64,222 matches
-
avalanșă). Cine a făcut școala în anii stalinismului își aduce aminte cum totul era "inventat în Rusia", ca să nu mai vorbim de epocalele succese ale URSS în toate domeniile. Protocronismul este transpunerea în cultura română a mentalității staliniste. Susținătorii acestei teorii nu și-au dat seama că prin pretenția priorității românești aproape absolute nu fac altceva decât să exprime un complex de inferioritate: nu există cultură în afara dialogului și fără influențe; a recunoaște ceea ce datorezi altora este semnul unei valori proprii
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
literaturii latine, prin această afirmație el demonstra că era conștient de valoarea pe care o atinseseră romanii în cultură, valoare care îi așeza pe plan de egalitate cu grecii; cine pretinde că nu datorează nimănui nimic este incapabil de creație. Teorie falsă teoretic și istoric, protocronismul, ca și tracomania, aveau și au ca scop stimularea orgoliului patriotic pentru a pregăti psihologic izolarea țării de lumea civilizată. Bine înțeles adepții celor două teorii au vrut să se legitimeze implicându-l pe Eminescu
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
că nu datorează nimănui nimic este incapabil de creație. Teorie falsă teoretic și istoric, protocronismul, ca și tracomania, aveau și au ca scop stimularea orgoliului patriotic pentru a pregăti psihologic izolarea țării de lumea civilizată. Bine înțeles adepții celor două teorii au vrut să se legitimeze implicându-l pe Eminescu, poetul național, care ar fi formulat gânduri similare; prestigiul poetului este atât de mare, încât mai toate curentele și gânditorii care s-au aplecat asupra destinului românesc caută să și-l
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
susține că în Dacia au fost aduși coloniști ex toto orbe Romano, ceea ce infirmă teza conferențiarului austriac conform căruia aceștia proveneau exclusiv din Orient. Discuțiile în legătură cu etnogeneza românească îl interesează în cel mai înalt grad, Eminescu urmărind cu mare atenție teoriile formulate în lumea savantă și în publicistica vremii. Într-o pagină rămasă în manuscris redactată în germană el reacționează față de afirmațiile dintr-un editorial apărut în Neue Freie Prese din Viena la 2 februarie 1871 unde era negată romanitatea românilor
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
neașteptata, aproape romantica poveste de iubire. Prezentăm în aceste pagini un fragment din romanul în curs de apariție la Editura Polirom. Tata a murit acum un an. Se spune că devenim cu adevărat adulți la moartea părinților. Nu cred în teoria asta: nu devenim cu adevărat adulți niciodată. Privind sicriul bătrînului, au început să-mi vină gînduri aiurea. Profitase de viață, afurisitul; se descurcase ca un pașă. „Ai lăsat și urmași, Bulache, mi-am zis, i-ai pus-o cu temei
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
textele ce conțin regularități � regularități care să merite a fi descoperite) și posibilități strategice invizibile pentru ochiul cititorului naiv sînt texte recitibile, scrie Matei Călinescu ( fusese vorba, anterior, despre "scheletul fix și golurile de indeterminare ale operei literare din teoria lui Roman Ingarden, un partizan, de altfel, al "primei lecturi, însă Călinescu e cu mult mai subtil în concepția sa de lectură ca "înfruntare hermeneutică între ( re)cititor și autor). Dar oare nu poate cădea recititorul în păcatul, deplîns de
Editura Timpul mitic al lecturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13733_a_15058]
-
cărțile lui Eco fiind recitibile în sensul încercării de identificare a mecanismului de construcție, a surselor și trimiterilor prin excelență ad infinitum, și deci o lectură din această perspectivă, a confruntării cu realul, nefiind total exclusă)? Că lui Matei Călinescu teoria seacă îi e străină au remarcat mulți comentatori ai săi ( Nicolae Manolescu printre ei), el e un ( re)cititor de vocație ( de aceea, cititorul model pe care textul său îl postulează e, într-un fel, el însuși) și un scriitor
Editura Timpul mitic al lecturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13733_a_15058]
-
N. Ionescu, un profesor refractar spiritului de școală, cu un adevărat cult pentru eristica, nu-l împiedica să fie cel mai cartezian dintre studenții săi. A scris aproape despre orice, de la muzică până la agricultură, cunoaște bine istoria filosofiei și noile teorii din sfera științelor exacte; are un doctorat în sociologie și altul în economie, așadar, și lui, asemenea lui M. Eliade, Eugen Ionescu și Cioran îi pot "reproșa spiritul enciclopedist. Mircea Vulcănescu. De la Nae Ionescu la «Criterion», Ed. Humanitas, București, 2003
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
ziua independenței SUA, e cel puțin o gafă. Un semnal limpede că rămânem adepții dublului standard, că una zicem și alta facem. Întreaga cultură a comunismului a fost, de altfel, una a simbolurilor și a parabolelor, o întrupare demonică a teoriei formelor fără fond, astfel încât alegerea acestei zile nu e absolut deloc întâmplătoare. Rușii au dorit să ne mai arate, încă o dată, că au un cuvânt de spus inclusiv în pro-americanismul nostru sans rivages. "Sunteți alături de americani doar pentru că așa avem
Testamentul politic al lui Ilici cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13730_a_15055]
-
apariției unei reviste, ca "Familia, responsabilitatea față de conținutul acesteia stabilindu-i măsura și normele. Iosif Vulcan. Însemnări de călătorie (II). Corespondență. Ediție îngrijită, note și glosar de Lucian Drimba. Academia Română. Fundația Națională pentru Știință și Artă. Institutul de Istorie și teorie literară " G. Călinescu. București, 2002. Volumul 4. Colecția "Restitutio.
Un entuziast: Iosif Vulcan by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13744_a_15069]
-
întrebare cazuistică morală, dar nu mă simt capabil sau chemat să încerc formularea unui răspuns". Și, în continuare: "Cum e și firesc, transformarea mai adîncă a lui Eliade se vede în scrisul său, în opera sa creatoare, în istoria și teoria miturilor anume încă de la Goga (1932) încoace. Acolo metamorfozează el resentimentele și dubiile unei generații în teorie umanistă de amplă și generoasă deschidere, așa cum nu aveau să o facă nici Noica, nici Cioran, ale căror reușite și merite în alte
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
continuare: "Cum e și firesc, transformarea mai adîncă a lui Eliade se vede în scrisul său, în opera sa creatoare, în istoria și teoria miturilor anume încă de la Goga (1932) încoace. Acolo metamorfozează el resentimentele și dubiile unei generații în teorie umanistă de amplă și generoasă deschidere, așa cum nu aveau să o facă nici Noica, nici Cioran, ale căror reușite și merite în alte zone trebuiesc căutate"? Să rețin și această concluzie lucid remarcabilă: "Eliade, Noica, Cioran, toată generația lor, de la
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
nu se poate face începînd de la aceste figuri... Experiența lui Eliade semnalează limpede pericolele nostalgismului și ale ezitării, de care, pe planul acțiunii practice, societatea română de la sfîrșitul secolului ar trebui să fie scutită. Prea puțin pot folosi drept îndrumar teoriile privind "boicotul istoriei" unei societăți robuste, progresiste, tolerante, în pragul secolului al XXI-lea. Iar saltul de la localism la universalism, fără intermedierea europeană, iluminist-civilizatoare, este tocmai lucrul de care nu are nevoie România în secolul XXI (după cum nu avusese nevoie
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
cînd se manifestă..., făcu profesorul tăind cu palma aerul, - rad tot, adică. Ochii săi se înviorau brusc strălucind cu intensitate cînd era vorba de o catastrofă mai spectaculoasă... (Cînd cedează cu putere caracterul) * Să trecem sau să punem în paranteză teoria lui Da Vinci că din două slăbiciuni, fericit articulate, iese o forță complet străină de antecedentele reunite... Cîți iezuiți și cîți politicieni de anvergură nu speculară teoria lui Leonardo... Explicația altui mare politician: - Sînt trădător născut așa cum alții sunt eroi
Sigma de rupere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16616_a_17941]
-
spectaculoasă... (Cînd cedează cu putere caracterul) * Să trecem sau să punem în paranteză teoria lui Da Vinci că din două slăbiciuni, fericit articulate, iese o forță complet străină de antecedentele reunite... Cîți iezuiți și cîți politicieni de anvergură nu speculară teoria lui Leonardo... Explicația altui mare politician: - Sînt trădător născut așa cum alții sunt eroi înnăscuți (sau născuți). Totul e să fii sincer chiar și în acest caz. La același politician, obsedat de rezistența caracterelor, luată după rezistența materialelor: - faimosul , - la convingeri
Sigma de rupere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16616_a_17941]
-
text este un studiu valoros, care circulă fără pierderi de la elocința orală la persuasiunea scrisă. În întregimea sa această carte dă naștere unei adevărate efervescențe de idei, fiind un strălucitor colage de analize aplicate la poemele lui Celan, reflecții de teorie literară, evocare a personajului Celan, investigații de istorie și critică literară nutrite la cele mai noi și interesante idei din gîndirea contemporană. Cititorii care vor avea posibilitatea lingvistică (textele sînt în franceză și germană) de a citi această carte îi
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
Andreea Deciu O veche problemă a teoriei literare, însă una încă nelămurită satisfăcător, este cea a interpretării. Există o unică interpretare corectă a unui text literar, sau dimpotrivă, o serie aproape nelimitată de posibile scenarii de lectură, toate pornind de la același text și ducînd la rezultate spectaculos
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
este cea a interpretării. Există o unică interpretare corectă a unui text literar, sau dimpotrivă, o serie aproape nelimitată de posibile scenarii de lectură, toate pornind de la același text și ducînd la rezultate spectaculos diferite? Practica interpretativă curentă, nutrită la teoriile unor postmoderniști radicali ca Stanley Fish (între mulți alții) pare să opteze mai degrabă pentru a doua variantă, cea a plurivalenței, a alternativei, nu a adevărului unic. Dar oricît de atrăgătoare ar fi perspectiva unei asemenea dezinvolturi de lectură, măcar
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
dintre ele, este următorul: dacă un text poate fi interpretat într-o varietate teoretic nelimitată de moduri, cum distingem o interpretare validă de una aberantă? Sau renunțăm complet la conceptul de "validitate" și astfel separăm domeniul literaturii, al criticii și teoriei, de temeliile sale axiologice și epistemologice stabililite încă din Antichitate? Pentru adepții scepticismului postmodern o asemenea separare nu numai că nu constituie pricini de regret și nu dă strîngeri de inimă, dar e chiar firească. Însă pentru circuitul oficial al
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
intelectual apt să se pronunțe convingător în chestiunea dificilă a interpretării. Acest recent publicat studiu, Limits of Rightness, e conceput ca replică, sau continuare la o carte anterioară, Rightness and Reasons: Interpretation in Cultural Practices, în care Krausz expunea o teorie a interpretării artefactelor culturale (de la texte literare pînă la obiecte de decor interior sau simfonii concertante) pornind de la distincția dintre realism și constructivism. Simplificînd: realismul este o doctrină bazată pe convingerea că lumea există independent de voința sau reprezentarea oamenilor
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
lui Baudrillard să spună, asemenea dihotomii au devenit de mult simpliste. Sînt personajele ficționale plăsmuri ale închipurii noastre (prin noi înțelegîndu-se deopotrivă autori și cititori), sau depășesc ele sfera imaginației? Thomasson află un răspuns la asemenea interesante întrebări propunînd o teorie a ficționalului modelată după diverse teorii din filozofia analitică și filozofia limbajului, toate avînd în comun o premisă esențială: nu este suficient să percepem universul și propria noastră existență în cadrul acestui univers în virtutea unei diviziuni simple real/ireal. Ideea pare
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
au devenit de mult simpliste. Sînt personajele ficționale plăsmuri ale închipurii noastre (prin noi înțelegîndu-se deopotrivă autori și cititori), sau depășesc ele sfera imaginației? Thomasson află un răspuns la asemenea interesante întrebări propunînd o teorie a ficționalului modelată după diverse teorii din filozofia analitică și filozofia limbajului, toate avînd în comun o premisă esențială: nu este suficient să percepem universul și propria noastră existență în cadrul acestui univers în virtutea unei diviziuni simple real/ireal. Ideea pare de bun simț, mai ales privită
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
toate avînd în comun o premisă esențială: nu este suficient să percepem universul și propria noastră existență în cadrul acestui univers în virtutea unei diviziuni simple real/ireal. Ideea pare de bun simț, mai ales privită în contextul unei adevărate explozii de teorii în domeniul științelor sociale care propun redefinirea conceptului de realitate. Interesantă, în demersul lui Amie Thomasson, este metoda folosită: cu aparatul conceptual al filozofului analitic, dar cu o stare de spirit mai curînd tipică unui critic sau teoretician literar, autoarea
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
cîteva dintre cele mai complicate și fascinante totodată probleme ale esteticii și filozofiei culturii.Thomasson clasifică personajele ficționale în categoria mai largă a artefactelor culturale. Laolaltă cu Emma Bovary găsim în această clasă nu doar inorogi și balauri, ci și teorii, legi, guverne etc., orice fel de entitate pe care o ontologie de bun simț ne avertizează că nu o vom putea întîlni nicicînd plimbîndu-se pe bulevard. Criticul literar, însă, ca să nu mai vorbim de scriitori, se va revolta pe bună
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
dar asta nu datorită unei calități a sa ca număr, ci datorită contextului literar. Pornind de la o constatate simplă, că entitățile ficționale (între ele la prim rang fiind personajele literare) nu există din punct de vedere ontologic, Thomasson propune o teorie artefactuală a ficționalului. Conform acestei teorii, entitățile ficționale sînt deopotrivă artefacte culturale și abstracțiuni: existența lor depinde în mod necesar de alte entități sau elemente, precum cărțile, autorii și cititorii, dar și de o serie de noțiuni abstracte și teoretice
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]