șerbia în mai 1890 și a început din nou o campanie împotriva lui Pašić și a radicalilor. În 16 iunie 1892, Kosta Protić, unul dintre
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
o sesiune de urgență. Jovan Ristić, cel mai puternic regent, temându-se că Pašić ar putea fi ales co-regent și i-ar submina, astfel, poziția, a refuzat să permită deschiderea sesiunii extraordinare, iar Pašić a demisionat din funcția de prim-ministru la 22 august 1892. În timpul mandatului său, el a fost, de asemenea, ministru de externe începând de la 2 aprilie 1892 și ministru interimar al finanțelor de la 3 noiembrie 1891. După ce regele Alexandru s-a declarat major înainte de vreme și a
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
Pašić ar putea fi ales co-regent și i-ar submina, astfel, poziția, a refuzat să permită deschiderea sesiunii extraordinare, iar Pašić a demisionat din funcția de prim-ministru la 22 august 1892. În timpul mandatului său, el a fost, de asemenea, ministru de externe începând de la 2 aprilie 1892 și ministru interimar al finanțelor de la 3 noiembrie 1891. După ce regele Alexandru s-a declarat major înainte de vreme și a demis regenta, l-a desemnat pe radicalul moderat Lazăr Dokić pentru a forma
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
submina, astfel, poziția, a refuzat să permită deschiderea sesiunii extraordinare, iar Pašić a demisionat din funcția de prim-ministru la 22 august 1892. În timpul mandatului său, el a fost, de asemenea, ministru de externe începând de la 2 aprilie 1892 și ministru interimar al finanțelor de la 3 noiembrie 1891. După ce regele Alexandru s-a declarat major înainte de vreme și a demis regenta, l-a desemnat pe radicalul moderat Lazăr Dokić pentru a forma un guvern. Deși a primit aprobarea unor membri ai
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
pentru a forma un guvern. Deși a primit aprobarea unor membri ai Partidului Radical pentru a participa în guvern, Pašić a refuzat. În scopul de a-l exclude de pe scena politică din Șerbia, Alexandru l-a trimis pe Pašić ca ministru extraordinar la Sankt Petersburg, Rusia, în perioada 1893-1894. În 1896 regele a reușit să-l forțeze pe Pašić să renunțe la planurile sale pentru aplicarea unor reforme constituționale. Cu toate acestea, încă din 1897, ambii regii, Milan și Alexandru, au
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
astfel încât Milan să scape de Partidul Radical. Întemnițat și conștient de implicarea Austro-Ungariei, Pašić a mărturisit că Partidul Radical nu a fost loial dinastiei, ceea ce a salvat probabil mai mulți oameni de la închisoare. Ca parte a unui acord încheiat cu ministrul de interne Đorđe Genčić, guvernul a șters acuzele de implicare a sa din declarație, astfel încât să arate ca Pašić s-a comportat ca un laș și a cedat în fața presiunii polițienești. Pašić a fost condamnat la cinci ani de închisoare
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
mai este implicat în politică. Nikola Pašić nu s-a aflat printre conspiratorii care au complotat să-l asasineze pe regele Alexandru. Asasinatul a avut loc pe 11 iunie 1903, iar atât regele și regina Dragă Mašin, cât și primul ministru Dimitrije Cincar-Marković și ministrul apărării, Milovan Pavlović, au fost uciși. Partidul Radical nu a format primul guvern după lovitura de stat, dar după câștigarea alegerilor din 4 octombrie 1903 a rămas aproape neîntrerupt la putere pentru următorii 15 ani. Înțelept
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
politică. Nikola Pašić nu s-a aflat printre conspiratorii care au complotat să-l asasineze pe regele Alexandru. Asasinatul a avut loc pe 11 iunie 1903, iar atât regele și regina Dragă Mašin, cât și primul ministru Dimitrije Cincar-Marković și ministrul apărării, Milovan Pavlović, au fost uciși. Partidul Radical nu a format primul guvern după lovitura de stat, dar după câștigarea alegerilor din 4 octombrie 1903 a rămas aproape neîntrerupt la putere pentru următorii 15 ani. Înțelept, Pašić nu a condus
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
după câștigarea alegerilor din 4 octombrie 1903 a rămas aproape neîntrerupt la putere pentru următorii 15 ani. Înțelept, Pašić nu a condus toate guvernele radicalilor, lăsându-i pe alți membri ai partidului său (sau, uneori, din afara lui) să fie prim-miniștri. La început, radicalii s-au opus la numirea noului rege Petru I Karađorđević, numind această numire ca fiind ilegală. Pašić s-a răzgândit mai tarziu după ce a văzut cum oamenii l-au acceptat de bună voie pe noul monarh și
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
de bună voie pe noul monarh și cum regele Petru I, educat în Europa de Vest, a fost un conducător democrat, spre deosebire de ultimii doi suverani despotici și imprevizibili. După cum se va dovedi în următoarele două decenii, principalul conflict între rege și primul ministru l-a reprezentat refuzul lui Pašić de a crește refuzul de a crește alocația regală. Nikola Pašić a devenit ministru de externe la 8 februarie 1904 în cabinetul lui Sava Grujić și a condus un guvern în perioada 10 decembrie
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
ultimii doi suverani despotici și imprevizibili. După cum se va dovedi în următoarele două decenii, principalul conflict între rege și primul ministru l-a reprezentat refuzul lui Pašić de a crește refuzul de a crește alocația regală. Nikola Pašić a devenit ministru de externe la 8 februarie 1904 în cabinetul lui Sava Grujić și a condus un guvern în perioada 10 decembrie 1904 - 28 mai 1905, continuând să fie și ministru de externe. În următorii 10 ani, sub conducerea lui Pašić și
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
crește refuzul de a crește alocația regală. Nikola Pašić a devenit ministru de externe la 8 februarie 1904 în cabinetul lui Sava Grujić și a condus un guvern în perioada 10 decembrie 1904 - 28 mai 1905, continuând să fie și ministru de externe. În următorii 10 ani, sub conducerea lui Pašić și a Partidului Radical (mai ales a lui Lazăr Paču, ministrul de finanțe), Șerbia a devenit un stat atât de prosper încât mulți istorici numesc această perioadă "epoca de aur
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
Sava Grujić și a condus un guvern în perioada 10 decembrie 1904 - 28 mai 1905, continuând să fie și ministru de externe. În următorii 10 ani, sub conducerea lui Pašić și a Partidului Radical (mai ales a lui Lazăr Paču, ministrul de finanțe), Șerbia a devenit un stat atât de prosper încât mulți istorici numesc această perioadă "epoca de aur modernă a Șerbiei". Țară s-a transformat într-o democrație europeană cu o creștere economică și financiară, politice, iar influența sa
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
către insula grecească Corfu, unde s-a semnat în 1917 Declarația de la Corfu ce a pregătit terenul viitorul stat al slavilor sudici Iugoslavia. Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (SHS) a fost proclamat oficial pe 1 decembrie 1918 și, fiind prim-ministru al Șerbiei la acel moment, Pašić a fost în general considerat "de facto" prim-ministru al noului stat al slavilor sudici. Acordul politic a fost că Pašić va continua să fie prim-ministru până când va fi format primul guvern al
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
pregătit terenul viitorul stat al slavilor sudici Iugoslavia. Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (SHS) a fost proclamat oficial pe 1 decembrie 1918 și, fiind prim-ministru al Șerbiei la acel moment, Pašić a fost în general considerat "de facto" prim-ministru al noului stat al slavilor sudici. Acordul politic a fost că Pašić va continua să fie prim-ministru până când va fi format primul guvern al noului stat, dar, ca urmare a îndelungatelor relații tensionate pe care le avea cu Pašić
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
pe 1 decembrie 1918 și, fiind prim-ministru al Șerbiei la acel moment, Pašić a fost în general considerat "de facto" prim-ministru al noului stat al slavilor sudici. Acordul politic a fost că Pašić va continua să fie prim-ministru până când va fi format primul guvern al noului stat, dar, ca urmare a îndelungatelor relații tensionate pe care le avea cu Pašić, regentul Alexandru l-a nominalizat pe Stojan Protić pentru a forma guvernul. În consecință, Pašić a demisionat la
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
28 noiembrie 1920, având doar un loc de deputat mai puțin decât Partidul Democrat Iugoslav (obținând 91 și, respectiv, 92 din cele 419 locuri). Cu toate acestea, Pašić a reușit să formeze o coaliție și a devenit din nou prim-ministru la 1 ianuarie 1921. De îndată ce au început discuțiile cu privire la constituția noului stat, s-au conturat două opinii diametral opuse, una sârbă și alta croată. Pašić și regentul Alexandru au dorit un stat unitar, dar din motive diferite. Pašić consideră că
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
că o monarhie parlamentară (deși foarte unitară) și s-au desființat guvernele provinciale, adică resturile firave de autonomie pe care le mai aveau Slovenia, Croația, Dalmatia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Voivodina. La începutul anilor 1920, guvernul iugoslav al primului ministru Pašić s-a folosit de forțele polițienești pentru a pune presiune asupra alegătorilor și minorităților etnice, confiscând pamfletele opoziției și luând alte măsuri de fraudare a alegerilor pentru a menține opoziția, formată în principal din autonomiști croați, în minoritate în
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
polițienești pentru a pune presiune asupra alegătorilor și minorităților etnice, confiscând pamfletele opoziției și luând alte măsuri de fraudare a alegerilor pentru a menține opoziția, formată în principal din autonomiști croați, în minoritate în Parlamentul Iugoslav. Pašić a rămas prim-ministru până la 8 aprilie 1926, cu o scurtă pauză de la 27 iulie la 6 noiembrie 1924, când guvernul a fost condus de Ljuba Davidović. După ce a renunțat temporar la postul său în favoarea colegului de partid Nikola Uzunović, regele Alexandru a refuzat
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]